Cum să-ţi construieşti casă cu acoperiş verde. Costul este piperat, dar studiile arată o eficienţă energetică remarcabilă

Cu un cost cel puţin dublu faţă de soluţiile clasice de a acoperi clădirile, acoperişurile verzi sunt prezentate drept o alternativă care aduce beneficii pe termen lung.

În urmă cu câţiva ani, în cadrul unui proiect dedicat tinerilor, o parte a terasei care acoperă sediul Agenţiei de protecţie a mediului din Sibiu a fost acoperită de o grădină, pentru a da un exemplu de acoperiş verde.

Soluţia nu a dăinuit însă: la aproximativ trei ani de la amenajarea acestui ”colţ verde”, clădirea a intrat în reabilitare, iar acoperişul verde a fost înlăturat. Exemplul din 2011 al Clubului Bios, cel care a implementat proiectul respectivei grădini, deşi a rămas însă în mintea localnicilor, nu a fost urmat de nicio altă instituţie publică.

Intensiv sau extensiv

Deşi soluţiile tehnice sunt extrem de diverse, varianta acoperişurilor verzi presupune de la bun început o alegere: acoperiş verde care poate fi folosit ca un mic parc cu zone de circulaţie (intensiv) sau un acoperiş verde mai uşor de întreţinut, dar care va avea doar rolul de şarpantă (acoperiş extensiv).

„Varietatea de soluţii este foarte mare, de unde rezultă şi o paletă largă de preţuri. Orientativ, un acoperiş de tip extensiv porneşte de la 450 de lei/mp, în timp ce un acoperiş de tip intensiv poate ajunge până la 2.000 de euro pe metru pătrat”, explică reprezentanţii unei companii care asigură în România montarea de astfel de acoperişuri. Acoperişul de mii de euro pe metru pătrat reprezintă, de fapt, un adevărat parc construit pe casă.

Multe straturi

Tocmai datorită varietăţii mari de soluţii tehnice, modul în care este construit un acoperiş verde poate fi de multe feluri. Elementele de legătură sunt straturile multiple pe care le presupune un astfel de acoperiş. Primul strat este denumit „geomembrană“ şi are rolul de a opri umezeala să ajungă la infrastructura pe care este construit acoperişul verde. Urmează un strat de pietriş, apoi o nouă membrană care are rolul de a opri înaintarea rădăcinilor plantelor. Peste un nou strat permeabil urmează aşternută un strat geotextil care să susţină umezeala. Penultimul strat – care poate fi din compost, de exemplul, este aşternut înainte de cel de pământ şi are rolul menţinerii fertilităţii.

Avantaje şi dezavantaje

Un studiu publicat de Ministerul mediului din Canada în 2008 arată că, pe parcursul unui an, o clădire cu acoperiş verde a consumat cu 26% mai puţină energie pentru a fi răcită vara şi încălzită iarna. Studiul respectiv arată şi reduceri ale radiaţiilor ultraviolete, dar susţine şi faptul că – folosind sisteme de izolaţie performante – se poate prelungi viaţa acoperişului cu 200%.

Aceeaşi sursă arată că dezavantajele unui acoperiş verde sunt legate, în primul rând, de costuri. În afară de acest aspect, nu orice clădire se pretează a fi reamenajată într-una cu parc pe acoperiş, din cauza greutăţii suplimentare pe care o presupune o astfel de soluţie. În fine, acelaşi studiu atrage atenţia asupra faptului că un acoperiş verde necesită mult  mai multă muncă şi energie pentru a fi întreţinut, decât o şarpantă clasic montată.

„Doar pentru că e eco”

Tudor Popa este unul din arhitecţii sibieni care a văzut inclusiv proiectul sibienilor de la Bios, implementat pe acoperişul Agenţiei de protecţie a mediului. A văzut aceste soluţii şi în alte ţări. „În Florenţa, de exemplu, este încetăţenit ca aceste acoperişuri verzi să nu aibă doar vegetaţie scundă, cum a fost acoperişul verde de la Sibiu, ci să plantezi efectiv pomi. Am văzut mai ales la casele în care locuiesc mai multe familii astfel de adevărate parcuri pe acoperişuri“, arată Tudor Popa. Cu toate acestea, ca arhitect nu este un militant al acestei variante. „Eu aş recomanda această soluţie numai pentru că este eco. Şi pentru că să ai un mic parc la înălţime e ceva special“, mai spune Tudor Popa.