VIDEO FOTO Cum au devenit Ghiţă şi Purcica bucate alese pentru masa de Crăciun
0Doi porci de Crăciun au fost sacrificaţi anul acesta în gospodăria lui Ion Muntean din localitatea Răşinari, judeţul Sibiu.
Agitaţia în curtea familiei Muntean din localitatea sibiană Răşinari începe încă de la primele ore ale dimineţii. Alături de membrii familiei, vin şi ajutoare, pentru că e foarte mult de lucru. Ghiţă şi Purcica urmează să fie transformaţi în provizii pentru iarnă, dar şi în bucate delicioase pentru masa de Crăciun.
Crescuţi natural, pregătiţi tradiţional
Ghiţă şi Purcica au fiecare aproximativ 150 de kilograme şi au fost crescuţi în gospodăria familiei Muntean doar cu hrană naturală, cartofi, verdeaţă, porumb sau frunze de nap. Îşi dau ultima suflare ”tradiţional”, fără asomatoare, după care stăpânul casei şi cei care îi dau o mână de ajutor trec la pârlit. Apoi, porcul este curăţat şi spălat cu mare atenţie. Ghiţă rămâne mai întâi fără picioare, după care gospodarii încep să despice slănina, moment care se marchează, conform tradiţiei, cu un pahar de ţuică fiartă, tare şi cu piper.
”Când crapă slănina se dă câte un pahar de rachiu, să iese slănina bună”, spune râzând Ion Muntean (75 de ani). Plin de viaţă, în ciuda faptului că nu mai e chiar în floarea vârstei, aleargă neobosit dintr-o parte în alta şi povesteşte zâmbind că a învăţat să taie porci copil fiind, de la un unchi, iar acum îi învaţă la rândul său pe cei tineri.
” Eu am învăţat de la unchiul meu să tai porc, şi acum i-am învăţat şi pe ăştia tineri, cum e în cântarea aia, ”Acum eu am îmbătrânit, iei tu lucrul de la capăt”. Metoda veche se păstrează, de copil umblam cu unchiul iarna, că el era de meserie, şi el m-a învăţat pe mine şi pe cumnatul.
Porcul trebuie pârlit, după aia vine spălat şi crăpat. Trebuie luată slănina prima dată, pe urmă se ia muşchiuleţul, noi îi zicem pecie, se iau spetele, pulpele şi aşa mai departe până mai rămâne slănina de pe burtă”, explică Ion Muntean.
Bunătăţi de Răşinari
Odată porcul tranşat, se trece la împărţirea cărnii. ”Carnea se împarte după necesităţi, proaspătă pentru afumat şi pentru tocat, din tocătură se fac cârnaţii, carnea de sarmale, din organe caltaboşul, carnea proaspătă se păstrează congelată, restul cărnii se sărează şi se păstrează întreg anul prăjită, în untură”, explică Elena Iridon (44 de ani), una din gospodinele familiei.
După ce s-a împărţit carnea, Ion Muntean se mută în pivniţa familiei, acolo unde sunt aduse, rând pe rând, bucăţile mari de slănină, după ce au fost curăţate aşa cum trebuie. Se asează una peste alta şi peste fiecare bucată se pune din beşlug sare grunjoasă dar şi un amestec de condimente şi apă în care rol esenţial îl are boiaua de ardei.
”Slănina se dă cu sare, se lasă opt zile la sărat, după aia o punem la fum, se afumă cu tărâţe de fag, cu celelalte nu iasă bună, că pişcă. E şi acolo un secret”, spune zâmbind Ion Muntean.
Nu doar slănina are secrete. De exemplu, spune Elena Iridon, cârnaţii ies nemaipomenit de buni dacă în compoziţie, pe lângă carnea tocată, sarea, piperul şi usturoiul se adaugă puţin vin alb. La caltaboş, pe lângă organele de porc fierte în prealabil, sare şi piper, un gust foarte bun dau nucşoara şi ienibaharul.
”Pentru tobă, se fierbe şoricul şi se face o supă concentrată, se adaugă usturoi, sare, piper şi carne după preferinţe, care carne macră, care mai gras”, explică Elena Iridon.
Toată treaba se termină spre seară, când atât cei ai casei cât şi ajutoarele se aşează la masă şi gustă din pomana porcului, carne proaspătă, prăjită, lângă care se aşează neapărat o mămăligă rotundă, tăiată cu fir de aţă, şi murături de casă.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
