Povestea emoţionantă a gemenilor uitaţi de părinţi şi crescuţi de doi bunici şomeri. Vor să devină militari ca să-şi apere ţara
0
Alex şi Cornel Bucur sunt elevi în clasa a VII-a la o şcoală din Agnita, judeţul Sibiu, şi sunt crescuţi de bunicii paterni după ce părinţii au plecat din ţară. Poştaşi de meserie, ambii bunici au rămas şomeri în urma restructurărilor din Poşta Română.
Uşa apartamentului mic, dintr-un bloc din Agnita, oraş aflat la aproximativ 60 de kilometri de Sibiu, se deschide cu scârţâit greu, ca un hohot surd de jale. Pe jos, linoleum şi covoare acoperă cimentul rece. Pe pereţii scorojiţi pe alocuri, stau aşezate cuminţi icoane, mărginite de ştergare vechi, brodate. Cu ochii la ele, la Dumnezeu şi la copiii pentru care ar fi în stare să mute munţii, mama Cornelia începe să spună încet, tânguit, o poveste.
Mamă pentru nepoţi
Sapte copii a avut Cornelia Cernea (54 de ani). Doi însă, i-au murit la câteva luni, i-au mai rămas cinci. Băiatul şi-a găsit o fată, nu s-au căsătorit dar i-au avut pe Alex şi pe Cornel, gemenii de 13 ani, acum elevi în clasa a VII-a, pentru care ea, bunica paternă, a devenit cea mai bună mamă din lume. „Au stat în chirie, băiatul meu şi mama lor, le-am dat tot ce am putut atunci şi i-am crescut cum am putut până pe la 2 ani, aşa, împreună, îi făceam laptele praf şi i-l dădeam, un copil îl ţineam eu şi unul ea, câte o săptămână, tot aşa, ca să nu-i fie greu, o ajutam. La 2 ani şi ceva s-a ţinut cu un bărbat, a plecat cu unul dintre copii şi după vreo 2 luni s-a întors, că ea nu are cum să îl întreţină, să-l ţin eu. Am spus că unde mănâncă unul mănâncă şi celălalt”, povesteşte bunica.
O perioadă, mama naturală i-a mai căutat, extrem de rar, pe micuţii pe care bunica a continuat să-i crească. Sătulă de părinţii care îşi aminteau de copii câteva zile pe an, bunica a cerut şi a obţinut în 2009, în instanţă, încredinţarea copiilor. „Când avea chef venea să ia copii, dar nu-i ţinea, o săptămână şi după aceea îi aducea înapoi. După aceea iar a stat împreună cu băiatul meu dar copiii nu, numai ei amândoi, a plecat prin Spania, nu le-a trimis la copii nimic, când a venit din Spania şi-a găsit altul şi s-a ţinut cu ăla, striga ba unul ba celălalt că vrea copii, şi atunci m-am supărat şi i-am dat în tribunal pe amândoi, şi pe copilul meu şi pe ea, martori am avut şi mi-am luat copiii prin tribunal. Nu vedeau de ei, nu trimiteau nimic la copii, erau atunci copiii în clasa I-a, sunt legal copiii în întreţinere până la 18 ani mi i-a dat legea”, îşi continuă bunica povestea.
Crăciunul cu brad împrumutat
Nu i-a fost deloc uşor Corneliei să-i crească pe copii. Şi ea şi soţul au fost ani de zile poştaşi, salariile au fost mici, a avut perioade când micuţii i-au purtat încălţările pentru că nu avea ce le pune în picioare. „Au fost perioade când, eu având număr mic la picior, am numai 35, le-am dat adidaşii mei lor, că nu aveau cu ce umbla”, rememorează bunica, şi povestea se opreşte într-un hohot greu de plâns.
S-a descurcat cu mâncarea cum a putut, are o grădină mică unde cultivă singură legume, fiica ei plecată în Spania le-a mai cumpărat micuţilor haine noi, de sărbători. Anul trecut, pentru prima dată, în camerele mici a apărut un brad de Crăciun. Nu al lor, ci unul artificial, împrumutat de la o prietenă de suflet.
Imposibil să te descurci, ar spune mulţi, iar mama Cornelia îţi răspunde cu privirea senină, cu o îmbrăţisare uriaşă pentru copiii ei şi cu credinţa că ei, Cornel şi Alex, sunt cel mai frumos dar pe care l-a primit de la Dumnezeu, după ce, într-un timp de mult apus, doi dintre copiii ei au murit. „I-am crescut greu, pentru ei am făcut tot. Am avut 2 copii şi au murit, şi când au rămas gemenii am spus că mi i-a dat Dumnezeu în locul celorlalţi. Eu am 5 copii de toţi, şi 2 au murit mici, o fetiţă la 4 luni şi jumătate şi băiatul la 2 luni şi jumătate”, povesteşte bunica.
Gemenii crescuţi de doi bunici şomeri
Cornelia a rămas şomeră în 2012 iar soţul ei, anul trecut, după mai bine de 30 de ani lucraţi în poştă. Trăiesc acum din ajutorul de şomaj al soţului, de 560 de lei pe lună, şi din alocaţiile celor doi copii. La disponibilizare, soţul ei a primit, timp de 1 an, câte 400 de lei pe lună pentru că nu au luat salarii compensatorii, şi mai au câteva luni până se împlineşte anul. Nu are nici cea mai vagă idee cum se vor descurca atunci când rămân şi fără cei 400 de lei, în condiţiile în care au şi rată la CAR, făcută pentru a-şi plăti restanţele la curent şi gaz.
Cel mai greu e în lunile de iarnă, când tot apartamentul trebuie să se încălzească de la un singur aragaz. „Centrală nu avem, iarna avem numai aragaz, aprindem aragazul şi încălzeşte toată casa, nu am avut bani să ne punem centrală”, oftează femeia, amar.
Visul gemenilor: să se facă militari şi să-şi apere ţara
Alex şi Cornel vorbesc puţin şi au emoţii mari, iar ochii lor se opresc, inevitabil, în privirea înlăcrimată a bunicii. În fraze scurte, rostite timid, copiii îţi spun cel mai dureroas adevăr: acela că nu au nicio amintire cu mama lor. ”Cu tata am fost în târg, în oraş, cu mama nicăieri, niciodată, nu avem nicio amintire cu ea. Bunicii sunt părinţii noştri”, rezumă scurt Cornel.
Amândoi au un vis simplu. Speră că într-o zi, vor fi soldaţi bravi şi îşi vor apăra cu cinste ţara. ”Vrem să facem şcoala militară, să mergem în armată. Vreau să-mi apăr ţara, îmi plac uniformele, armele, tot felul de vehicule”, adaugă Alex.
Bunica le trece protector mâna peste creştete, mândră că, în ciuda greutăţilor, are nişte copii cuminţi, care îşi văd de şcoală şi care nu i-au făcut probleme niciodată. ”Copiii sunt cuminţi, cu aia am noroc, că sunt foarte cuminţi şi ascultători, nu am treabă cu ei. Îşi văd de şcoală, nu am avut probleme să iese afară şi să se bată cu copiii, au grijă de prichindei când ies afară. Au medii de la 7 în sus la şcoală, destul de bine, ei îşi fac lecţiile, eu îi ajut cu ce mai pot, se descurcă. Nu sunt nepoţi, sunt copiii mei, Dumnezeu mi i-a dat înapoi pe ceilalţi. Îmi doresc pentru ei să o ducă mai bine, că eu m-am chinut destul”, spune Cornelia.
Cu ochii printre fotografiile vechi, cu copiii ei de când au venit pe lume şi până acum, Cornelia mai are o credinţă: aceea că Dumnezeul din sufletul ei le va fi întotdeauna alături şi îi va ajuta pe micuţii ei să râdă, să spere şi să aibă altă şansă. ”Sunt un om credincios dar nici la biserică nu mă duc, eu mă rog aşa în suflet, că la biserică nu ştii cu ce să te îmbraci ca să nu se uite lumea după tine dar aşa, aici în casă, eu mă rog la Dumnezeu pentru copiii mei, pentru nepoţii mei, pentru toţi să fie bine. Cred în Dumnezeu cu tot sufletul şi ştiu că ne ajută, ştiu că merită şi copiii ăştia un pic de fericire şi de poveste”, încheie, cu lacrimi în ochi, bunica.
Dacă doriţi să sprijiniţi familia o puteti contacta pe bunica celor doi copii la numerele de telefon 0269/513081 sau 0769/755588, sau puteti trimite pachete pe adresa Strada Fabricii nr. 25, ap. 7, oras Agnita, judetul Sibiu.
Cei care doresc să ajute financiar familia Cernea pot depune bani în contul RO96BRDE330SV78248263300, deschis BRD pe numele Cernea Cornelia
Pentru cei care doresc să îi ajute pe micuţi şi sunt din străinătate: SWIFT: BRDE RO BU
Vă mai recomandăm:
Galeş, satul unde roata morii se-nvârteşte de 130 de ani
Trăsăturile satului autentic din Mărginimea Sibiului sunt conservate aproape intacte în localitatea Galeş, aflată la circa 20 de kilometri de Sibiu. O moară de apă funcţionează aici de la 1884, iar obiceiuri unice în ţară se ţin într-o biserică veche de 300 de ani.
Brădeniul este o comună aflată la aproximativ 80 de kilometri de Sibiu, cu foarte mulţi oameni săraci, case vechi şi un primar celebru în toată România după ce, proaspăt ales pe listele PP-DD, a vopsit în mov, culoarea partidului, o parte din casele din localitate. Tot în Brădeni însă, în podul bisericii fortificate din localitate, zace nepromovat un tezaur de o uriaşă valoare, unic în România: 120 de lăzi vechi, săseşti, cele mai vechi datând încă din secolul XV.
FOTO Petiş, satul de vacanţă din inima României
La 40 de kilometri de Sibiu, orăşenii redescoperă liniştea şi frumuseţea unică a vieţii de la ţară. În ultimii ani, în satul Petiş şi-au cumpărat case de vacanţă sau chiar s-au mutat cu totul oameni care au trăit la asfalt, reînviind micuţa localitate săsească.
Se încarcă comentariile...
