Omul care traversează România pe bicicletă. Concluziile experienţei: gropi, câini, lipsă de respect şi peisaje superbe
0
Dumitru Stelea are 48 de ani şi este lăcătuş mecanic. Pasiunea lui este mersul cu bicicleta şi mare parte din timpul liber îl petrece dând la pedale. Anul acesta a parcurs cel mai lung traseu, de 3.100 de kilometri, trecând prin 24 de judeţe ale ţării. Concluziile experienţei: şoferi lipsiţi de respect peste tot, drumuri dezastruoase în est, câini periculoşi în Ardeal. „Însă peisajele eclipsează toate aceste necazuri“, spune el.
Din Cisnădie, oraşul de lângă Sibiu în care locuieşte, via Bucureşti, Dumitru Stelea (48 de ani) a ajuns până pe litoral. Apoi a urcat în centrul ţării la Braşov, a coborât spre Dunăre, al cărei fir l-a urmărit de la Drobeta-Turnu Severin până în zona Cazane. De la Timişoara a plecat spre Maramureş, a trecut apoi în Moldova şi s-a întors iar la Cisnădie. În total, 22 de zile în care a pedalat 3.100 de kilometri. Acesta este, pe scurt, traseul parcurs vara aceasta, în concediu, de lăcătuşul mecanic Dumitru Stelea, un lăcătuş mecanic de 48 de ani. A devenit pasionat de bicicletă încă de mic, iar acum o foloseşte zilnic pentru a merge la serviciu, pentru a evada din oraş la final de săptămână, dar şi pentru a vizita, de aproape 20 de ori până acum, Moldova sau pentru a traversa de cel puţin patru-cinci ori pe an munţii pe Transfăgărăşan.
Pentru Dumitru Stelea, o excursie pe bicicletă aduce diferenţe imense faţă de deplasarea motorizată.
„Din viteza bicicletei apuci să vezi tot, auzi foşnetul copacilor şi simţi mirosul florilor. În urma acestei excursii am mii de imagini şi infinite amintiri“, vorbeşte poetic lăcătuşul.
Călătorie pe bicicletă, în România FOTO: arhivă personală Dumitru Stelea
Mai ieftin
Pentru excursia din acest an, Dumitru Stelea a achiziţionat o bicicletă nouă, pe care a testat-o în prealabil pe trasee de aproximativ 150 de km. Distanţa nu a fost aleasă întâmplător, aşa şi-a planificat şi excursia din acest an: cu trasee zilnice cuprinse între 120 şi 150 de km, care să poată fi parcurse în aproximativ zece ore. Odată planificat traseul, Dumitru Stelea spune că a reuşit să ţină costurile cazării la un nivel rezonabil.
„La Timişoara am avut cea mai scumpă cazare, 80 de lei. În schimb, în celelalte zone ale ţării unde m-am cazat, când le explicam despre excursia mea şi de faptul că în afară de un duş şi un somn nu fac nimic altceva, obţineam reduceri şi de 40% la cazare“, ne spune Dumitru Stelea.
Care sunt cei mai ospitalieri români
Ca peisaje, care trebuie incluse în excursiile bicicliştilor care străbat ţara-n lung şi-n lat, Dumitru Stelea enumeră din experienţa sa: Transfăgărăşanul, peisajul sălbatic din Cheile Bicazului, zona Maramureşului şi cea a Cazanelor Dunării. În cele din urmă, însă, fiecare zi de pedalat l-a purtat în zeci de locuri care i-au produs o asemenea emoţie, încât l-au determinat să oprească pentru a le admira şi pentru a le prinde într-o fotografie. Spre exemplu, o pădure din judeţul Gorj, cu sute de copaci ale căror trunchiuri erau vopsite multicolor. „Am înţeles că este un mod de a protesta împotriva tăierilor abuzive. Când am văzut, am rămas pur şi simplu cu gura căscată“, retrăieşte Dumitru Stelea, aleatoriu, una dintre miile de imagini întâlnite pe traseu.
Experienţa de biciclist solitar capătă alte valenţe la întâlnirile cu pietonii.
„Am trecut şi prin sate populate majoritar de etnii care altora le provoacă teamă. N-am avut nici cea mai mică problemă. Dar, din toate locurile prin care am trecut, oameni mai ospitalieri decât în Maramureş nu am întâlnit“, apreciază bărbatul din Cisnădie. La polul opus, consideră el, ar fi cei care locuiesc în Bărăgan.
Călătorie pe bicicletă, în România FOTO: arhivă personală Dumitru Stelea
Şoferii, spaima bicicliştilor
După zeci de mii de kilometri parcurşi prin ţară, pentru Dumitru Stelea este cât se poate de clar că bicicliştii nu sunt deloc respectaţi. Maşinile, inclusiv tirurile depăşesc la distanţe de 30-40 de cm şi cu viteze mari. Mai mult, spune Stelea, unii şoferi ţin să le producă disconfort bicicliştilor în mod intenţionat. Unul dintre aceste scenarii este cel în care tirurile încetinesc, intră uşor în depăşire, iar în momentul în care sunt în paralel cu biciclistul, claxonează prelung.
„Credeţi-mă, e groaznic. Tocmai de aceea, de fiecare dată când simt un tir că frânează în spatele meu, deşi din sens opus nu vine nimic, strâng tare ghidonul cu ambele mâini pentru a nu schimba direcţia. Căci mă aştept să mă claxoneze“, dezvăluie biciclistul cisnădian din strategiile aplicate în excursiile făcute pe drumurile patriei. Versiunea mai „soft“ a acestei situaţii este cea cu maşinile de petrecăreţi, care încetinesc în dreptul biciclistului, la care strigă din toţi rărunchii sau îl stropesc cu apă.
Cu atenţie şi răbdare, însă, Dumitru Stelea a reuşit să se ferească să intre în contact direct cu maşinile. Mai puţin pe străzile din Bucureşti, pentru al cărui trafic rutier nu găseşte adjectivul suficient de elegant pentru a putea fi reprodus în faţa străinilor.
„Mai ales taximetriştii, care nu ştiu dacă m-au simţit după bagaj că nu sunt de acolo, dar au reuşit să-mi facă drumul un calvar. Să treci de pe banda întâi pe banda a treia, cu bicicleta, este imposibil. Dar, ce zic de schimbarea benzii, când nici pe banda de biciclete nu ai loc de maşini“, rezumă biciclistul momentele în care a încasat oglinzi de maşini peste mâini şi genunchi.
Călătorie pe bicicletă, în România FOTO: arhivă personală Dumitru Stelea
Trei pene în Moldova, în trei zile consecutive
În ceea ce priveşte calitatea drumurilor, vestul ţării este cel care conduce la capitolul calitate. „Acolo, şi partea asfaltată este mai lată, sunt mai bine de 50 de cm de asfalt după banda continuă de la marginea drumului. Şi prin centrul ţării pot spune că drumurile sunt bune. În schimb, în partea Moldovei, de la Borşa spre Iacobeni, până la Vatra Dornei, este un dezastru. Am mers, pur şi simplu, pe piatră. De la Cazanele Dunării până la Satu Mare am mers fără nicio problemă, pentru ca, mai apoi, să fac trei pene în Moldova în trei zile consecutive, din cauza gropilor“, îşi aminteşte Dumitru Stelea. Cel mai mult l-a impresionat o pistă de biciclete din zona Aradului, dotată din loc în loc inclusiv cu compresoare pentru umflarea roţilor.
Şi chiar dacă intră în categoria „zonă cu drumuri bune“, Ardealul le ridică alte probleme bicicliştilor: câinii ciobăneşti. Adeseori animale de dimensiuni impresionante, câinii sunt un pericol real, deoarece de multe ori nu sunt supravegheaţi.
„Cel mai important lucru este să te opreşti. Pentru că atunci câinii se mai potolesc şi, de multe ori, nici nu mai vin după tine“, dezvăluie Dumitru Stelea una dintre metodele aplicate cu succes pentru a linişti patrupedele fioroase.
Pentru anul viitor, Dumitru Stelea are în plan un nou traseu, de aproximativ 5.000 de km. Dacă va reuşi să găsească unul-doi parteneri, traseul va include şi ţări din vest. Dacă nu, cei 5.000 de km vor fi astfel drămuiţi încât să includă toate judeţele României.
Călătorie pe bicicletă, în România FOTO: arhivă personală Dumitru Stelea
Traseul de anul acesta
Cei 3.100 de km parcurşi vara aceasta de Dumitru Stelea au cuprins următorul traseu: Cisnădie – Piteşti – Bucureşti – Constanţa – Hârşova – Ploieşti – Braşov – Făgăraş – Transfăgărăşan - Râmnicu Vâlcea – Târgu Jiu - Drobeta-Turnu Severin – Orşova – Cazane – Herculane – Timişoara – Arad – Oradea - Satu Mare – Săpânţa - Vatra Dornei – Suceava – Botoşani – Paşcani - Târgu Neamţ - Piatra Neamţ - Cheile Bicazului – Gheorghieni – Praid – Sighişoara – Sibiu - Cisnădie.
Mai puteţi citi:
Muzeul Astra, un loc de muncă inedit pentru pensionarii din Sibiu
În fiecare primăvară, câteva zeci de pensionari aplică pentru cele 30 de posturi de îngrijitori ale monumentelor din cel mai mare muzeu în aer liber din Europa, cel de la marginea Sibiului. Cât e sezonul de lung, cei 30 deretică prin gospodăriile-monument, întâmpină vizitatorii, plivesc buruiana din grădinile pe care le cultivă sau pasc oile. „Aici întineresc“, zâmbeşte cu ochii unul din pensionarii muzeului ce acoperă 96 de hectare.
Se încarcă comentariile...
