Superstiţii ciudate la botez, în 1900: ce se punea în scutecul copilului pentru a fi ferit de duhuri rele şi de ce nu avea voie să se uite în oglindă până la 2 ani
0La începutul veacului, femeile din satele Mărginimii Sibiului respectau cu stricteţe o serie de obiceiuri legate de aducerea pe lume a pruncului şi apoi de botezul acestuia.
Câteva dintre ele sunt redate în ”Monografia comunei Răşinariu” apărută în 1915 şi scrisă de Victor Păcală, profesor la Seminarul Andreian din Sibiu.
Astfel, femeia care aştepta să nască se ferea să mânânce mere putrede, să sufle în cuptorul cu pâine şi să dea cu piciorul în vreun animal de casă, ”ca să nu treacă urâtul la copil”. Dacă fura, cât timp era însărcinată, fructe sau flori, copilul avea să se nască ”însemnat”.
Cum era ferit copilul de duhurile rele
Moaşa, după ce îi dădea mamei primele îngrijiri, pregătea apa pentru baia noului născut. ”Apa pentru scalda pruncului se aduce de la râu, totdeauna după răsăritul şi înainte de asfinţitul soarelui. Afară de întâia scaldă, toate celelalte se fac cu apă sfinţită. După scaldă, moaşa şi mama se spală pe mâni cu apă şi săpun. Apa din scăldătoare se varsă la un loc mai ferit, pe unde nu calcă nimeni, iar albia de scăldat se aşează cu gura în jos. Cârpele copilului, până e încă nebotezat, nu se usucă afară, ca să nu vadă soarele, că încă nu e botezat noul născut.
De cum a venit pruncul pe lume, se pun ursitorile, se aşează pe masa frumos aşternută bani, pâine, vin, sare şi zahăr. Toate acestea rămân acolo trei zile pentru ca, venind pe la miezul nopţii, ursitoarele să aibă ce împărţi şi cu ce se ospăta şi astfel, bine dispuse, să ursească noului născut toate bunătăţile şi o viaţă îndulcită. Din darurile acestea, destinate ursitoarelor, se dă apoi şi copiilor care vin pe la casa omului în dimineţile celor trei zile”, se arată în volumul citat.
Pentru a fi ferit de duhurile rele, copilului i se puneau sub pernă o cruce, cărticica Maicii Domnului, usturoi, grâu, un cuţit şi tămâie. În acelaşi scop, se agăta deasupra uşii o cârpă roşie. „Curând după naşterea pruncului încep a veni la casa lăuzei cumetrele, cuscrele şi finele. Nu vin însă cu mâna goală, ci fiecare aduce cu sine plocoane: vin, jâmble (franzele, n.r.), supă, pui fripţi şi dumicat de vin”, se mai arată în monografie.
Tradiţii de botez
Copilul trebuia botezat la o săptămână sau la 10 zile de la naştere, iar naşa sau moaşa, înainte de a duce pruncul la biserică, puneau în leagăn câţiva bani mărunţi. Ca să-i meargă bine în viaţă, în scutec i se puneau un căţel de usturoi, bucăţele de pâine şi puţin zahăr. Când familia se întorcea de la biserică, naşa ducea copilul la masa din casa cea mare, aşternută de sărbătoare, şi pe care erau puse pâine şi vin. După ce rostea o urare tradiţională, copilul era luat de pe masă de unul dintre părinţi, de către tată, dacă era băiat, sau de către mamă, dacă era fată. Tot acum, naşa o „cinstea” pe moaşă cu bani. La „ospăţul botezului” luau parte părinţii, naşii şi rudele mai apropiate, iar mama şi copilul primeau daruri.
„După trecerea celor şase săptămâni de la naştere, mama merge cu copilul la biserică, unde i se citeşte rugăciunea de curăţire. Ea duce cu sine, de sufletul copilului, o lumânare care se aprinde în timpul slujbei, iar după aceea rămâne preotului. Aici, în biserică, preotul, luând copilul din braţele mamei, îl închină pe la icoanele împărăteşti, iar dacă-i fecior, îl poartă şi prin altar, atingându-l de toate patru laturile mesei cele sfinte. Odată terminată închinarea, mama cu copil rău se roagă de preot să-i ia copilul din braţe şi să i-l pună pe pământ, crezând că după aceasta se va milui Dumnezeu să-l facă mai bun”, se mai arată în volumul citat.
Mamele mai respectau o serie de obiceiuri. Erau atente să nu se legene leagănul gol, nu împrumutau obiecte din casă până la botez „ca să nu se ducă somnul copilului” şi se bucurau când micuţul râdea în somn, ”căci atunci vede faţa Maicii Domnului”. Până la 2 ani, erau atente ca micuţul să nu se uite în oglindă, ”căci uitatul în oglindă e rău de pricină sau beteşug”. Când copilul încearca să facă primii paşi, mama lua un cuţit cu care făcea cruce pe pământ, ”zicând că taie piedeca de dinaintea lui”.
Vă mai recomandăm:
Pâinea de casă autentică, fără niciun fel de aditivi, poate fi deosebită de preparatele din comerţ pline de E-uri cu ajutorul câtorva trucuri simple, spun brutarii cu experienţă.
Mamele şi bunicile noastre au păstrat şi acum reţete făcute doar din ingrediente naturale, fără niciun fel de chimicale. Argila, fructele şi legumele proaspete sau oţetul de mere fac adevărate minuni pentru ten şi păr.
Cârţişoreanul rămas şi azi o legendă a avut o viaţă plină de peripeţii în America. Cu banii strânşi a dezvoltat acasă afaceri bănoase şi a fost primar în satul lui timp de patru mandate.
Se încarcă comentariile...
