Povestea celor şapte copii fără copilărie, crescuţi doar de mamă într-o casă cât o cutie de chibrituri. Micuţii muncesc prin sat să facă rost de bani pentru mâncare
0Maria Rociu (33 de ani), din localitatea sibiană Săcădate, îşi creşte singură cei şapte copii, într-o cameră mică, în condiţii extrem de grele. Chiar dacă sunt zile la rând când nu au ce pune pe masă, copiii îşi văd de şcoală şi, în plus, mai ajută pe unde pot oamenii din sat pentru a face rost de bani pentru mâncare.
Un drum îngust, acoperit de zăpadă, urcă la Săcădate, un sat uitat parcă de timp, până la ultima casă din deal. De după zidul de cărămidă netencuită răsar, unul câte unul, şapte minuni de copii, unul mai frumos ca altul. În urma lor se-nchide cu scârţâit greu o poartă îngustă, de lemn. Dincolo de ea, într-o cameră cât o cutie de chibrituri în care trăiesc toţi, începe povestea.
Maria Rociu are 33 de ani şi o singură avere pe lume: cei şapte copii. De soţ a divorţat, era violent şi le-a făcut mari probleme. Mai vine şi-acum, din când în când, pe-acasă, şi îl primesc pentru că n-au de ales, casa cutie de chibrituri e a foştilor socri şi, altfel, s-ar trezi în stradă. Casa netencuită are la intrare un hol mic iar în camera de nici 12 metri pătraţi sunt două paturi, un dulap şi-o sobă pe care găteşte mama. Dintr-un capăt în altul, sunt legate sfori cu rufe puse la uscat. Deasupra patului unul dintre copii a agăţat, stângaci, o icoană.
Visul unui copil fără copilărie: viaţă lungă pentru mama şi un căluţ de jucărie
”Doamna, doamna, când mai veniţi pe la noi? Îmi aduceţi şi mie un căluţ de jucărie?”, întreabă Gavrilă (5 ani), după care deschide braţele şi îmbrăţişează strâns, cu lacrimi în ochi, fără cuvinte. Cu o zi înainte, fusese ziua lui de naştere şi mama n-a avut pe ce pune mâna, tot ce-a putut pregăti a fost un ceaun cu mămăligă. Însă Gavrilă nu s-a supărat, pentru el mama e cea mai frumoasă poveste din lume. ”O iubesc pe mami mult, mult, la infinit”, spune, zâmbind, iar mami are lacrimile înnodate în bărbie. ”Mi-a spus ieri: «Mami, dacă mori tu şi eu mor, ce pot să fac eu să nu mori tu?»”, povesteşte femeia.
Pe lângă Gavrilă (5 ani), Maria mai are şase copii, Ionică (14 ani, clasa a opta), Marian (12 ani, clasa a şasea), Ştefan (11 ani, clasa a cincea), Petrişor (opt ani, clasa întâi), Maria (4 ani) şi Angelica (2 ani). Maria şi Gavrilă merg la grădiniţă iar micuţa stă acasă, cu mama ei. Singurele lor venituri sunt alocaţiile copiilor, alocaţia complementară şi un ajutor social, în total puţin peste 1.000 de lei, iar lupta pentru supravieţuire este cruntă.
Ajutor pentru oamenii din sat pentru a strânge bani de mâncare
În încercarea de a-şi ajuta mama, băieţii cei mari merg şi mai adună ceva bănuţi ajutând oamenii din sat la aşezat de lemne, la desfăcut de porumb, încărcat şi descărcat baloţi de paie. Aşa, au reuşit să-şi mai cumpere ceva animale, însă e mult prea puţin comparativ cu nevoile lor.
”Nu avem posibilităţi să ne descurcăm, ne lipseşte câteodată mâncarea. Am fost iarna asta la colindat, am adunat bani şi am luat 4 oi. În vară am lucrat 3 zile pentru 3 miei, vrem să avem toţi un cârd de oi şi să fim împreună, să ne ajutăm unul pe altul, e mai uşor aşa”, rezumă Ionică. La şcoală, îi place limba română, iar acasă e ajutor de bază pentru mama. La fel şi Marian care, trecut prin mult prea multe până acum, are cu totul altfel de vise faţă de alţi copii de vârsta lui. ”Cel mai mult mi-aş dori să am un cal, să pot să mă duc eu să mai aduc lemne la oameni, să mai strâng bani să mai aduc în casă, să mai avem de mâncare, şi iarna să putem să ne aducem lemne, să fie cald în casă”, explică, scurt.
Petrişor e cel mai conştiincios dintre copiii Mariei, şi are carnetul de note plin numai cu ”foarte bine”. Lui Ştefan îi place foarte mult matematica şi vrea să se facă profesor de matematică iar Gavrilă, Maria şi Angelica visează la jucării, culori şi cărţi de colorat pe care nu le-au avut niciodată. Şi toţi o iubesc enorm de mult pe mama. ”Mama e bună, tata e rău, e rău cu mama, ea e sufletistă, grijulie, nu ne bate şi ne explică frumos”, descrie scurt Ionică iar Gavrilă zâmbeşte şi se-ascunde imediat în braţele ei.
”Copiii ăştia sunt sufletul meu”
Şi, chiar dacă viaţa ei e o luptă continuă pentru supravieţuire, Maria are puterea să zâmbească şi mai are credinţa că Dumnezeul care-i veghează din cer şi din icoana prinsă stângaci deasupra patului nu-i va abandona niciodată. Aşa cum nici ea nu-şi pune niciun moment problema să-şi abandoneze copiii. ”Orice ar fi nu renunţ la ei, copiii sunt totul pentru mine, unul dacă a fost în spital m-am dus la el plângând, dacă nu sunt acasă plâng, şi când au fost la colindat ziceai că o parte din inima mea e plecată. Copiii ăştia sunt sufletul meu”, spune femeia.
Peste strada albă de zăpadă, în poarta veche a casei fără tencuială, coboară timid o rază de soare. Gavrilă fuge din îmbrăţisarea mamei şi se aruncă în zăpada proaspătă. La colţul casei, fraţii lui au ridicat un om de zăpadă. Copilul zâmbeşte, şi mai întreabă o dată, cât să fie sigur: ”Când mai veniţi pe la noi? Mai veniţi, nu-i aşa?”.
Cum putem ajuta
Cei care doresc să ajute familia din Săcădate o pot contacta pe mamă la numărul de telefon 0770/748455, pot trimite pachete pe adresa Sat Săcădate, Strada Principală nr 251, judeţul Sibiu, sau pot face donaţii în contul RO81RZBR0000060006575341 deschis la Reiffeissen Bank Avrig pe numele Rociu Maria.
Vă mai recomandăm:
Un bărbat în vârstă de 42 de ani din localitatea Ighişu Nou, judeţul Sibiu, îşi creşte singur cele cinci fete, pe care mama le-a abandonat într-un centru de plasament.
Bianca Cotora (39 de ani), din localitatea Avrig, judeţul Sibiu, a reinventat, împreună cu mama ei, dulceţurile şi fursecurile bunicii, transformându-le într-un mic business.
Toma Stupu, un bărbat din comuna Vurpăr, judeţul Sibiu, şi-a mobilizat prietenii şi împreună au ridicat o casă nouă pentru o familie cu nouă copii a cărei locuinţă s-a prăbuşit.
Se încarcă comentariile...
