Ameninţarea COVID-19 pune pe butuci micile afaceri de transport: „Dacă ne oprim o lună, e grav. Am pus camioanele la vânzare“

Ameninţarea COVID-19 pune pe butuci micile afaceri de transport: „Dacă ne oprim o lună, e grav. Am pus camioanele la vânzare“

Zeci de mii de români trăiesc din micile afaceri de transport FOTO: Ştefan Popescu

Patronii care au mici afaceri în relaţia cu Europa deja se văd nevoiţi să ia decizii, la nici o săptămână de la impunerea restricţiilor în nordul Italiei. „Avem trei camioane, dar nu mai plec pe Italia. Deja vorbim ce să facem, le-am scos la vânzare pe site“, spune un mic întreprinzător.

Ştiri pe aceeaşi temă

Supermarketurile se golesc, farmaciile sunt luate cu asalt, la fel secţiile de primiri urgenţe, însă dincolo de exacerbarea reacţiilor populaţiei confruntate cu diverse informaţii,în piaţă se înregistrează deja pierderi. Dacă cei care speculează teama de îmbolnăvire se îmbogăţesc, cei care şi-au crescut în ani buni mici afaceri de transport, de exemplu, le văd deja ameninţate.

Un mic întreprinzător din Piatra-Olt, judeţul Olt, care are deja zeci de ani de experienţă ca şofer de autocamion, spune că în doar câteva zile are pierderi. De când Italia a impus restricţii de circulaţie în două regiuni din nord, iar acest lucru s-a întâmplat la sfârşitul săptăpmânii trecute, pe bursele de transport pe care activează micii transportatori curse întregi rămân nealocate.

„Trebuia să plec în cursă, în Italia, şi am anulat“

Şoferul cu care stăm de vorbă are propria afacere, de câţiva ani, după o lungă perioadă în care a plecat în curse externe ca angajat. Are trei camioane şi lucrează alături de fiul său. Unul e folosit doar pe curse săptămânale de Italia, pe care chiar el le face. 

„Trebuia să plec în cursă, în Italia, şi am anulat cursa, pentru că am auzit că sunt probleme mari, fabrica urmează să fie închisă din cauza suspiciunilor şi am înţeles că la înapoiere, la vamă, o să mă ţină obligatoriu 14 zile în carantină. Săptămâna trecută am fost, până să se-audă... Am venit pe 21, de la Torino, de lângă Torino. Ăsta era serviciul meu, săptămânal făceam cursa asta. E o afacere de familie, aveam o cursă fixă, pe care o făceam săptămânal, tur-retur, Slatina – Torino“, explică bărbatul, care a decis ca o vreme să rămână în ţară, pentru că nimeni nu i-ar putea suporta costurile aferente unei carantinări în Italia.

„Am prieteni în Italia, ţin legătura cu ei, mi-au spus că i-au blocat în garaj pe toţi şoferii de tir, ei sunt pe Italia, pe interior“, continuă bărbatul.

Întrebarea pe care şi-o pune însă este cu ce va acoperi rata pe care o are de plătit lunar, pentru că autovehiculele încă nu sunt achitate, ci le-a cumpărat în leasing.

„Avem şi camioane în leasing şi noi trebuie să plătim, din asta trăim, nu ştim când o să se dea drumul la muncă, pentru că, na... A noastră a fost decizia să le blocăm, dar am sunat de la firma cu care ne întorceam  din Italia (n.r. - de la care preluau marfă) şi mi-a spus că ei deja au întors camioanele din drum şi nu ştiu ce să facă. Cursele le luăm de pe bursa de transporturi. M-am uitat mereu, chiar şi astăzi, sunt foarte multe curse spre România, dar văd că nu le mai ia nimeni“, continuă bărbatul, care explică faptul că dacă nu mai face acea cursă săptămânală într-o lună pierde 6.000 euro. 1.300 euro va trebui să-i producă, într-un fel sau altul, pentru că are de plătit rata la leasing. „Dacă ne oprim o lună, deja e grav. Am vorbit şi cu băiatul meu şi am pus maşinile pe site, la vânzare. le vindem şi ne angajăm, aia e“, a mai spus bărbatul.

Şi prietenii micului întreprinzător au procedat la fel, evitând cursele pentru Italia şi reţinându-şi, o parte, camioanele în garaj.

Cursele interne nu-i ajută

Bărbatul explică de ce prefera aceste curse în afară, dincolo de preţul relativ bun pe care îl oferă firmele care au nevoie de transport.

„Am avut probleme mari cu cursele pe România, nu ne plătesc la timp, la 30-45 zile, conform contractului, şi trec şi 3 luni, le facem raport pe bursă şi de-abia de-abia ne dau banii, încearcă să nu le pună nici lor interdicţie pe bursă. Ne cam milogim de munca noastră, problema asta e de mult, de când ne-am apucat de transport. Între timp, avem facturi la motorină, consumabile la camioane, am avut şi şoferi angajaţi, dar nu ne mai permitem, noi trebuie să plătim oamenii ăia, pe ei nu-i interesează, cei de unde luăm noi motorina, că nu ne-a plătit nouă cursa. Avem bilet în bancă, ne rugăm de ei să nu-i dea drumul, pentru că vă daţi seama ce înseamnă să nu ai bani în cont. Sunt probleme foarte mari, cu toate că noi am încercat să nu mai depindem de nimeni, avem firma de 6 ani“, mai spune bărbatul.

Mai mult, micii transportatori din România nu beneficiază nici de ajutorul de care, spune şoferul, colegii lor din Polonia, Cehia, Slovacia, se bucură, acolo beneficiind de subvenţii la motorină, de fel de fel de înlesniri. Soarta transportatorilor este şi mai grea de când s-a înăsprit legislaţia europeană şi nu li se mai permite să stea în timpul obligatoriu de odihnă în cabine. Pe de o parte, e vorba de costurile de cazare, pe de alta de faptul că sunt zone întregi în care nu găsesc parcări bine păzite şi cu moteluri. Se întâmplă să mai rămână fără marfă, atunci când nu le dispare cu totul remorca, mai spune olteanul şi dă exemplul unor colegi care au primit de la firmă recomandarea să desprindă capul tractor şi să-l plaseze în spatele remorcii, pentru a nu mai risca să li se fure marfa. „Şi, ce credeţi, dimineaţa n-au mai găsit remorca, le-a luat-o cu totul“, mai spune bărbatul.

„Ne-au transmis ceva de genul: nu se lipeşte virusul de voi“

Atunci când eşti angajat însă provocările sunt altele. Firma, mare, cu zeci de camioane în protofoliu, are cursele deja contractate şi nu-şi permite să ţină maşinile în garaj, nici măcar sub ameninţarea noului coronavirus. Ştefan Popescu este un alt oltean, şofer la o astfel de firmă. Pleacă de acasă cu lunile şi execută curse internaţionale, traversând, într-o zi, chiar şi trei ţări. Spune că 85% din cursele pe care le aveau de făcut erau în nordul Italiei. De când s-au impus restricţii, firma le-a obţinut curse la 100 kilometri depărtare, însă nici nu s-a pus problema să-i cheme pe şoferi acasă.

„Un pic de teamă o ai, pentru că nu ştii pe unde ajungi şi cu cine te întâlneşti. Dar nu ne mai ducem în zonele astea. De obicei, cam acolo mergeam, în zona Lombardia, 85% din cursele noastre acolo mergeau. Acum ne-au schimbat încărcările pe la Torino, eu, cel puţin, pe aici sunt. Sunt panicaţi şi colegii, vă daţi seama, fiecare cum percepe situaţia, nu e o chestie generală. Cursele nu le suspendă, pentru că au leasing-uri de plătit, au rate la maşini, au... Ne schimbă pe alte rute şi ne-au trimis nişte mesaje din astea descărcate de pe Facebook, de încurajare, că e o gripă, nu e nimic altceva, şi că să stăm liniştiţi, că nu e nimic, că nu suntem la vârsta de risc, ar fi de la 50 şi ceva de ani vârsta de risc şi noi suntem sănătoşi. Zic că de noi nu se lipeşte boala, că noi trebuie să facem bani, ceva de genul, tradus, aşa... Mulţi oameni sunt cu risc aici, ne aduceau acasă dacă erau o firmă să le pese, nu mureau, o lună de zile“, a explicat tânărul şofer. Nici el şi nici colegii lui nu au de ales, pentru că  „fiecare are cheltuieli, ne riscăm, toţi ne riscăm...“.

Şoferii se liniştesc însă la gândul că de acum virusul îl pot lua de oriunde, chiar şi de acasă, unde românii plecaţi în Italia s-au întors cu sutele.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: