VIDEO Câştigătorul premiului de originalitate la „Românii au talent“, trai de pe o zi pe alta: „Mă simt chiar foarte bogat în sărăcia mea“
0
Artistul Cătălin Mihalache, cel care, în 2014, uimea publicul la „Românii au talent“ schiţând fără cusur portrete din cele mai neobişnuite poziţii, cu mâinile, picioarele şi chiar cu gura, a luat o pauză în artă şi încă încearcă să se adapteze traiului de zi cu zi. Cei 10.000 euro s-au dus demult, aşa că astăzi aşteaptă, aparent fără orizont, următoarea ocazie de a face bani cinstiţi din artă.
Cătălin Mihalache (49 ani), din satul Prooroci, comuna Milcov, judeţul Olt, este o prezenţă aparte.
Înzestrat cu un talent artistic extraordinar, confirmat de-a lungul timpului de caricaturişti, pictori, critici de artă, a uimit o ţară întreagă în 2014, când, la concursul organizat de Pro TV, „Românii au talent“, i-a lăsat şi pe juraţi, şi pe spectatori, dar şi pe telespectatori cu gura căscată văzând ce-i iese din mână.
Pictează, sculptează, execută grafică, iar foarte cunoscut a ajuns pentru talentul manifestat în lucrările de caricatură.
A inventat stilurile om-animal şi distorsionat în caricatură (a studiat doi ani la şcoala lui Ştefan Popa Popa’s, marele caricaturist recunoscând că are un talent sclipitor), a primit premiile şi laudele cuvenite, însă viaţa sa a continuat, după fiecare reuşită, cu episoade greu de categorisit.
Anul trecut a realizat o statuie în centrul comunei natale
„Sunt într-o perioadă de experimente“, spune adesea Cătălin Mihalache, un om cu o privire atât de sinceră încât te sperie. Rareori aceste experimente îi aduc şi beneficii astfel încât traiul de zi cu zi să nu devină o povară. Munceşte, însă, cu sârg, până la epuizare, reuşeşte să uimească lumea, după care se retrage ca-ntr-o carapace.
Statuia lui Băsescu a fost printre primele încercări în sculptură
„Mediul în care m-am născut a fost unul secetos, iar cel în care am trăit, tocmai bun pentru a mă plafona. Mereu m-am lovit de lipsuri materiale, lucru care m-a făcut să înţeleg că nu se poate face arta din improvizaţie (nu se poate face o schelă din araci de vie)“, spunea Cătălin în prezentarea pentru concurs. Din păcate, nici astăzi lucrurile nu stau altfel. Artistul îşi duce traiul zilnic din mai nimic, în satul natal Prooroci, iar din când în când, pentru a arunca o privire la lumea din jur, vine în Slatina şi petrece ore bune la Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu“, în sala de calculatoare. Telefonului deja nu se mai oboseşte să-i poarte de grijă. „Nu mai am credit, nu cred că pot să-l încarc curând, iar adevărul e că nu prea mă sună nimeni, la ce-mi foloseşte?“, explică artistul.
„Am îngrijit-o pe mama 9 ani de zile, n-a fost uşor“
Cătălin, copilul unor oameni simpli de la ţară, absolvent al Liceului de Artă Craiova şi rămas doar cu visul de a studia artele şi la facultate, nu dă vina pe nimeni pentru ce i se întâmplă. Ştie una şi bună: arta cere sacrificii, iar mai devreme sau mai târziu va ieşi la liman. Nu se compară cu alţi colegi de generaţie sau din branşă, ştie doar că trebuie să-şi găsească stilul şi în pictură, după ce şi-a dovedit că poate sculpta bine şi că în caricatură e unic.
Cu banii de la „Românii au talent“ artistul şi-a renovat casa
„N-am să merg pe malul mării să fac portrete, vreau mai mult de la mine“, spune artistul, mândru că a moştenit talentul artistic de la părinţi („tata cântă la fluier dumnezeieşte, fără să-i fi arătat, vreodată, cineva, iar din mâna mamei mele ieşeau lucruri absolut extraordinare, cusături, împletituri, era extrem de pricepută“).
A avut ocazia să facă ceva bani lucrând cu vânătorii de talente. A refuzat, dintr-o convingere personală: „Urăsc alcoolul şi n-am încredere în consumatorii de alcool“, se justifică, simplu, artistul.
În competiţia televizată
Când sau cum ar putea ieşi din Prooroci, universul limitat în care-şi duce din nou traiul, nu ştie. „Ştii cum, eu mă simt chiar foarte bogat în sărăcia mea. Am în sfârşit o casă aşa cum trebuie, banii câştigaţi la acel concurs mi-au fost de folos să o renovez, altfel mă îmbolnăveam, avea nevoie neapărată de reparaţii. Trec peste faptul că lucrătorii m-au furat cât au putut, pe principiul „are Cătălin bani!“. Mănânc sănătos, pentru că am avut lungi perioade, în special cele în care mă concentram pe creaţiile mele, în care uitam de mine, pur şi simplu.
Acum, spre exemplu, tai lemne şi le pregătesc pentru iarnă, nu degeaba spune românul să-ţi faci iarna car şi vara sanie. Nu ştiu când am să plec. Până nu demult a fost nevoie să-mi îngrijesc mama, care a stat 9 ani paralizată, avea nevoie de mine. Lucram la statuia din curte şi-mi bătea în geam când îi trebuia ceva. Alergam, vedeam de ce are nevoie şi mă întorceam să lucrez. N-a fost uşor! Pentru că mie îmi revine casa, sora şi fratele meu şi-au luat mâna. Acum sunt cu tata. Mă face prost în fiecare zi, dar e tata, ce-ar trebuit să fac, să-l las la bătrâneţe şi să plec? Nu pot să fac asta, n-am fost crescut aşa!“, spune Cătălin.
Statuia lui Becali, vândută să-şi poată trata mama
Statuia lui Becali impresionează şoferii care trec pe E 574
De aproape o lună, de când poze cu statuia lui Gigi Becali, poziţionată de marginea drumului European 574, au apărut pe reţelele de socializare, a apărut şi întrebarea: cine e autorul?
Cătălin Mihalache spune că statuia să tot aibă 5-6 ani („nu ştiu exact, datele au fost totdeauna o problemă pentru mine, nu-mi încarc memoria“): „Am făcut-o în perioada în care încercam tot felul de experimente. Am vândut-o, pe asta şi încă una, a lui Băsescu, patronului de la Articus, pentru că aveam nevoie de bani, s-o duc pe mama la tratament, la Cluj. Am realizat mai multe în acel proiect de la Trepteni, doar că nu mi-a păsat mie prea mult cât îmi dau sau lucruri de genul ăsta. I-am avertizat doar pe cei de la Cultură că statuia care îl înfăţişează pe olteanul de la festivalul «Oltenii şi... restu’ lumii» vrea s-o vândă proprietarul. Cerea 40 de milioane, n-au vrut să dea atâta pe ea. Între timp cel care m-a subvenţionat atunci în tabăra de la Trepteni a murit, iar familia a vândut-o unui măcelar din Vâlcea, care nu mai vrea s-o dea“, povesteşte Cătălin. Cât a luat pe statui, din nou sunt amănunte care, la acel moment, au contat, însă acum nu-şi mai bate capul.
Radu Beligan văzut de Cătălin Mihalache, o statuie de soarta căreia nu mai ştie nimic
O altă statuie, care astăzi, în mod sigur, valorează mai mult decât la momentul la care a realizat-o, este cea a lui Radu Beligan. Perioada în care lucra a avut inspiraţie s-o păstreze în amintire rugând o cunoştinţă să realizeze un filmuleţ, care este şi astăzi pe profilul lui de Facebook. Are şi ea o poveste. Ar fi trebuit să fie încă un element care să le arate spectatorilor cât de talentat este, la „Românii au talent“. „În scenariu eu trebuia să lucrez în scenă, iar la un moment dat ei să aducă statuia pe care o realizasem. Nu s-a mai întâmplat şi mi-au motivat că era prea grea şi n-au reuşit să o împingă. După o vreme am primit acasă un telefon, mă întrebau ce să facă cu statuia. Bucuros că luasem acel premiu, le-am spus: «O donez PRO TV-ului!». Acum, că eu am stat la acel moment de vorbă cu portarul sau cu altcineva, nu ştiu. S-ar putea să fie la portar, s-ar putea să fie la PRO TV...“, pare să nu-i pese prea mult artistului.
Mascota festivalului „Oltenii şi...restu’ lumii“ (şi desenul de pe „paşaportul de oltean“ îi aparţine tot artistului) a ajuns într-o colecţie privată
O altă statuie, de dimensiuni impresionante, a realizat-o, anul trecut, în centrul comunei. Fotografia statuii Fecioarei Maria a ajuns pe reţelele de socializare şi a adunat multe like-uri, iar unuia dintre consăteni, plecat în Spania, i-a şi încolţit ideea unei expoziţii în Spania cu lucrările, de data aceasta de pictură, realizate de autorul statuii. „I-am dat cred că 40 de lucrări mari, nu mi le-a mai trimis înapoi, a spus că le aduce când vine el. Acum, mai toată lumea-mi spune, pe româneşte, că sunt prost, că am investit muncă, am investit şi material în pânză şi în toate cele. Mie nu-mi pare rău, i-am şi spus fratelului meu că n-a fost degeaba, în acea perioadă, muncind, m-am perfecţionat, am căutat, am devenit mai bun. Dacă aş avea tot ce-mi trebuie, aş face în timp foarte scurt lucrări pentru o nouă expoziţie“, spune artistul.
Cătălin visează lucruri mari, însă doar rareori găseşte susţinere să le pună în practică
Pentru „tot ce-i trebuie“ e nevoie, însă, tot de bani, care apar când şi când, când din cine ştie ce întâmplare mai vinde câte-o lucrare. A încercat să predea elevilor tehnici de pictură, taxa era de 20 de lei, două ore sau cât ar fi rezistat cursanţii. „Cred că li s-a părut mult, probabil cu 5 lei ar fi fost mulţumiţi. Pe mine mă costă 10 lei numai drumul la Slatina. (...) Sunt artist, nu prea ştiu cum să-mi câştig altfel existenţa“, rezumă Cătălin Mihalache situaţia aparent fără ieşire, artistul fiind însă convins că e doar o etapă trecătoare.
CITIŢI ŞI:
FOTO VIDEO Caricaturistul Cătălin Mihalache, în semifinala de la „Românii au talent”
Se încarcă comentariile...
