FOTO Şcoala nemţească de la sat
0Singura unitate de învăţământ cu predare în limba germană de la ţară funcţionează în satul Apoldu de Sus, din judeţul Sibiu. Aceasta a fost modernizată printr-un program al Băncii Mondiale, are şi internat, iar aici vin să înveţe aproape 250 de copii din 10 localităţi învecinate, dintre care două sunt oraşe.
Învăţământul în limba germană are tradiţie la Apoldu de Sus. A funcţionat şi înainte de 1989, dar a mers la fel de bine şi după Revoluţie, când foarte multe familii de saşi au plecat în Germania. Nu doar familiile vorbitoare de limba germană îşi înscriu aici copiii, ci şi familii de români convinse că astfel micuţii vor avea mai multe opţiuni în viitor.
Şcoala din Apoldu de Sus are şi secţie de predare în limba română, dar două dintre avantajele care au ajutat-o să supravieţuiască pe partea de predare în limbă germană sunt faptul că are internat propriu, dar şi două microbuze şcolare care aduc aici copii din toată zona. Apoldu de Sus este situat la aproximativ 30 de kilometri de Sibiu, chiar pe Drumul Naţional 1, spre Alba Iulia. Din centrul satului, o străduţă mică te duce la şcoala şi la grădiniţa din sat, adevărată mândrie a localităţii.
Cele două avantaje
„Şcoala din Apoldu de Sus a fost întotdeauna puternică în zonă, dar după Revoluţie, când au plecat foarte mulţi saşi în străinătate, mai ales în Germania, noi am avut norocul că în localitate s-a înfiinţat un internat unde copiii pot sta de luni până vineri. Sunt supravegheaţi şi au pedagog de limbă germană care vorbeşte cu ei. Sunt părinţi care doresc ca elevii să rămână peste săptămână pentru că ei lucrează, iar noi am supravieţuit ca şcoală în limba germană şi datorită internatului. Dar nu este singurul motiv. Am avut câţiva ani profesori din Austria care au predat aici“, explică Elisabeta Pavel, directorul şcolii de la Apoldu de Sus, care este structură a Grupului Şcolar „Ilie Măcelariu“ din oraşul Miercurea Sibiului.
Unul dintre cele două microbuze care transportă elevii este de la Inspectoratul Şcolar Judeţean, iar celălalt, de la Forumul German. „Se merge până la Gârbova, aflată pe teritoriul judeţului Alba, dar este chiar localitate de graniţă. Avem şi câţiva copii din familii mixte sau chiar de saşi“, completează Elisabeta Pavel.
La Apoldu de Sus învaţă 200 de copii la clasele primare şi gimnaziale şi alţi 48 la grădiniţă. Dintre cei 200 de copii de la şcoală, 90 sunt înscrişi la secţia în limba germană, iar restul – la cea în limba română. Pentru a urma cursurile în limba germană au venit aici inclusiv copii de la oraş, din Miercurea Sibiului şi din Sălişte, dar şi din judeţul vecin, din Alba. În total, aici vin la şcoală zilnic micuţi din 10 localităţi.
„Avem copii din Sălişte, Săcel, Amnaş, Miercurea Sibiului, Dobârca, Păuca, Ludoş, Gârbova, Apoldu de Jos şi Apoldu de Sus, iar cereri sunt încontinuu. La internat avem 40 de locuri, iar momentan sunt cazaţi 24 de copii. Plătesc 12 lei pe zi. Avem din Austria şi din Germania 17 «nănăşii», adică familii care sprijină copilul. Familia din România plăteşte doar transportul, iar masa este plătită de familia «nănaşă» din străinătate. Sunt oameni care doresc asta, fac efortul ăsta cu limba germană, pentru că îşi dau seama că micuţii au dublă şansă. Avem o grămadă de foşti elevi care lucrează acum la firme germane din Sibiu“, precizează directorul unităţii de învăţământ.
Proiectul salvator
Până de curând, şcoala a funcţionat într-o clădire veche care a fost retrocedată. Se plătea chirie destul de mare şi nu erau nici pe departe cele mai bune condiţii, mai ales că, odată cu procesul de retrocedare, nu s-au mai făcut investiţii. „Clădirile erau vechi, noi nu puteam investi acolo pentru că nu erau ale noastre. Făceam reparaţii numai să zicem că am reparat“, explică Elisabeta Pavel.
În 2007, autorităţile locale au demarat un proiect pentru o şcoală nouă, iar din luna februarie a acestui an, elevii de la Apoldu de Sus, atât cei de la şcoală, cât şi cei de la grădiniţă, au condiţii care i-ar face invidioşi pe mulţi dintre colegii lor de la oraş.
Proiectul a fost realizat cu finanţare de la Banca Mondială, dar şi de la autorităţile locale, respectiv de la Primăria din Miercurea Sibiului. Astfel, în 2007 s-au făcut demersurile pentru achiziţionarea terenului şi pentru obţinerea autorizaţiilor, iar din 2012 până anul trecut s-a lucrat efectiv la construcţia şcolii.
„Totul s-a realizat datorită unui proiect amplu, banii au venit în jur de două treimi de la Banca Mondială şi o treime a fost contribuţia Primăriei Miercurea Sibiului. Toată investiţia a ajuns, de fapt, la 4,5 milioane de lei. Proiectul înseamnă şcoala cea mare, grădiniţa, gardul, curtea pavată, fântânile şi centralele termice pentru toate clădirile“, explică Lacrima Scripcaru, directorul Grupului Şcolar „Ilie Măcelariu“ din Miercurea Sibiului.
Grădiniţa, într-un fost IAS
Clădirea şcolii noi are zece săli de clasă şi două laboratoare şi, pentru a-i stimula pe micuţi să păstreze şcoala aşa cum trebuie şi să-şi creeze un mediu plăcut, reprezentanţii şcolii au lansat şi un concurs: cea mai frumoasă clasă la sfârşit de an şcolar.
Condiţii excelente au şi micuţii preşcolari, pentru ei fiind construită vizavi de şcoală o grădiniţă nouă, cu şase săli. Cu siguranţă, spaţiul unde a fost ridicată grădiniţa este cel puţin inedit, acesta aparţinând, pe vremuri, unui fost IAS. Acesta a fost achiziţionat în cadrul proiectului de modernizare de Primăria din Miercurea Sibiului.
„Suntem foarte bucuroşi că am ajuns aici, condiţiile sunt super, am avut musafiri şi din Austria la inaugurare care au spus: «Nici la noi nu sunt multe şcoli de genul acesta!». Şi eu cred asta“, susţine Elisabeta Pavel, directoarea şcolii din Apoldu de Sus.
În viitor: Locuinţe pentru profesori
Lucrările nu se opresc aici. „Avem în plan ca în incinta curţii să putem să construim cândva încă un internat. Poate şi acesta va fi un punct de atracţie pentru copii. Mai avem în plan să facem şi un teren de sport în spatele clădirii mari. Deocamdată, dispunem de sala de sport din faţa parcării, construită tot în cadrul proiectului“, adaugă Lacrima Scripcaru.
Planurile de viitor includ, de asemenea, şi amenajarea unei clădiri unde să poată locui cadrele didactice, tocmai pentru a-i stimula pe profesori să vină să predea la sat. „În curte se află o clădire pe care primarul vrea s-o pregătească pe post de locuinţă de serviciu pentru o familie tânără de profesori sau pentru mai mulţi profesori care îşi împart spaţiul respectiv. Au bucătărie şi baie împreună, iar fiecare are camera lui“, precizează Elisabeta Pavel.
Copii de la oraş, elevi la ţară
Robert Stoica (13 ani) este elev în clasa a VI-a şi locuieşte cu părinţii în oraşul Miercurea Sibiului. Nu are vorbitori de germană în familie, dar părinţii lui s-au gândit că învăţământul în limba germană poate fi pentru el o şansă pentru un viitor mai bun. Robert vine zilnic la Apoldu cu microbuzul şcolii. „Părinţii mei au ales şcoala de aici pentru că s-au gândit că aşa e mai bine pentru mine şi că, dacă învăţ germană, o să ajung undeva, sus, şi o să pot face ceva. Şcoala aceasta nouă e chiar frumoasă, mult mai frumoasă decât cea veche“, spune Robert.
După ce termină şcoala ar vrea să se înscrie la un liceu bun, iar mai apoi să urmeze o facultate. Şi-ar dori o meserie ce implică limba germană în România ori să se mute în Germania. „Acum îmi place matematica, dar încă nu sunt sigur dacă o să merg pe această cale. Poate fi altceva“, precizează băiatul.
Un doctor, o avocată şi o contabilă
Răzvan Miclăuş are 10 ani şi este elev în clasa a IV-a. Este chiar din Apoldu de Sus şi nici la el în familie nu vorbeşte nimeni limba germană. Ca şi în cazul lui Robert, alegerea în ceea ce priveşte şcoala a fost a părinţilor. Răzvan este extrem de încântat de condiţiile de la şcoală, dar cel mai mult îl încântă că, în ciuda faptului că locuieşte la ţară, are şansa de a învăţa foarte bine limba germană. „Aş vrea să mă fac doctor, iar limba germană pentru mine este foarte utilă, pentru că, dacă mă duc undeva şi se vorbeşte germană, eu o să ştiu să comunic“, crede Răzvan Miclăuş.
Maria Fusoi şi Anamaria Spătar, ambele în vârstă de 11 ani, sunt din Ludoş, localitate aflată la aproape 20 de kilometri de Apoldu de Sus. Fetele vin la internatul şcolii luni şi pleacă vineri. Pe lângă cazare şi masă, la internat au şi un pedagog de limbă germană cu care vorbesc şi care le ajută la lecţii. Fetele au făcut la Apoldu şi grădiniţa, iar acum sunt în clasa a V-a.
„Mama a căutat o grădiniţă, pentru că la Ludoş spunea că nu se învaţă aşa de bine, şi a auzit că aici se studiază limba germană. A venit şi s-a interesat, s-a convins că se face carte şi ne-a lăsat aici. Limba germană mie mi se pare foarte importantă. Oriunde mergi, se vorbeşte limba aceasta şi, deşi zic unii că e grea, pentru noi nu este“, susţine Anamaria. Spune râzând că nici nu credea că vor ajunge să înveţe într-o şcoală nouă şi atât de frumoasă şi visează ca, atunci când va fi mare, să devină un avocat de succes. În schimb, Maria are un vis poate mai puţin obişnuit pentru un copil de vârsta ei. Îndrăgostită de matematică, spune că i-ar plăcea să lucreze în domeniul contabilităţii. „Limba germană e importantă, poţi să mergi unde vrei, dacă ştii germana, poţi să te faci cam ce vrei. Eu vreau să mă fac contabilă, pentru că îmi place matematica, sau avocată, pentru că îmi place şi istoria“, spune Maria.
Vă mai recomandăm:
Miercurea Sibiului, oraşul prea ca la ţară
În 2014, Miercurea Sibiului împlineşte 10 ani de când s-a transformat din comună în oraş. Localnicii trăiesc însă tot ca la sat: nu au spital, apă şi canalizare. Oamenii spun însă că, de când locuiesc oficial la oraş, taxele şi impozitele s-au dublat.
GALERIE FOTO De ce iubim Sibiul, oraşul premierelor
Manifestări culturale de renume internaţional, un muzeu în aer liber pe aproape 100 de hectare sau palatul şi colecţiile legendarului baron Samuel von Brukenthal sunt doar câteva dintre atracţiile Sibiului, oraş care în 2007 a fost Capitală Culturală Europeană.
Acasă la Ioana Maria Vlas: „Acum îmi e milă de Vîntu”
Retrasă la ţară, într-un sat din judeţul Sibiu, Ioana Maria Vlas, „mama FNI”, priveşte cu alţi ochi lumea înconjurătoare, dar şi pe cel care a implicat-o într-o afacere în urma căreia s-a ales cu şase ani şi jumătate de închisoare.
Moromeţii, varianta Dealu Frumos: cum se văd politicienii la talpa României
În timp ce în Capitală se fac şi se desfac jocuri politice, în Dealu Frumos, localitate considerată centrul geografic al României, concluziile oamenilor sunt clare: ăia mari fură, toţi se ceartă la televizor, toţi sunt doar pentru ei. Cine sunt „ăia mari“? De aici, povestea de la sat se pierde între „nu ştiu cine-i prim-ministru“, „Băsescu e de nota 10“, „Iohannis e băiat fain“ sau „nu ştiu nimic, dar merg la vot“.
În Sădinca, un sat din judeţul Sibiu în care mai locuiesc doar şapte familii, David Stoica, un duhovnic cu har, a ridicat din temelii o mănăstire, iar la slujbele lui vin sute de oameni din toată ţara.
Se încarcă comentariile...
