Vladimir Beliş, preşedintele Societăţii de Medicină Legală, explică rolul testelor ADN în Criminalistică. Cazuri celebre de omor rezolvate în România

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Profesorul universitar doctor Vladimir Beliş, preşedintele Societăţii de Medicină Legală din România şi membru de onoare al Academiei Române, explică, într-un interviu acordat cotidianului „Adevărul”, cum au ajuns să se facă expertize ADN în România, cât de importante sunt în soluţionarea dosarelor penale în care avem, iniţial, autor necunoscut şi ce cazuri din dosare celebre au fost rezolvate pe baza acestor teste.

Campania „România infractorilor necunoscuţi” continuă cu un amplu interviu în care reputatul profesor Vladimir Beliş, o adevărată legendă în domeniul medicinei legale din România, vorbeşte despre cum au ajuns să se facă în România teste ADN, unde se fac, ce înseamnă exact ca procedură, cât costă şi cât durează, dar şi ce cazuri celebre s-au rezolvat pe baza unor expertize ADN. 

„Adevărul”: De când facem în România astfel de expertize ADN?

Vladimir Beliş: Expertiza ADN, respectiv tiparea ADN, aşa se spune în modul corect, am introdus-o eu, în anul 1995, în Institutul Medico-Legal din Bucureşti. Eram director, în acea perioadă, al Institutului. Atunci am procurat aparatura, care nu este ieftină, bani puşi la dispoziţie de Ministerul Sănătăţii, dat fiind importanţa pe care o are această investigaţie în identificare. Acesta este unul dintre scopurile Medicinei Legale, să identifice nu numai autorii faptelor infracţionale, dar să folosească şi în Criminalistica, care are un orizont comun cu al nostru din acest punct de vedere. 

Vă aduceţi aminte care a fost prima expertiză ADN pe care aţi făcut-o?

Nu e vorba despre prima, e vorba despre schimbarea unei viziuni. Una dintre cele mai frecvente investigaţii pe care le făceam noi în domeniul bioserologiei era cea a paternităţii. Investigarea paternităţii a fost o preocupare veche şi permanentă, din păcate, pentru că aşa cum spune un vechi dicton latin „pater semper incertus”, câteodată atât de „incertus”, încât nici mama nu-l poate desemna. Investigarea paternităţii a constituit una dintre problemele de bază în laboratorul de biocriminalistică şi de filiaţie. Există şi cazuri de investigaţie a filiaţie faţă de mamă, o să mă întrebaţi cum, mama nu ştie ce a născut? Mama ştie ce a născut, dar după ce iese din perioada de travaliu, dacă se amestecă pruncii câteodată în spitale, şi am avut asemenea cazuri, atunci se pune şi acolo. Astea sunt, evident, rarităţi. 

Cum se proceda până la introducerea acestor teste?

Până la introducerea ADN-ului, existau două metode de investigare a filiaţiei faţă de tată, şi anume metoda serologică, care investiga grupele sanguine, bineînţeles nu e vorba numai despre grupele clasice ca A, B, 0, ci sigur că sunt o serie de subgrupe foarte numeroase, diverşi factori serologici care erau investigaţi, asta era cea mai importantă, şi mai ales era importantă atunci când ajungea la excludere, pentru că nu în toate cazurile se poate ajunge la excludere, de fapt la excludere se ajungea în mai puţine cazuri decât atunci când nu poţi exclude. Dacă nu poţi exclude, nu înseamnă că nu eşti, aşa încât această investigaţia serologică, cu toată valoarea pe care a avut-o, evident că nu a putut să rezolve toată cazuistica pe care noi am avut-o. 

Pe lângă asta, a mai existat o metodă care a ţinut, totuşi, un număr de vreo 25-30 de ani ca importanţă, şi anume metoda dactiloscopică. Metoda dactiloscopică a fost introdusă la noi de doctorul Ţurai, expert criminalist, care a condus laboratorul de criminalistică la noi timp de 30 de ani. Metoda se baza pe similitudini dintre impresiunile digitale palmare şi plantare, atât de la palmă, cât şi de la picior, dintre cei doi părinţi şi copil. Doctorul Ţurai a dezvoltat această metodă care avea destul de multă cantitate de arbitrar, după părerea mea, dar el o avea destul de bine pusă la punct şi prezentată sub o formă şi ca exemplificări suficient de mari încât să poată duce la o convingere. Deşi cele două laboratoare lucrau separat, cel de serologie şi cel de antropologie, n-am avut contradicţii în sensul că un caz era exclus la serologie şi îl dovedea pe partea cealaltă, asta dovedea într-adevăr că oarecare realitate şi adevăr putea să aducă şi această metodă. 

Ce s-a schimbat odată cu introducerea analizei ADN?

Odată cu introducerea ADN-ului, lucrurile s-au schimbat radical. Din acel moment, eu am scos complet din practică, în primul rând, metoda de cercetare a filiaţiei prin cercetarea crestelor papilare, a impresiunilor digitale palmare şi plantareDenumirea de amprentă genetică are oarecare similitudine ca etimologie cu amprenta digitală. Sigur că nu corespunde cu sensul adevărat al investigaţiei, dar de aici provine, de aceea am spus tiparea ADN. Odată ce am scos asta, ne-am bazat un timp, până la fluidizarea acestei metode care era nouă la noi, am continuat să facem serologia, care sigur că poate ajunge la excludere, dar pe măsură ce a crescut această valoare şi am adus pe unul dintre cei mai buni geneticieni ai noştri, pe profesorul Dragoş Ştefănescu, care a luat conducerea acestui laborator, evident că aceasta a fost prima incursiune în domeniul tipării genetice, a introducerii ADN-ului. 

Cum au evoluat apoi lucrurile?

Pe măsură ce lucrurile au început să ia un curs cât mai apropiat de adevăr şi mai ales de practică, am fost solicitaţi de organele de anchetă să facem şi investigarea corpurilor delicte. Asta pentru că aceste corpuri delicte sunt purtătoare ale unor materiale biologice pe care sigur nu le poţi vedea cu ochiul liber ci numai şi numai prin această metodă, materiale care au fost în atingere cu cei care au fost implicaţi în diverse fapte infracţionale. În paralel cu introducerea acestei metode la noi, trebuie să remarc gatoriu să şi spunem, că şi la Institutul de Criminalistică al Inspectoratului General al Poliţiei Române, laboratorul acesta a introdus şi el, cam odată cu noi, aproximativ în aceeaşi perioadă, metoda tipării ADN. S-a înfiripat o colaborare destul de importantă între aceste laboratoare, având aceleaşi mijloace este bine să te verifici dacă ceea ce spui tu corespunde cu ce au spus ei şi sigur că majoritatea cazurilor s-au confirmat, pentru că metoda a fost cam aceeaşi, tehnica şi aparatura, evident. 

Din acel moment fie către noi fie către IGP s-au îndreptat solicitările organelor de justiţie, eu nu pot să spun care erau criteriile care primau atunci când organul de justiţie ne alegea pe noi sau alegea pe partea cealaltă. Această investigaţie trebuie făcută cu foarte multă atenţie, pentru că reprezintă unul din mijloacele noastre importante de ajutor şi sprijin al justiţiei. Instituţia noastră reprezintă un mijloc de sprijin al justiţiei absolut indispensabil, apreciat.  

ADN-ul nu poate greşi, pentru că diferenţa dintre excluderea filiaţiei e una şi afirmarea că ăsta este e altceva. Una e să spui ăsta nu poate fi, când spui ăsta sigur e este altă discuţie. Din acest moment au început să apară şi aceste investigaţii pe corpurile delicte. 

Explicăm, vă rog, în ce constă exact această metodă?

Metoda, la noi constă, atunci când persoana este în viaţa, în prelevarea, cu un tampon de vată, de salivă, în care se găsesc şi celule descuamate de pe mucoasa bucală şi care sunt suficiente pentru a putea să faci investigaţia respectivă. Când persoana nu mai este în viaţă, şi asta depinde foarte mult de timpul scurs de la deces până la momentul investigării, se prelevează şi alte materiale biologice, cu menţiunea că procesul de alterare poate să denatureze în mod substanţial rezultatul. Există, însă, cel puţin câteva ţesuturi care nu suferă acest proces de alterare, în primul rând părul şi oasele, şi dantura, câteodată. Asta în ceea ce priveşte investigaţia pe om. Să luăm şi partea cealaltă, e vorba de corpurile delicte, toate corpurile delicte care au venit în contact cu o persoană bănuită a fi infractor. Atunci, sigur că lucrurile sunt mai complicate, trebuiesc găsite zonele. Sigur, dacă un material textil este pătat cu sânge, asta este simplu, nu ridică probleme, alteori resturile de material biologic rămas pe corpurile delicte sunt atât de mici, încât singur ADN-ul poate să rezolve problema. 

Ce cazuri „de răsunet” au fost rezolvate cu ajutorul expertizelor ADN? 

Cazul farmacistelor din Braşov, am identificat ADN-ul autorului pe corpurile delicte găsite atunci, urmele de sânge. Apoi avem eroarea judiciară reparată prea târziu a lui Ţundrea, tot pe baza ADN-ului s-a îndreptat. Acolo a fost o investigaţie şi pe suspect şi pe aparţinătorii victimei. 

Şi avem, desigur, cazul lui Cioacă, acesta a negat totdeauna fapta, dar proba ADN a fost cea care l-a incriminat, pentru că au fost o serie întreagă de corpuri delicte, a fost tocul pistolului, au fost hainele lui care au fost găsite, urme de sânge găsite în diverse locuri ale apartamentului, urme de sânge în portbagajul maşinii, urme biologice, nu neapărat de sânge dar în primul rând de sânge, aşa încât toate astea au concurat la o concluzie unică, şi anume faptul că acest sânge aparţinea Elodiei, asta era important atunci, ce căuta sângele într-un portbagaj?

De ce durează atât de mult o astfel de expertiză? 

Nu durează mult, durează câteva zile, acum a crescut foarte mult rapiditatea cu care se dau rezultatele, înainte rezultatele întârziau două-trei săptămâni, acum în două-trei zile se rezolvă şi totul este automatizat. De aceea şi merge mai repede, aparatura actuală modernă este automatizată complet. Omul doar bagă materialul biologic şi, apoi, se trece prin toate etapele, complicate, foarte repede. Nu sunt mai mari timpii de aşteptare la noi faţă de Institutul Central de Criminalistică al IGPR-ului. 

Vă întrebam de ce durează atât de mult o astfel de expertiză pentru că nu o dată am auzit în Parchete locale, atunci când ceream informaţii despre stadiul cercetărilor într-un anumit dosar, că nu se pot da informaţii noi pentru că n-au venit încă rezultatele expertizelor ADN, care durează. 

Pentru rezultatele unor teste ADN nu se aşteaptă deloc, nu sunt liste de aşteptare. E un sistem foarte simplu de a scăpa de a răspundere când spui că, pentru rezolvarea unor dosare penale, aştepţi mult după rezultatele ADN. E ceva ce nu corespunde, însă, realităţii. Analiza ADN durează cel mult o săptămână, în funcţie de complexitatea cazului. Odată ieşit rezultatul, se tipăreşte şi se trimite. A doua analiză, investigaţia microscopică durează vreo două-trei săptămâni, pentru că metodele de lucru sunt mai puţin automatizate. Investigaţia toxicologică durează cam tot două săptămâni, aproximativ, iar cine spune că aşteaptă luni spune ca să spună ceva, nu este real. 

Cât costă o expertiză ADN? 

Sunt foarte variate costurile, de la sute la câteva mii de lei, depinde de complexitatea cazului, de numărul de investigaţii pe un obiect pe care trebuie să le faci. 

Sunt fonduri suficiente? 

Problema fondurilor este importantă, pentru că toate kiturile care sunt necesare ca substanţe şi obligatoriu a le avea sunt foarte scumpe şi noi avem o sursă relativ limitată de venituri. Veniturile pe care ni le oferă Ministerul Sănătăţii nu sunt deosebit mari, sunt relativ modeste, dar prin introducerea de către mine a legislaţiei care guvernează în momentul de faţă activitatea instituţiilor medico-legale din ţară, şi care a început din 2000, când a fost legiferată şi când am susţinut în Parlament această legislaţie, această legislaţie a permis ca noi să mai putem obţine venituri şi din prestaţii oferite populaţiei. Iar asta reprezintă şi astăzi o sursă de venit care ne mai permite să ne mai modernizăm laboratoarele. Pe lângă introducerea ADN-ului am modernizat un laborator vechi existent în institut, şi anume laboratorul de toxicologie. 

Prelevarea şi conservarea probelor biologice pentru analiza ADN

„Cea mai utilizată sursă de ADN este sângele integral proaspăt recoltat pe anticoagulant. Cantitatea de ADN din 0,01 mililitri de sânge permite stabilirea profilului ADN. Conservarea sângelui se poate face la 4 grade Celsius, pentru un interval de maxim 24 - 48 de ore fără ca ADN să sufere degradări mari. Prin congelare la temperaturi de minus 20 de grade Celsius sângele poate fi conservat pe o perioadă îndelungată, timp de ani de zile. Celulele epiteliale bucale sunt recoltate cu ajutorul unui tampon de vată steril sau al unor periuţe de broşaj care apoi se usucă sau se păstrează la 4 grade Celsius imersate în soluţie conservantă. În cazul ţesuturilor, al pielii, muşchilor, viscerelor, volumul de recoltat trebuie să fie de 2 centimetri cubi iar imediat după prelevare trebuie începută extracţia ADN. Calitatea şi cantitatea ADN de extras scad în timp şi depind foarte multde condiţiile de păstrare. Probele biologice pentru analiza ADN pot fi reprezentate şi de materail biologic uscat: pete de sânge sau pete de spermă. În cazul petelor, bucata prelevată trebuie să fie cu un diametru de minim 0,5 centimetri. Fiecare pată se păstrează separat”, se arată în volumul „Genetica judiciară de la teorie la practică”, au scris de Vladimir Beliş şi Ligia Bărbării şi publicat în anul 2007 la Editura Medicală din Bucureşti. 

Vă mai recomandăm: 

Şefii care au necinstit Poliţia Română. Lista interminabilă a ofiţerilor cu grad înalt prinşi cu legături păcătoase

VIDEO „Asistăm la o acaparare a conducerii Poliţiei de către corupţi şi incompetenţi“. Mărturii exclusive din sistemul MAI

CAMPANIE „Adevărul” - România infractorilor necunoscuţi: 600.000 de dosare de crime, violuri şi furturi, ascunse în sertarele Sistemului

Poliţia Iaşi, ruşinea României la dosare cu autor necunoscut: locul I la violuri, furturi, tâlhării şi înşelăciuni. Cazuri terifiante: „Mi-au rupt mandibula în două locuri”

Ce spun cititorii „Adevărul“ despre ţara infractorilor invizibili. „Nepăsarea, complicitatea, lipsa de profesionalism fac din România un rai al infractorilor“

Cum a ajuns Ardealul „să bată“ Moldova la crime nesoluţionate. CAMPANIE „Adevărul“ - România infractorilor necunoscuţi

Paradoxul de pe harta infracţionalităţii româneşti. Vrancea este judeţul în care nicio crimă nu rămâne nepedepsită

Inconştienţii din Poliţie care nu ţin nici măcar evidenţa dosarelor cu autori necunoscuţi. Cazul Vâlcea: nimeni nu mai notează nimic informatizat din 2009

  

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite