Ajutor de stat pentru salvarea lânii de oaie. Cât vor încasa oierii ca să nu mai ardă părul tuns de pe mioare

Sute de oieri din judeţul Olt s-au înscris într-un program prin care primesc un ajutor infim pentru lâna pe care, până acum, erau nevoiţi s-o ardă.

Sfârşitul lunii august este termenul limită de înscriere în noul program prin care statul acordă un ajutor de minimis fermierilor care livrează lână către centrele specializate. O hotărâre de guvern – HG 500/2017 -  a fost aprobată, fermierii şi-au adunat actele necesare şi s-au îndreptat către direcţiile de agricultură judeţene, însă banii, 1 leu/kg de lână,  îi vor vedea de anul viitor.

„Presimt că ne-au dus cu vorba, pentru că a apărut duminică ministrul şi a anunţat că beneficiază doar cei care au predat cu acte lâna“, spune un fermier din Olt. Directorul DAJ Olt, Emil Marinescu, vine cu precizări şi spune că, într-adevăr, ajutorul pentru valorificarea lânii se acordă de anul viitor, actul normativ apărând după ce fermierii „au făcut ce-au făcut cu lâna anul ăsta, de toate văile sunt pline, un lucru absolut inadmisibil“.

„Am 4 tone în stoc, nu m-a lăsat inima s-o ard, e păcat de Dumnezeu!“

Judeţul Olt, în mod surprinzător (creşterea animalelor nu este cel mai dezvoltat sector agricol, oltenii fiind fruntaşi la producţia de cereale şi la legume), ocupă locul II în ţară ca număr de fermieri din Registrul National al Exploataţiilor (RNE) care s-au angajat să livreze lâna către centre şi să încaseze de la stat un ajutor de 1 leu/kg, fiind 595 fermieri înscrişi în program, cu aproape 85.000 capete de oi. Lucrurile certe se opresc însă aici. Discuţiile privind înfiinţarea unui centru judeţean de colectare, la Crâmpoia, şi cu atât mai mult al unuia de prelucrare, nu sunt, nici la acest moment, bătute în cuie.

„Este o discuţie mai multe de principiu până la ora asta. Am aşteptat nişte specialişti, care n-au mai venit, să purtăm discuţia legată de acest lucru, în faza asta suntem. Să punem la punct lucrurile în sensul de prelucrare, şi aici am solicitat sprijinul din partea unor profesionişti. O idee evident că am avut, pentru că am 400 de muncitori în domeniul textil. Am pus şi eu nişte condiţii, să vină cineva, să discutăm, tot aştept. Nu s-a concretizat încă nimic. (…)Am capitalul uman şi foarte uşor aş putea să angajez şi să formez şi alţii. Trebuie să recunosc că şi pentru mine este un subdomeniu nou, de aceea am solicitat o discuţie cu specialişti. Noi am vrea să putem să face, spre exemplu, nişte pături pentru armată, sau să putem face cuverturile acelea pe care le-aţi văzut pe Valea Oltului, pe Valea Prahovei, să ajungem la un produs finit, pentru că am putea să avem şi locuri de muncă, 30-50. A venit domnul director al Direcţiei Agricole, a fotografiat hala, le-a trimis la minister, a spus că e OK. Vreau să fac asta pentru comunitate, consider că este o oportunitate.  “, a declarat primarul comunei Crâmpoia, Ionel Mirea.

Primarul este şi fermier, iar familia sa are în zonă şi mai multe fabrici de confecţii textile. Insistă însă că dacă demersul guvernamental se va opri la înfiinţarea centrelor de colectare, atât de necesare şi acestea, e drept, problemele în niciun caz nu se rezolvă. „

E un domeniu care ar putea să dăinuiască în timp. În comună am 400 de locuri de muncă, e comuna vie din punctul ăsta de vedere, am făcut fabrici şi în stânga, şi în dreapta comunei, oamenii lucrează aici de aproape 20 de ani. Din punctul de vedere al investitorului, dintr-un leu pe kilogram nu ştiu ce profit s-ar putea scoate. E mai mult o bătaie de cap, mai ales strict pe colectare. În momentul de faţă lâna n-are nicio valoare. Se aruncă, se arde sau se distruge într-un fel. Dintr-un leu ce să faci, nici nu-ţi ajunge să plăteşti un salariat care să preia şi să cântărească lâna, dacă nu gândim mai departe să se proceseze, să se bage în fabricaţie, să mergem pe nişte comenzi, să discutăm de la A la Z şi să facem un lucru serios, aşa se pot crea 30-50 de locuri de muncă. Aşa ar putea dăinui mult mai mult decât o făbricuţă din confecţii care lucrează în sistem lohn“, mai spune primarul, care s-a confruntat personal cu imposibilitatea de a mai valorifica lâna.

Are 600 de oi şi a strans deja pe stoc, de când a dispărut posibilitatea de a livra în alte colţuri ale ţării,  aproape 4 tone de lână. „Sunt un caz fericit, pentru că am avut posibilitate să stochez şi n-am avut inima s-o arunc, pur şi simplu, e păcat de Dumnezeu! Dar pe mulţi îi încurcă, n-au unde s-o ţină. Patru tone înseamnă 4.000 de lei, cam asta e eficienţa, a mai spus primarul“.

„În anii ’75-’80, cu lâna de la 100 de oi îţi luai o Dacie“

Pentru fermieri a devenit, în ultimii ani, o adevărată grijă să scape de lâna oilor tunse la sfârşitul primăverii. De mai bine de patru-cinci ani nici „muntenii“ nu mai vin s-o cumpere, chiar şi cu acel preţ derizoriu la care se ajunsese, de 50 de bani pe kilogram.

„Am dat-o, în urmă cu ceva ani, şi cu 5 lei kilogramul, după care preţul a scăzut, a ajuns la 50 de bani, până când nu au mai venit deloc s-o ia, c-o dădeam şi cu atât, decât să-i porţi de grijă. Îi dai foc, dar e o corvoadă, că nu arde, mai cumperi şi nu ştiu câţi zeci de litri de motorină. N-o ardem de drag, n-avem ce face, ardem tone în fiecare an!  Şi noi, aici, la Valea Mare, că Slatina e la o aruncătură de băţ, tot ne mai descurcăm, mai vindem brânza cu-n preţ bun, mai e ceva, dar alţii o duc rău-rău. Ştiţi ce însemna lâna acum 30 de ani, că ai mei au oi de prin ’66, iar după Revoluţie m-am ocupat eu, am avut totdeauna între 300 şi 500 de capete? Cu lâna de la 100 de oi îţi luai o Dacie, era Cisnădia, era Alba Iulia, centre care plăteau bine. Astăzi îţi ia 5 lei la tuns pe cap de oaie şi o arunci, că n-ai altă soluţie“, confirmă Alexandru Năstase, un fermier din localitatea Valea Mare, care aşteaptă şi el centrul de colectare, deşi se teme că între timp s-ar putea schimba multe şi că ar putea fi doar o promisiune.

Directorul DAJ, Emil Marinescu, ar vrea să le dea încredere fermierilor şi aduce ca argument programul de tomate în solarii, care i-a ajutat mult pe fermieri. Spune că centrul judeţean se va face şi că e doar o chestiune de detalii investiţia în zonă.