Povestea impresionantă a unei premiante: abandonată de mamă, cu tatăl răpus de cancer, e crescută de bunică

Povestea impresionantă a unei premiante: abandonată de mamă, cu tatăl răpus de cancer, e crescută de bunică

Georgiana, alături de bunica ei FOTO: RAMONA GĂINĂ

Georgiana Vlad, o fetiţă de 11 ani din Răşinari, are numai premiul I la şcoală şi carnetul plin de „foarte bine“, chiar dacă îşi duce viaţa în condiţii extrem de modeste. O creşte bunica în vârstă de 78 de ani, într-o locuinţă de nici 20 de metri pătraţi.

Ştiri pe aceeaşi temă

 
Crăciunul ei ar fi putut fi frumos, ca al oricărui copil care încheie semestrul cu foarte bine, pe toată linia. Doar că, după ce culege laudele de la şcoală, povestea Georgianei se rupe într-un hohot surd de plâns, într-o cameră cât o cutie de chibrituri, plină de icoane şi de amintiri care îţi frâng inima. 
 
”Copila asta am crescut-o de la 1 an, e ca şi copilul meu”, spune bunica, cu lacrimi în ochii senini, în care s-a oprit, preţ de-o clipă, speranţa. Dobra Vlad are 78 de ani şi chipul blând din poveştile cu bunici frumoşi. 
 
Abandonată de mamă
 
Despre mama Georgianei vorbeşte puţin. Doar că a abandonat-o de mică, nu mai ştie nici anii de când n-a mai văzut-o. Şi s-ar fi descurcat, poate, altfel, dacă fiul ei, care şi-a iubit copilul mai mult decît orice pe lume, n-ar fi fost răpus, în urmă cu 3 ani, de-un cancer care a evoluat extrem de repede. Acolo, lângă un sicriu în care şi-a îngropat şi o parte din suflet, bunica şi-a promis că va rămâne lângă minunea cu păr blond atâta timp cât Dumnezeu o va ţine în viaţă. 
 
”A iubit-o foarte mult băiatul meu, şi foarte mult m-a rugat «Mamă, să ai grijă de fetiţă aşa cum ne-ai îngrijit pe noi». I-a părut foarte rău că nu mai poate să o îngrijească”, rememorează bunica ultimele clipe ale fiului ei. Şi, printre lacrimile care curg o dată cu povestea, îţi spune că are cel mai frumos copil din lume. Că învaţă foarte bine, ia numai premiul I, că e cuminte, că până nu de mult o ajuta ea însă acum s-au inversat rolurile şi Georgiana merge să facă cumpărături, o ajută în grădină, face curat.  
 

 
”Eu o iubesc ca pe copilul meu, mai tare de cum i-am iubit pe copiii mei, am văzut că nu are mamă, nu are tată, cine să o ţină?”, oftează bunica în timp ce mâna mângâie, cu dragoste creştetul copilului care îşi face loc, zâmbind, în braţele ei. Are 78 de ani bunica şi nu-i tocmai sănătoasă, dar munceşte cu încăpăţânare, toată vara, să aibă zarzavaturi pe iarnă, să încerce să se descurce cumva. Are o pensie de 350 de lei care se duce, toată, pe medicamente. Le rămân, să supravieţuiască, pensia de urmaş şi alocaţia Georgianei, în total 400 de lei. Extrem de puţin, nici nu ştie unde să-i împartă prima dată. Are o fiică şi un ginere extrem de ataşaţi de copil, de unde mai primesc, atunci când se poate, ajutor. 
 
Visul pentru Moş Crăciun: un căţel de pluş
 
Stau în două camere mici, care împreună nu fac 20 de metri pătraţi. ”Buni meu e viaţa mea” spune Georgiana zâmbind, în pragul unui Crăciun în care cel mai de preţ dar e faptul că se au una pe cealaltă. ”Tati a fost bun, îmi amintesc despre el că mă iubea mult, că ne jucam, îmi spunea să fiu cuminte, să ascult”, povesteşte copilul şi glasul se curmă într-un hohot greu de plâns. Despre cea care i-a dat viaţă nu-şi aminteşte aproape nimic. 
 
 
La şcoală, Georgiana e îndrăgostită de matematică, de istorie şi de geografie, îşi iubeşte învăţătoarea şi colegii. Îţi spune că secretul premiului I în fiecare an e atenţia mare la şcoală şi munca susţinută acasă, unde îşi face singură temele. După ce-şi face temele, cel mai mult îi place să citească, joacă volei şi visează că într-o zi, când va creşte mare, va fi cea mai bună doctoriţă care să o ajute pe bunica şi să salveze mulţi oameni. 
 
Până atunci, însă, în cea mai frumoasă zi din an, Georgiana are vise simple. De mică îşi doreşte un căţel frumos, de pluş, pe care să-l aibă aproape tot timpul, în casă. Apoi, a crescut şi hainele i-au rămas mici, iar posibilităţile pentru altele noi sunt extrem de reduse. Pe lângă hăinuţe, prind bine şi încălţări, şi rechizite, şi jucării. Însă, în camerele mici, cu pereţii plini de icoane, copilul îl roagă pe Doamne-Doamne, cel mai mult, să aibă grijă de bunica ei dragă. ”Îmi doresc ca buni să fie sănătoasă şi să mă poată creşte”. 
 
 
Cum putem ajuta:
 
Cei care doresc, în prag de sărbători, să aducă un zâmbet pe chipul Georgianei o pot contacta pe Florinela Năstase, mătuşa ei, la numărul de telefon 0741/251588 sau pot trimite pachete pe adresa: Strada Fântânele nr. 1299, comuna Răşinari, judeţul Sibiu. 
 
Vă mai recomandăm: 
 
 
Avea doar un an şi jumătate când a urcat prima dată pe scenă, alături de membrii ansamblului Căluşarii din localitatea sibiană Răşinari. Astăzi, la 3 ani şi 9 luni, George dansează fără probleme în spectacol o oră întreagă cu toate grupele de vârstă, strânge premiu după premiu şi face senzaţie la spectacole atât în ţară, cât şi în străinătate.
 
 
La doar 23 de ani, Maria Tomoiagă, masterandă la actorie în Sibiu, joacă deja în ţară în spectacole cu casa închisă, iar în străinătate a ajuns împreună cu colegii ei până pe scenele din China.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările