Povestea celei mai frumoase locuinţe de saşi din Sibiu - Casa Baronului. Cum a reînviat o profesoară de română tradiţiile şi deliciile culinare ale saşilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Aurelia Rusu a strans in muzeu peste 1000 de obiecte traditionale sasesti - Fotografii Ramona Găină
Aurelia Rusu a strans in muzeu peste 1000 de obiecte traditionale sasesti - Fotografii Ramona Găină

Aurelia Rusu (68 de ani), fostă profesoară de limba română, acum pensionată, a amenajat într-o veche casă săsească din localitatea Bazna un mini-muzeu splendid cu obiecte vechi săseşti, şi a publicat de asemenea o carte cu reţete tradiţionale ale saşilor.

Pe strada principală din Bazna, localitate aflată la aproximativ 70 de kilometri de Sibiu, timpul se opreşte parcă în loc, odată cu soarele leneş de vară. Câte-un bunic zâmbeşte şi dă bineţe, din pragul unei case vechi. Undeva pe partea dreaptă te întâmpină o casă falnică, ridicată de saşi tocmai în 1799 şi restaurată între timp, cu o inscripţie care deschide parcă, peste timp, o carte de poveşti: „Casa baronului”. 

La Bazna, baroni erau, pe vremuri, nu nobilii cum te-ai putea gândi iniţial ci acei saşi care aveau o situaţie materială foarte bună, povesteşte Aurelia Rusu, fostă profesoară de limba română şi limba franceză, acum pensionată, cea care a cumpărat în 1990, împreună cu soţul, vechea casă săsească de la Bazna. Chiar şi ultimul proprietar, care locuieşte astăzi la Munchen, este cunoscut şi acum cu acelaşi apelativ – Misch baronul. 

Muzeul din casa veche de 200 de ani

Când au cumpărat vechea casă săsească, soţii Rusu s-au gândit la ea ca la un refugiu pentru week-end-uri sau vacanţe. Aurelia Rusu a găsit însă aici multe obiecte vechi, care au aparţinut saşilor, şi aşa a început organizarea unui mic muzeu. Încet-încet i s-a dus vestea, alţi oameni i-au donat diferite lucruri iar doamna Aurelia a devenit un client fidel al târgurilor de vechituri în România şi Germania, unde a descoperit, pierdute pe tarabe, adevărate minunăţii. Astăzi, fiecare încăpere din Casa Baronului a devenit o poveste în sine, iar colecţia include peste 1.000 de obiecte, de la mobilier, haine, la cărţi sau ustensile folosite în gospodărie. 

„Nu este un muzeu tradiţional, casa este tradiţională şi camerele sunt aranjate ca şi cum am locui aici, cei care vizitează pot să atingă obiectele, nu sunt restricţii aici şi asta apreciază multă lume. Mobila pictată este de pe la începutul secolului trecut, a aparţinut unei familii de saşi, vitraliile sunt făcute la Dresda. Avem unelte pentru prelucrarea firelor, o colecţie de farfurii vechi. Avem şi poze de la saşii care au locuit în această casă, dulapuri care aici în zonă se numesc ferestre oarbe, în sensul că arată ca o fereastră în ramă dar în spate e un dulap, carpete care se regăsesc în toate casele săseşti. Mai avem câteva „diplome de confirmare” destul de vechi, una e din 1921,  cărţi vechi, multe litere gotice, unele de la 1800 şi ceva”, explică Aurelia Rusu. 

Nu lipsesc tradiţionala ladă săsească de zestre pictată, lampa de gaz cu instalaţia aferentă, iar într-o încăpere separată sunt adunate laolaltă obiecte folosite în bucătărie, unelte, un pat vechi de grădiniţă, o căldare unde se făcea săpunul, saci de moară cu numele proprietarilor şi numărul de casă cusute pe ei conform tradiţiei. Tot aici este amenajată şi cămara de slănină, fără uşi, ca să poată să circule aerul. Lângă această încăpere, vechea bucătărie de vară păstrează, pe lângă decorul tradiţional, cuptorul de pâine şi un citat tradiţional săsesc pe perete – „Munca este mai cu spor dacă eşti ordonat”. 

Micul muzeu a ajuns renumit în zonă, e deschis din aprilie şi până în octombrie, şi primeşte turişti de toate vârstele, români dar şi mulţi străini, saşi plecaţi care, odată ce-i trec pragul, retrăiesc frânturi din copilărie. Când vorbeşte despre bucuria oaspeţilor ei, Aurelia Rusu are în ochi lacrimi de emoţie. „În cartea de impresii majoritatea scriu „îmi aduc aminte de copilărie” sau „îmi aduc aminte de casa bunicii”. Aici oamenii intrând pe poartă se întorc în timp şi sunt foarte bucuroşi de întoarcerea asta”, povesteşte Aurelia Rusu. 

Casa Baronului, pe Facebook şi pe blog

Aurelia Rusu are doi copii, un băiat şi o fată, ambii stabiliţi în Germania. După o viaţă petrecută în faţa catedrei, povesteşte cum s-a trezit, la pensie, cu foarte mult timp liber. Iniţial din dorinţa de a-şi umple timpul, dar şi pentru a învăţa să comunice online cu copiii stabiliţi în străinătate, a urmat la Biblioteca Municipală „Stephan Ludwig Roth” din Mediaş un curs de calculator pentru persoanele de vârsta a treia. De aici s-a ales nu doar cu foarte multe cunoştinţe ci a reuşit să creeze şi un blog pe care pune acum constant poveşti, noutăţi şi delicii din Casa Baronului. 

„Când am ieşit la pensie copiii erau plecaţi, erau aranjaţi, întâmplarea a făcut să aflu că la Biblioteca Municipală din Mediaş este un club al bunineţilor, bunineţii sunt bunicii pe internet, am mers pentru că aveam nevoie de internet, de calculator, că pe vremea mea nu aveam aşa ceva, am făcut acest curs şi am învăţat cât a fost posibil. Cu bunineţii am participat la toate activităţile culturale din oraş şi uite aşa am ajuns să nu-mi mai ajungă timpul. Pe urmă mi-am făcut un blog, ni s-a spus acolo că dacă vrem blog trebuie ca pasiunile pe care le avem să le facem publice, am spus că eu am un mic muzeu, la Bazna, şi de acolo a început toată povestea”, îşi aminteşte, zâmbind. După blog a venit, firesc, o pagină de Facebook, unde Aurelşia Rusu spune că este activă şi are foarte mulţi prieteni. 

Cele mai bune reţete ale saşilor, strânse într-o carte

Cu „bunineţii” a ajuns şi la un târg de produse tradiţionale, la Mediaş, unde a văzut cât de căutate sunt conservele făcute după reţete tradiţionale, din produse cât mai naturale, fără niciun fel de chimicale. Aşa i-a venit ideea să adune la un loc reţetele vechi ale saşilor, preluate însă de-a lungul timpului şi de români sau de maghiari, cu care saşii au trăit în armonie secole la rând. Volumul „Gătim împreună în Casa Baronului” a fost un adevărat succes, primul volum a fost deja epuizat iar Aurelia Rusu se pregăteşte să reediteze cartea. 

„Am început să caut reţete vechi, am primit caiete vechi şi de la saşi, şi caietul bunicii, şi al mamei. În carte sunt reţete săseşti, dar acum le gătesc şi românii şi ungurii. Sunt 120 de reţete în 12 capitole, începând de la aperitive şi apoi preparate din ouă, din carne de porc, de vită, de miel, de pasăre, dulciuri, sosuri şi salate, gemuri şi dulceţuri. Sunt reţete foarte simple, uşor de realizat, nu cu multe condimente”, spune Aurelia Rusu. Pe lângă muzeu, blog şi volumul de reţete culinare, doamna Rusu s-a implicat, la solicitarea unor ONG-uri, şi în diferite proiecte de gastronomie tradiţională. 

Vă mai recomandăm: 

Frumoasă şi deşteaptă. Iuliana Poplăcean a luat nota 10 la Evaluarea Naţională 2015: „Nu aş pleca niciodată din ţara mea, oamenii sunt mult mai calzi aici!”

Iuliana Poplăcean este unul dintre cei 7 elevi din judeţul Sibiu care au reuşit să obţină nota 10 la examenul de Evaluare Naţională 2015. Rezulatatele la Evaluare Naţională 2015 s-au afişat vineri pe site-ul edu.ro şi la centrele de examinare.

Pavel Diaconu, bătrânul care merge la toate evenimentele îmbrăcat în cămaşa tradiţională şi promovează ia pe Facebook: „Ia şi tricolorul le am la suflet“

Pavel Diaconu, în vârstă de 69 de ani, din localitatea sibiană Răşinari, merge la toate evenimentele importante îmbrăcat în ia tradiţională românească. Din dragoste pentru tradiţii, bătrânul şi-a amenajat acasă şi un minimuzeu cu obiecte tradiţionale.

Cum îl fila Securitatea pe filosoful Noica: „A reluat legăturile cu legionarii trădători de patrie Cioran Emil, Eliade Mircea“ - note informative

„Noica a fost filat ca un obiectiv militar“ avea să afirme Andrei Pleşu, despre Securitatea care l-a urmărit pe filozof pe tot parcursul vieţii, indiferent că acesta s-a aflat la Bucureşti, în Păltiniş sau în alte părţi.

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite