Românul care şi-a făcut muzeu acasă. Strania cameră cu manechine care reproduce o clasă de şcoală de la 1911

Românul care şi-a făcut muzeu acasă. Strania cameră cu manechine care reproduce o clasă de şcoală de la 1911

Soţii Anuţa şi Aurel Achim, din localitatea Ocna Sibiului, judeţul Sibiu, locuiesc într-un muzeu cu obiecte dintre cele mai variate. În casa lor au strâns peste 5.000 de exponate.

Soţii Achim, Anuţa (61 de ani, fostă casieriţă la CFR) şi Aurel (73 de ani, fost maistru electromecanic) sunt din Sibiu şi au stat în fosta capitală culturală europeană până în urmă cu 11 ani. Au avut în Sibiu un service auto, moştenit apoi de băiatul lor, iar când au ieşit la pensie au decis să se retragă într-un loc mai liniştit şi şi-au cumpărat o casă în Ocna Sibiului, staţiune balneoclimaterică aflată la aproximativ 15 kilometri de Sibiu şi cunoscută drept „litoralul Ardealului“.

Odată mutaţi aici, bărbatul şi-a împlinit un vis mai vechi, acela de a-şi crea acasă propriul muzeu. Aşa că a început să adune piesă după piesă, în încercarea de a reface traseul de la vechea gospodărie tradiţională până la perioada de după comunism, cu tot ce a însemnat viaţa în diferite etape, de la şcoală la familie, agricultură şi tehnologie. A adunat peste 5.000 de piese, expuse cu grijă în mai multe încăperi ale casei. 

„Pasiunea vine de la faptul că şi străbunicul meu a fost colecţionar, şi fratele, de asemenea. Fratele meu are şi el muzeu, în judeţul Alba. Am avut service auto în timpul comunismului, prin cooperativă, acasă, în Sibiu, m-am mutat în Ocna Sibiului după ce am ieşit la pensie şi am lăsat băiatul în Sibiu, cu service-ul. Ca să-mi fac din nou ocupaţie, m-am apucat să colecţionez, mai ales că şi casa este foarte veche, de peste 130 de ani. Am căutat să colecţionez şi să fac un muzeu. Primul obiect a fost batoza de treierat grâu, care datează din 1937, iar printre cele mai vechi obiecte se numără un atlas al lumii în limba germană din 1881 şi mai multe monede din 1400 şi ceva“, îşi începe povestea Aurel Achim. 


FIECARE CAMERĂ ARE SPECIFICUL EI

 
Într-una dintre încăperile casei-muzeu este amenajată o sală de clasă, din care nu lipsesc băncile, elevii îmbrăcaţi în uniforme, cărţi foarte vechi, din 1911, obiecte aparţinând pionierilor, tinerilor din UTC, diapozitivelor şi filme de la uzine şi fabrici şi un catalog cu lucru manual cum se făcea la şcoală în trecut.

Urmează partea de gopodărie veche, tradiţională. „Aici avem unelte de prelucrarea cânepii, lânii, război de ţesut, meliţă, piepteni, darac de lână, maşini de tors, furci de tors. Apoi avem diferite obiecte de uz casnic, oale, prese, maşini de tocat carne, sfeclă şi nucă, un dispozitiv de stors rufe, un mai şi o tablă ondulată pentru spălarea rufelor, o maşină de spălat mai modernă cu o vechime mare, 60-65 de ani. În camera de familie avem porturile populare, mobilierul necesar unei gospodării, aparat de radio, maşină de cusut, leagăn de copii şi o lampă cu petrol care lumina în casă“, explică Aurel Achim.

Mai departe, încăperea din spate este o adevărată colecţie de utilaje folosite pentru agricultură. „Oamenii de la ţară aveau şura unde ţineau diferite utilaje, atelaje agricole, de arat, de semănat, de treierat, moară de mână de măcinat porumb, presă de făcut ulei, atelier de tâmplărie, de olărit, de lăcătuşerie şi fierărie, o pompă de pompieri care este trasă cu calul şi acţionată manual, obiecte de minerit la mina de sare“, povesteşte colecţionarul. 
 

LĂMPI ŞI INSTRUMENTE MUZICALE

 
Într-o altă încăpere, vizitatorii intră într-un mini atelier de reparaţii auto, într-unul de frizerie, unul de pantofărie şi unul de croitorie. Tot aici sunt expuse cântare din diferite timpuri, lămpi şi felinare, diferite aparate de radio, patefoane şi instrumente muzicale. Vizitatorii mai pot admira o bibliotecă cu cărţi din diferite timpuri, dar şi o încăpere unde este ilustrat cultul bisericesc ortodox, cu icoane şi cu strană. 

Într-o altă încăpere, nostalgicii pot vedea o maşină de făcut sifoane din 1918, una de îmbuteliat sucuri, diferite difuzoare de la staţia de radioficare, obiecte sportive – patine, scaune, schiuri, palete de tenis. Tot aici sunt expuse obiecte militare, bancnote din diferite timpuri, ceasuri, maşini de scris, telefoane, porturi militare din diferite perioade şi o mică bibliotecă cu cărţi din timpul comunismului. Este, de asemenea, amenajat un laborator foto cu toate aparatele de laborator plus aparate de fotografiat.


VALOAREA COLECŢIEI

 
Multe dintre obiectele expuse de soţii Achim sunt moştenire de familie, pe altele le-au găsit prin diferite gospodări, inclusiv la gunoi. „Foarte puţine sunt primite, în general pe toate le-am plătit, ori că am lucrat ceva pentru ele, ori că le-am compensat cu altceva“, spune colecţionarul.

Valoarea estimată a colecţiei este de 60.000–70.000 de euro, iar muzeul poate fi vizitat din 2011. Nu are program de vizitare şi nici taxă, dar cei care doresc pot face donaţii benevole pentru întreţinere şi restaurare. Turiştii vin de peste tot şi sunt uimiţi de ce găsesc aici. „Vin şi români, şi străini, am avut foarte mulţi vizitatori. Am avut străini din Olanda, Franţa, Germania, China. Sunt şi români care apreciază foarte mult, care spun: «Nu pot să mai plec de aici, că mă regăsesc în copilărie»“, mai spune Aurel Achim.

Bărbatul vorbeşte cu mândrie şi cu bucurie despre fiecare obiect în parte. Fiecare are o poveste, toate sunt foarte bine întreţinute, iar sentimentul pe care îl are când se plimbă prin încăperile pline cu exponate nu poate fi descris în cuvinte. „Asta este relaxarea mea, ţin foarte mult la ele. Nu pot spune că ţin la un obiect mai mult decât la altele. Când pui suflet în ceva şi vrei să faci ceva e exact ca în familie, nu pui problema că e cel mai bun copilul cel mai mare sau cel mai mic, sunt toţi ai tăi“, încheie colecţionarul Aurel Achim.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea
citeste totul despre: