Slujbele de Paşti în Sibiul comunist: intelectualii mergeau la slujbe la mânăstiri, pentru a fi siguri că nu sunt recunoscuţi, iar pastorala conţinea obligatoriu numele lui Ceauşescu

Slujbele de Paşti în Sibiul comunist: intelectualii mergeau la slujbe la mânăstiri, pentru a fi siguri că nu sunt recunoscuţi, iar pastorala conţinea obligatoriu numele lui Ceauşescu

Parintele Mihai Samarghitan slujeste la Biserica dintre Brazi din 1976 - Foto Ramona Găină

Printele Mihai Sămărghiţan, unul din cei mai vechi, cunoscuţi şi iubiţi preoţi din Sibiu, a povestit pentru Adevărul cum se desfăşurau slujbele de Înviere înainte de Revoluţie.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

Preot paroh din 1976 la „Biserica dintre Brazi”, una din cele mai cunoscute din Sibiu, părintele Sămărghiţan îşi aminteşte că, şi înainte de 1989, lumea venea în număr foarte mare la Înviere. Intelectualii, prelucraţi în prealabil în comitele de partid, veneau însă în număr mic şi discret, să nu fie văzuţi pentru că riscau să aibă probleme. 
 
„Sigur că din discuţii cunoaştem un adevăr, şi anume că mulţi dintre intelectualii României, cei din armată, învăţământul, chiar şi medicii veneau totuşi cu o reţinere, să nu-i vadă, erau prelucraţi în comitetele lor de partid locale să nu meargă. Dacă erau văzuţi, cel puţin armata şi învăţământul, erau cei mai oropsiţi”, povesteşte părintele Sămărghiţan. 
 
Intelectualii cu funcţii de conducere mergeau la slujbe la mânăstiri
 
Mulţi dintre cei cu funcţii de conducere evitau tocmai din acest motiv bisericile din oraş şi alegeau să meargă la slujbe la mânăstiri, unde nu erau cunoscuţi. 
 
„Depindea de funcţiile pe care le aveau. Dacă erau conducători de instituţii sigur că ei nu veneau pe faţă, majoritatea auzeam că mergeau pe la mânăstiri, mergeau în locuri unde erau siguri că nu sunt cunoscuţi”, povesteşte părintele Sămărghiţan. 
 
Slujba de Înviere începea la 4 dimineaţa. Se citea pastorala, în care era pomenit obligatoriu Nicolae Ceauşescu, iar de la slujbe nu lipseau niciodată oamenii securităţii. 
 
„De praznicele împărăteşti, Crăciun şi Paşti, episcopii locului ne trimiteau pastroralele care se citeau în zilele de sărbători. Atunci erau obligaţi ca cel puţin o dată sau de două ori să fie pomenit cu numele conducătorul în pastorală. Veneau la slujbe dintre securişti, inspectori de culte, ne asistau”, rememorează părintele. 
 
Cununii şi botezuri acasă
 
De altfel, niciun demers administrativ – numiri, transferări de preoţi, înfiinţări de posturi – nu se putea face fără acordul organului de securitate şi al inspectorului de culte. 
 
 Părintele îşi aminteşte că, nu o dată, a cununat şi a botezat acasă, în comunism, fiind chiar rugat, uneori, să meargă îmbrăcat civil, pentru a nu da de bănuit, şi să se schimbe doar în locuinţa unde urma să oficieze slujba. 
 
„Ca preot, până în 1989, am avut şi eu personal situaţii în care am fost invitat acasă să-i cunun, să le botez copiii, să le facem sfinţirea caselor, dar părinte, te rog să nu vii în ţinută, te îmbraci la mine în casă. 
 
Absolut toţi ţineau, fiind mai ales căsătoriile civile, să o aibă şi pe cea religioasă, indiferent sub ce formă, unde şi cum. Chiar am avut o situaţie în care naşul era ofiţer şi a venit până în uşa bisericii şi a refuzat să mai intre în biserică, şi atunci sigur că am fost nevoit ad-hoc să formez alţi naşi ca să îi pot cununa pe miri”, povesteşte părintele Mihai Sămărghiţan. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: