Secretul unei iubiri de jumătate de veac din Sibiu. „Când te cerţi, e bine să nu ajungi la fundul magaziei, acolo unde e iubirea. Atunci e rău“
0
S-au cunoscut într-un timp în care băieţii le cereau fetelor prietenia, mergeau la biserică în costume populare, iar divorţul aproape că era o poveste. Astăzi, după aproape jumătate de veac împreună, zâmbesc şi povestesc, pentru „Adevărul”, secretul unei iubiri cum astăzi găseşti din ce în ce mai rar.
Într-o casă cochetă, în care locuiesc astăzi împreună părinţi, copii şi nepoţi, doi bunici fericiţi îşi zâmbesc complice în timp ce mângâie cu privirea câteva fotografii vechi. Aşa arătau acum mai bine de 40 de ani, când doi tineri timizi, din Răşinari, se prindeau de mână şi zâmbeau, senini, unei vieţi ca o poveste, împreună.
Ana Iliuţ (64 de ani) şi soţul ei, Maniu Iliuţ (67 de ani) îşi amintesc zâmbind cum, tineri şi timizi fiind, s-au cunoscut pe uliţele satului şi s-au reîntâlnit apoi în corul bisericii din Răşinari. „Era o femeie frumoasă, calculată, liniştită, credincioasă, calmă. După ce am împlinit 15 ani mă gândeam cum o să fie o nevastă şi ea a fost exact aşa cum mi-am dorit”, povesteşte zâmbind domnul Maniu.
Şi-a făcut curaj şi, la Căciulata, la Festivalul Cântecele Oltului, s-a dus la ea şi, respectând tradiţiile acelui timp, i-a cerut prietenia. Un an mai târziu, s-au căsătorit. „Ne-am iubit atunci” spune Ana Iliuţ, privindu-l şi acum cu drag pe omul alături de care, astăzi, îmbătrâneşte frumos. Iar el îşi aminteşte că făcea parte din grupul de băieţi care mergeau să ceară fetele la joc, iar el întotdeauna bătea doar la poarta viitorului socru.
Şi momentul cununiei civile a fost unul inedit. Pentru că lucrau, el ca mezelar iar ea ca textilistă, şi la 7 dimineaţa erau la serviciu, au chemat ofiţerul de stare civilă într-o dimineaţă la ora 5, au spus marele „Da” după care şi-au văzut mai departe de treabă. Anii au curs aproape pe nesimţite, au ridicat împreună o casă, au venit pe lume cei 2 băieţi, apoi aceştia le-au bucurat sufletele cu 3 nepoţi. Astăzi, dacă îi întrebi, nici nu ştiu cum au trecut anii. Au trăit cu bucurie venirea pe lume a copiilor, şi apoi fiecare sărbătoare în familie, cu toată lumea strânsă în jurul mesei mari.
Reţeta pentru ca relaţia să reziste, pentru ei, e simplă. „Greutăţile se depăşesc cu înţelegere, să lăsăm unul în favoarea celuilalt. O căsnicie se bazează pe respect, dacă nu există respect nu e nimic”, spune domnul Maniu, iar soţia sa completează, amuzată:”E imposibil să nu te cerţi, de foarte multe ori din fleacuri, e nevoie de toleranţă. Şi e bine că ne potrivim la politică, altfel ne certam mai tare”. Secretul, spune ea, e „să nu ajungi la fundul magaziei, acolo unde e iubirea. Atunci e rău”.
Bărbat în toată puterea cuvântului, domnul Maniu nu se sfieşte să recunoască că, în general, doamna a condus casa, mai ales în ceea ce priveşte partea financiară. Spune despre soţia lui că găteşte excepţional, că a fost întotdeauna extrem de ataşată de familie, iar el a încercat tot timpul să-i fie alături. Anul trecut, când o boală gravă a măcinat-o, a stat cu ea 5 săptămâni la Braşov, acolo unde făcea tratament.
„Pe cei tineri îi sfătuim să se respecte unul pe altul, neînţelegeri mai apar dar le depăşeşti cu toleranţă, de dragul copiilor mai ales”, spune doamna, iar soţul ei o completează: „Nu-i nimeni perfect, trebuie să căutăm să fim înţelegători, să ne acceptăm cum suntem, că la o anumită vârstă nu mai eşti frumos dar frumuseţea vine din interior, sufletul omului contează. Când eşti mai în vârstă trebuie să te ajuţi, mai ales unul pe altul, când eşti bolnav”.
Soţii Maniu nu s-au certat niciodată foarte tare, nici măcar din cauza faptului că erau în galerii diferite la fotbal, unul fan Dinamo, celălalt suporter Sportul Studenţesc. Astăzi, când trag linie, spun că nu a fost niciun moment în care să regrete decizia de a porni alături pe acelaşi drum. Chiar dacă uneori n-a fost uşor, s-au prins de mână şi au continuat să păşească împreună, întotdeauna.
Vă mai recomandăm:
Un grup de tineri români împrăştiaţi prin toată lumea, dar uniţi de dorinţa de a face bine, adună tone de ajutoare pentru familiile sărace din România, pe care le distribuie personal. Uniţi de un sibian plecat în Germania, tinerii au înfiinţat, până acum, peste 30 de puncte de colectare şi au ajutat deja aproximativ 200 de familii.
Cu bani foarte puţini, dar cu foarte multă dragoste, un bătrân de 69 de ani din satul Ţeline, judeţul Sibiu, creşte singur trei minuni de copii.
Georgiana Vlad, o fetiţă de 11 ani din Răşinari, are numai premiul I la şcoală şi carnetul plin de „foarte bine“, chiar dacă îşi duce viaţa în condiţii extrem de modeste. O creşte bunica în vârstă de 78 de ani, într-o locuinţă de nici 20 de metri pătraţi.
Se încarcă comentariile...
