Cât câştigă un medic de familie. „Închipuiţi-vi-l pe Becali, care are multe oi. E, aşa suntem noi, cine are mai multe oi...“
0
S-a spus că nemulţumirea lor e nefondată şi că, de fapt, medicii de familie încasează sume frumuşele, lunar, de la CJAS. Care este suma de care poate dispune, până la urmă, un medic după o lună de muncă?
„Se plâng degeaba, să arate cât încasează într-o lună!“, li s-a spus medicilor de familie atunci când au cerut un contract mai bun şi condiţii să-şi poată desfăşura activitatea, birocraţia şi problemele sistemului informatic fiind în principal contestate.
Medicii spun că, deşi înţeleg greutăţile prin care trec asistenţii medicali angajaţi la cabinete, nu-şi permit să le crească acestora salariile, iar asta este o problemă gravă. Mai mult, nici medicul, după o lună de muncă, nu rămâne astăzi cu salariul pe care îl încasează personalul mediu sanitar din spitalele de stat, „şi vorbim de o asistentă dintr-o secţie obişnuită, nu de UPU, Terapie Intensivă...“, spun medicii.
„În Franţa au 7.000 euro pe lună“
Mădălina Jianu (37 ani) este medic de aproape 7 ani la Valea Mare, o localitate lângă Slatina, judeţul Olt. Are pe listă aproximativ 1.200 de pacienţi asiguraţi şi alte câteva sute neasiguraţi, pentru care orice medic oferă consultaţiile „pro bono“, pentru că rar se întâmplă ca un medic de familie, cu atât mai puţin la ţară, să-i taxeze pe pacienţi, deşi legea le oferă acest drept, iar tarifele sunt afişate la intrarea în cabinet.
„La 800 de pacienţi nu prea poţi să supravieţuieşti financiar, nu ai cum. Un minim de 1.400 – 1.500 ţi-ar permite să-ţi acoperi cheltuielile şi, eventual, să-ţi rămână puţin. Numărul optim de pacienţi este 1.800. Numărul maxim de pacienţi acceptat de Casă este 2.200. Problema este că şi ce depăşeşte acest număr maxim de pacienţi, 2.500, 2.800, 3.000, se plăteşte în continuare. Asta nu este un lucru rău, dar nu cred că poţi să te mai ocupi. Suntem limitaţi la 20 de consultaţii pe zi, aceasta este media, ce depăşeşte este munca noastră. Să zicem că sunt 20 de zile pe lună, înmulţit cu media de 20 pe zi, este un total de 400. Într-o zi poţi să faci maxim 40 de consultaţii, dar să ne încadrăm în cele normate lunar. Ce depăşim, e munca noastră pro bono, mai ales cei care avem pacienţi mulţi în listă. Ne introduc aceste servicii în «per capita», dar pentru consultaţie nu iei nimic“, explică medicul.
Şi facilităţile de care se vorbea la un moment dat sunt un mit. Sunt medici care au reuşit să-şi achiziţioneze imobilele şi nu mai plătesc administraţiei locale sau altor proprietari chirie sau concesiune, dar sunt şi medici care înregistrează costuri lunare consistente, raportat la venituri, şi este din nou cazul medicului Mădălina Jianu.
„Legislaţia spune că în primii 5 ani acea concesiune pe metru pătrat se plăteşte anual. Eu am plătit-o şi o plătesc şi în continuare lunar, pentru că aşa am semnat la acel moment contractul, neştiind. Eram şi eu după băncile şcolii, după Rezidenţiat, puteam să spun eu – nu-ţi plătesc 3 milioane pe lună? –, n-aveam unde să profesez. Acum toată lumea spune - lasă, că doctorii au bani! Şi plătesc 4 milioane lei vechi pe lună“, spune dr. Jianu.
Cât e venitul, cât sunt cheltuielile
Ne întoarcem la lista de pacienţi, la serviciile pe care le prestează un medic lunar şi care pot fi decontate de CJAS şi ajungem şi la suma de la final de lună.
„La 1.200 pacienţi este aproximativ 10.000 venitul cabinetului, sume care se acordă per capita (n.r. - suma acordată de CJAS pentru numărul de pacienţi asiguraţi din listă) şi per serviciu (n.r. – sumele plătite pentru consultaţiile efectiv realizate, dar nu mai multe de, în medie, 20/zi). Din ăştia, 2.700 lei – impozit lunar, adică şi pentru mine, şi pentru asistentă şi cabinet; 1.000 – navetă (n.r. – medicul vine în fiecare zi de la Balş, parcurgând aproximativ 100 km/zi, însă poate deconta doar jumătate din costuri )şi taxa de concesiune, care este 400 lei. Acum - avem 100 lei DOX –ul (sistemul informatic în care medicii ţin evidenţa pacienţilor), 60 lei tonner lunar, 45 lei taxe pentru deşeuri medicale, 1.100 lei salariul net al asistentei, 200 lei contabila, lemne – 1.000 lei am dat acum, dar n-o să-mi ajungă toată iarna, probabil până-n ianuarie, Internet – 150 lei... Noi vorbim acum de lucrurile mari, că şi biletele de trimitere le cumpărăm, toate formularele. Papetărie, taxa la Colegiul Medicilor şi multe altele de care nu-mi amintesc acum“, începe dr. Jianu să facă inventarul.
„După care, aşa cum spunea la protest şi colega noastră de la Hăşmaşu Mare, apar celelalte cheltuieli, „ocazionale“. Intră Casa pe uşă – cât mă costă vizita dumneavoastră?, intră DSP-ul pe uşă – cât mă costă vizita dumneavoastră? E imposibil să nu greşim - servicii incomplete, vaccinări neraportate... Sunt lucruri care se întâmplă, iar ei (n.r. – reprezentanţii instituţiilor cu rol de control) le ştiu. (...) Sistemul ăsta funcţionează.... Închipuiţi-vi-l pe Becali, care are multe oi. E, aşa suntem noi, cine are mai multe oi...“, concluzionează dr. Ungureanu, medic de familie în comuna vecină, Priseaca.
După ce scade aceste cheltuieli, spune medicul Mădălina Jianu, suma care rămâne nu atinge 3.000 lei, adică mai puţin decât câştigă un asistent medical într-un spital public. „Iar în Franţa, pentru că avem colegi care au plecat acolo, au venituri de 7.000 euro şi nu-i interesează pe ei dacă pacientul e asigurat, nu ţin astfel de evidenţe, doar consultă şi dau reţete, e treaba farmaciei cum le eliberează“, mai spune dr. Jianu.
Calvarul pacienţilor neasiguraţi
Mai ales în localităţile rurale, medicii de familie au, vor-nu vor, şi pacienţi neasiguraţi pe listă, pentru că „vine omul la tine, e bolnav, nu ai cum să nu-l consulţi. Casa ar trebui să te plătească şi pentru cei neasiguraţi. Şi sunt destui, eu am cred că 500. Ei nu beneficiază de nimic. Îl consulţi pro bono, îi dai reţeta să şi-o cumpere cu bani. În contract scrie că pe ăla trebuie să-l consulţi cu bani. Dar el n-are loc de muncă, de unde să-i ceri?!“, explică dr. Jianu, iar dr. Ungureanu o completează: „E treaba aia, dacă vine la tine, mai vine cu doi după el şi poate unul e asigurat, dacă pleacă, mai pleacă cu doi. Vine omul la tine, e din localitate, e bolnav, nu-i poţi spune că nu-l poţi înscrie pentru că nu e asigurat. Noi avem nişte tarife afişate afară, dar dacă-i spun omului că are de plătit 50 de lei sau cât are fiecare medic... Nu le-am practicat niciodată. Tarife pentru adeverinţe, pentru carnete de sănătate, dar nu le iei. Dacă se duc la privat, nu comentează, dar la noi, nu, ne spun – sunteţi plătiţi din banii noştri. Şi statutul acesta uşor incert - nici privaţi, nici din sectorul public, ne face probleme“.
„Şi pe 300 de lei aş face acelaşi lucru“
Deşi problemele sunt mult mai multe, iar medicii spun că le-a ajuns cuţitul la os, interlocutoarea noastră mărtuiriseşte, în schimb, că nu s-a gândit niciodată să plece în afară, chiar dacă mii de colegi din ţară au făcut-o deja. „Eu sunt mai familistă, aşa. Aici am familia, aici am părinţii, mi-e greu, de multe ori ne gândim ce altceva am putea să mai facem, să ne fie mai uşor cu ratele la maşină, la casă... Dar n-aş pleca. Şi pe 300 de lei acelaşi lucru aş face. Îmi iubesc meseria, mi-am dorit dintotdeauna să fac asta, din copilărie, când mergeam împreună cu bunica mea, care era asistent medical, prin sat, pe la pacienţi, purtând, îmi amintesc, în sacoşă cântarul...“, încheie medicul.
Se încarcă comentariile...
