Istoria celor mai frumoase străzi înguste din Sibiu. La ce ajutau în trecut şi ce legătură au avut cu diverse cataclisme

Istoria celor mai frumoase străzi înguste din Sibiu. La ce ajutau în trecut şi ce legătură au avut cu diverse cataclisme

”Ulita Balurilor”, cea mai cunoscuta dintre stradutele inguste ale Sibiului - Foto Ramona Găină

Admirate de turişti, străduţele înguste din fosta Capitală Culturală Europeană au avut un rol extrem de precis la momentul la care au fost construite, spun specialiştii. Cea mai cunoscută dintre ele este”Uliţa Balurilor”. „Adevărul“ vă invită într-o incursiune pe minunatele străzi înguste din Sibiu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Nu există turist care, odată ajuns la Sibiu, să nu se piardă în plimbări lungi pe străduţele înguste din centrul oraşului. Parcurse de mii de turişti anual, acestea au în spate o istorie mai puţin cunoscută. 
 
”Străzile acestea strâmte, înguste, au de fapt un rol urbanistic foarte precis şi nu sunt întâmplătoare, ele au fost am putea spune chiar gândite de la început în acest sens. Practic, în orice oraş medieval există aceste străzi strâmte, ele de obicei vin din nişte tăieri sau nişte renunţări din parcelele originale. S-ar putea în unele cazuri de după secolele XIII-XIV în sus să fie chiar gândite de la început să fie astfel de pasaje şi astfel de mici drumuleţe, inclusiv dacă ne uităm în sate ele mai există şi astăzi, la Copşa Mare, la Răşinari, la Caşolţ de exemplu putem găsi astfel de uliţi. 
 
Într-un oraş, ele ajută foarte mult la circulaţie. Nu neapărat circulaţie în timpul unei perioade calme, dar în perioadă de pericol fie că este un asediu, fie că este un incendiu, fie că se întâmplă ceva şi atunci lumea rapid trebuie să se strângă într-un colţ al cetăţii, fie că este inundaţie, un cataclism sau o întâmplare nefericită, sau evacuarea rapidă a morţilor, mai ales în timpul unei epidemii de ciumă, de exemplu, acestea de fapt ajută foarte mult, unesc anumite locaţii”, explică istoricul Răzvan Pop, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi patrimoniu Cultural Naţional Sibiu. 
 
Povetea Uliţei Balurilor
 
Potrivit sursei citate, în Sibiu există o uliţă care uneşte fosta Mânăstire Franciscană de fosta Mânăstire a Usulinelor, una care uneşte strada Nicolae Bălcescu de strada Mitropoliei, cele două artere principale ale Oraşului de Sus, mai exista un pasaj care unea strada Avram Iancu de astăzi de Piaţa Mică, un altul la fel de mic care unea Piaţa Mică de Piaţa Huet. 
 
În Oraşul de Jos există pe strada Vopsitorilor un astfel de pasaj, şi de asemenea pe strada Konrad Haas. ”Toate acestea sunt străduţe foarte strâmte, de obicei nu erau acoperite. Dacă vedem cele două străduţe acoperite acestea sunt anomalii şi asta se întâmplă târziu, la sfârşit de secol XVIII şi la începutul lui XVIX. Vorbim de Uliţa Balurilor, între Bălcescu şi strada Mitropoliei, şi de cea dintre strada Avram Iancu şi Piaţa Mică. Unica despre care putem spune că s-ar putea să fi fost mai devreme acoperită este cea între Piaţa Huet şi Piaţa Mică”, adaugă istoricul Răzvan Pop. 
 
Uliţa Balurilor, cea mai cunoscută dintre străduţele înguste, are şi o poveste foarte frumoasă. Situată chiar în apropierea hotelului Împăratul Romanilor, îşi trage numele, spune legenda, tocmai de la faptul că aici era o zonă de petrecere, toate evenimentele importante ale oraşului aveau loc acolo iar participanţii, din plăcerea de a petrece, mai ieşeau să se distreze ţi să danseze şi pe străzi. De aici vine şi numele de Uliţa Balurilor.   
 
Străduţele de poveste din Oraşul Vechi
 
Multe străduţe înguste se află în Oraşul Vechi. Sunt extrem de pitoreşti, şi te poţi ”pierde” în plimbare, de-a lungul lor, ore în şir. 
 
”În Oraşul de Jos sunt foarte sinuoase, pe când în Oraşul de Sus putem găsi o logică, putem aşeza o linie dreaptă după care sunt construite străzile. Oraşul de Jos este, ca vatră, mult mai vechi, are cel puţin 150 de ani înaintea Oraşului de Sus, şi vine dintr-o epocă mai vernaculară, perioadă în care nu erau gândite străzile, de fapt procesul ăsta de gândire şi de amenajate a unui oraş abia în secolul XIII începe să se dezvolte. Străzile apăreau efectiv după cum se aşezau parcelele, ei aveau nişte reguli generale după care se aşezau familiile, practic nu aveau un supervizer care să le spună parcelăm aşa şi aşa”, mai spune istoricul Răzvan Pop.   
 
Vă mai recomandăm: 
 
 
Un grup de tineri români împrăştiaţi prin toată lumea, dar uniţi de dorinţa de a face bine, adună tone de ajutoare pentru familiile sărace din România, pe care le distribuie personal. Uniţi de un sibian plecat în Germania, tinerii au înfiinţat, până acum, peste 30 de puncte de colectare şi au ajutat deja aproximativ 200 de familii.
 
 
Cu bani foarte puţini, dar cu foarte multă dragoste, un bătrân de 69 de ani din satul Ţeline, judeţul Sibiu, creşte singur trei minuni de copii.
 
 
Georgiana Vlad, o fetiţă de 11 ani din Răşinari, are numai premiul I la şcoală şi carnetul plin de „foarte bine“, chiar dacă îşi duce viaţa în condiţii extrem de modeste. O creşte bunica în vârstă de 78 de ani, într-o locuinţă de nici 20 de metri pătraţi.
 
Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările