FOTO VIDEO Adevărul despre Turnul Spart de la Boiţa-Sibiu. De ce s-a prăbuşit fortificaţia din vama medievală dintre Transilvania şi Valahia
0
Enigmaticul Turn Spart de la Boiţa - Sibiu a suscitat de-a lungul timpului o serie de întrebări şi controverse legate de originea, rolul şi modul în care s-a prăbuşit. Ultimele cercetări arheologice fac lumină în acest caz.
Chiar dacă un drum medieval pe Valea Oltului nu a existat niciodată, în urmă cu aproximativ şapte secole, una dintre trecerile peste munţi, între Transilvania şi Ţara Românească, străbătea o porţiune din acest traseu.
Drumul transcarpatic medieval pornea din cetatea săsească a Sibiului şi cobora pe la Turnu Roşu şi Cetatea Lotrului, iar în Ţara Românească pătrundea pe la Vama de la Genune – Câineni de astăzi. Iar de aici, se treceau munţii prin Ţara Loviştei.
Deşi dificil de străbătut în acele timpuri, drumul a devenit o principală arteră comercială, mai ales după lărgirea sa la Turnu Roşu, cu acordul Regelui Ungariei, în 1473. Un secol mai târziu, ruta avea să fie din nou reparată de către voievodul Ardealului.
Vama de la Genune (Câineni) avea corespondenţă în Transilvania pe cea din zona Turnu Roşu. În timpul domniei lui Ladislau Jagello,1490 - 1510, potrivit documentelor, a fost ridicat un turn de apărare pe Valea Oltului, mai jos de Turnu Roşu, la Boiţa – Tălmaciu, cunoscut acum sub denumirea de Turnul Spart.
În 2015, când au avut loc lucrări de consolidare ale Drumului Naţional DN 7, pe Valea Oltului, în zona ruinelor Turnului Spart, acesta fiind decretat monument istoric de categoria A, a fost necesară o cercetare arheologică preventivă. Cu această ocazie, arheologii Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu au anunţat o serie de descoperiri, menţionând că „datele arheologice recente susţin şi completează vechile informaţii”.
Claudia Urduzia, arheolog specialist în cadrul Muzeului Naţional Brukenthal, coordonatoarea echipei care s-a ocupat de cercetări, a anunţat că în urma săpăturilor, la baza turnului, s-a găsit segmentul lipsă al turnului prăbuşit, alături de un zid de împrejmuire circular.
O filmare realizată cu dronă, în luna mai, arată ce a mai rămas astăzi din monumentul istoric:
Datarea prăbuşirii celebrului turn cu ajutorul unor archebuze
Din raportul succint al cercetărilor - „The 2015 preventive archaeological research from Turnul Spart (Boiţa, Sibiu County)”, am reţinut că printre dărâmături au fost descoperite: „două archebuze şi un vas de bronz” care „au oferit suportul necesar pentru datarea prăbuşirii turnului la începutul secolului al XVI-lea”.
„Compararea datelor arheologice cu puţinele şi ambiguele informaţii anterior cunoscute despre turn, ne-a oferit o imagine mai clară a acestui vechi punct de frontieră dintre Transilvania şi Valahia”, a explicat specialistul.
Cu ajutorul archebuzelor, s-a stabilit că turnul datează, aşa cum se cunoştea deja, din secolele XV – XVI, iar distrugerea lui despre care existau „informaţii scrise (documente) puţine şi ambigue”, a avut loc în 1533 (după cum menţionase şi von Treuenfeld în 1839 - n.r.)”.
Printre descoperiri s-a aflat şi un „vas de bronz care afişează pe o parte un decor vegetal şi pe cealaltă inscripţia «1516»”.
„Jumătatea turnului a căzut în timp ce era încă în uz”
„Cele mai multe dintre elementele găsite, dar mai ales aceste trei (vasul şi archebuzele – n.r.), toate având o valoare considerabilă în timpul în care au fost folosite, atestă faptul că jumătatea turnului a căzut în timp ce era încă în uz”, a mai specificat şefa arheologilor în raportul cercetărilor.
În plus, aceasta a mai precizat: „Concentraţia de reziduuri pe o suprafaţă relativ mică, absenţa unor obiecte mai uşoare şi faptul că nu au fost recuperate elementele menţionate, par să sprijine ideea că prăbuşirea a fost cauzată de o inundaţie după cum menţionează surse mai vechi (von Treuenfeld 1839, 402)”.
Turnul Spart - construit în 1503
Cât despre controversatul an al construcţiei turnului – 1493 după unii, 1501 după alţii, tot pe baza documentelor şi studiilor mai vechi, „concluzionăm că turnul a fost construit în vara anului 1503 (Munteanu-Beşliu 1999, 58)”, dar şi că „a funcţionat pentru mai mult de treizeci de ani”.
Cu ocazia cercetărilor din 2015 s-a mai descoperit că partea estică a zidului de împrejmuire a fost afectată de apele râului Olt, în timp ce partea vestică „se află astăzi sub drumul naţional DN 7”.
În ceea ce priveşte rolul turnului, din datele existente până acum, dar şi din „modul de construcţie” reiese că „utilizarea nu a fost în primul rând militară”, aşa cum s-a ştiut până acum.
„Rezultatele cercetării ne ajută să completăm puţinele informaţii scrise pe care le avem despre istoria acestui monument şi să întregim imaginea ruinei prezente cu acele structuri care au marcat anterior graniţa dintre Transilvania şi Ţara Românească, pe valea râului Olt”.
Cercetări arheologice în zonă au fost făcute şi în 1991, când au fost scoase la lumină „câteva date privind stratigrafia şantierului, a clădirilor care urmează turnului şi a drumului medieval târziu şi modern. (Munteanu-Beşliu 1999, 54)”, se menţionează în acelaşi raport. Tot atunci, s-au scos la iveală urme ale fortificaţiei medievale, fiind „evidenţiate unele nivele de arsură sau depuneri rezultate din inundaţii”.
Doar picturile şi desenele vechi mai arată turnul original
În urma cercetărilor, specialiştii au ajuns la concluzia că fortificaţia mai era compusă dintr-un zid care pornea de pe coasta muntelui şi ajungea până în albia Oltului. Exista un pasaj boltit în zid, la nivelul vechiului drum, care pe atunci era mai jos faţă de cel de astăzi - DN 7 / E 81.
Potrivit reconstituirilor, la nivelul superior al turnului existau guri de păcură şi de tragere, iar deasupra un acoperiş circular. Zidul avea doi contraforţi şi un drum de strajă.
În picturile şi desenele de epocă este înfăţişat zidul care traversa vechiul drum, precum se vede şi în pictura lui Franz Neuhauser cel Tânăr, dar şi o construcţie cu etaj despre care se bănuieşte că era punctul de control de după carantina de la Râul Vadului.
Cel mai probabil reprezenta un loc de popas pentru comercianţi, în pictura lui Neuhauser observându-se o „tabără” cu oameni în port popular românesc.
Între mit şi realitate
În secolul al XIX-lea se credea că turnul reprezenta o componentă a „Porţii lui Traian” sau „Poarta Romanilor”, fiind construit de daci şi circulau o serie de legende potrivit cărora Halber Turm, Gebrochener Turm, sau Törttorony, cum i se mai spunea, comunica printr-un sistem subteran complex de tuneluri secrete cu zona dinspre Valahia.
Din fortificaţia de graniţă de la Boiţa a rămas doar jumătatea de turn, îndreptat spre Olt, şi o urmă de zid circular, pe malul drept al râului, la confluenţa Oltului cu Meghişul. Monumentul este semnalizat de un indicator în dreptul căruia există o parcare.
„Jumătatea de turn" stă în picioare de sute de ani, marcând locul unde se termina Transilvania şi începea Ţara Românească.
Pe aceeaşi temă:
Misterul dispariţiei dacilor. Cum au fost folosiţi de Ceauşescu pentru a se menţine la putere
Se încarcă comentariile...
