Doi sibieni şi-au înţeles slujba de cununie doar când au sărbătorit nunta de aur

După 50 de ani de căsnicie Niculina şi Nicolae Adamachie sunt mai fericiţi ca niciodată.Graţie preotului Vlăduţ Marian peste 300 de credincioşi surdo-muţi din Sibiu, Făgăraş şi Braşov, înţeleg slujbele şi se pot ruga.

Au 76, respectiv 80 de ani şi se mândresc acum că pot să se închise lui Dumnezeu aşa cum se cuvine. Au înţeles abia în urmă cu câteva luni slujba de la cununia lor religioasă, după ce preotul Vlăduţ Marian le-a binecuvântat căsnicia, oficiindu-le slujba la nunta de aur în limbaj mimico-gestual.

Vorbim de Niculina şi Nicolae Adamachie, doi sibieni care nu au avut şansa niciodată să audă ciripitul păsărelelor sau sursurul apelor de munte pentru că sunt surzi. Nu s-au lăsat maginalşizaţi, au fost ambiţioşi şi au încercat să ducă op viaţă cât mai normală. Dragostea lor a fost recompensată de Dumnezeu cu doi copii sănătoşi.

În fiecare dimineaţă de vineri şi duminică merg la biserica pentru persoane cu deficienţe de auz, la ora 9. Niciodată nu întârzie deşi nu au auzit clopotele de chemare la biserică niciodată. Pentru ei liniştea şi semnele sunt cele care le animă viaţa.

Viaţa li s-a schimbat

De 5 ani de zile se bucură că la Parohia pentru deficienţi de auz, drama prin care trec ei este o normalitate. Aici slujbele sunt oficiate de preot în limbaj mimico-gestual. „Până să existe această biserică nu înţelegeam slujba deloc. Mergeam la slujbe normale, dar preotul cu stătea cu spatele nici nu puteam citi pe buze şi nici nu înţelegeam. Acum suntem fericiţi că ne putem ruga“, povesteşte în limbajul semnelor Nicolae Adamachie. Femeia,mai sensibilă de fel e fericită. „Slujba de la cununia noastră a fost normală şi am citit pe buzele preotului.La nunta de aur, când am făcut 50 de ani de căsnicie, preotul nostru ne-a oficat slujba în limbajul semnelor şi am înţeles şi noi. Ne bucurăm foarte mult că avem o asemenea biserică“, spune femeia.

În ciuda tuturor problemelor ce le implică imposibilitatea de a comunica prin viu grai, credincioşii parohiei sunt fericiţi. Pentru ei expresia feţei este cea mai grăitoare. Şi zâmbesc tot timpul când intră în biserică, bucuroşi că pot fi astfel mai aproape de Dumnezeu. Slujbele oficiate aici sunt la fel ca şi cele din bisericile normale. „La înviere, spre exemplu, slujba a durat 4 ore. Oamenii îmi spuneau să mă opresc că se citea oboseala pe faţa mea. Dar nu m-am putut opri.Se simte ajutorul lui Dumnezeu şi slunba aceasta în limbaj mimico-gestual te face să te simţi altfel“, spuen preotul Vlăduţ Marian.

Colindul muţilor
Preotul, un inginer de profesie care lucra pe şantierele bisericilor s-a decis să facă Teologia la 40 de ani. Ambiţia, dar şi dorinţa de a ajuta oamenii l-au determinat să aleagă această cale iar în urmă cu 5 ani a slujit pentru prima dată credincioşilor cu deficienţe de auz. „M-am pregătit 6 ani pentru a putea sluji în limbajul mimico-gestual. Am reuşit să îl impresionăm, până la lacrimi şi pe ÎPS Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului. Era de Crăciun şi am fost la colindat. Ne-a spus că niciodată nu a fost mai impresionat de un colind. L-au colindat muţii, vă daţi seama“, mărturiseşte preotul, Vlăduţ Marian.

Pentru ultimele noutăţi din Sibiu, click pe poza de mai jos: