Cum recunoşti un mincinos notoriu. De ce mint copiii şi adulţii şi cum poate fi tratată nevoia de a nu spune adevărul - explicaţia specialiştilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Adultii au motive diferite fata de cele ale copiilor pentru a nu spune adevarul - Foto Shutterstock
Adultii au motive diferite fata de cele ale copiilor pentru a nu spune adevarul - Foto Shutterstock

Copiii şi adulţii mint din motive diferite, spun specialiştii, iar o serie se semne corporale vă spun cu certitudine că cineva nu spune adevărul.

Motivele pentru care nu spun adevărul diferă la copii şi la adulţi, spun specialiştii. ”Observându-şi părinţii, ei învaţă să mintă încă de la 2-3 ani, iar cu cât sunt mai isteţi, cu atât încep mai devreme. Cel mai des, cei mici mint pentru a evita pedeapsa, mai ales atunci când aceasta este foarte aspră. Alt motiv este de a scăpa de responsabilităţi sau de a manipula situaţia atunci când au ceva de câştigat. Apoi, mai pot minţi pentru a atrage atenţia asupra lor, pentru a impresiona, atunci când se simt neglijaţi. Pentru cei mai mari, miciuna este utilizată cel mai frecvent în relaţiile sociale (pentru creşterea statutului social) şi pentru a-şi exprima dezacordul faţă de restricţiile şi autoritatea părinţilor”, explică Oana Vasiu, psiholog clinician, master în psihoterapie analitică. 

Părinţii au mai multe modalităţi de a-şi învăţa micuţii cât de important este să spună adevărul, explică specialistul. ”Pentru cei mai mici poate fi util ca părinţii să pună în cuvinte ceea ce transmit ei prin minciună. Astfel, puteţi spune: «Cumva tu spui că te doare burtica pentru că de fapt doreşti să fii ţinut în braţe?». De asemenea, este foarte util să existe în familie reguli referitoare la minciună sau să exprimaţi clar că apreciaţi sinceritatea şi că vă deranjează minciuna, spunând: «Mă simt trist/ă atunci când mă minţi». Copiii mint mai puţin dacă au mai mult de câştigat din a spune adevărul, fiind astfel mai bine să îi recompensaţi atunci când sunt sinceri, decât să îi pedepsiţi pentru comportamentul nedorit”, adaugă Oana Vasiu. 

De ce mint ”oamenii mari”

Motivaţiile pentru care adulţii nu spun adevărul sunt puţin diferite, spun specialiştii. ”Învăţată încă din copilărie, minciuna este folosită de către adulţi în raportarea socială, dar şi în raportarea la propria persoană. Adulţii mint pentru a păstra o impresie bună despre ei înşişi, atunci când alte mecanisme nu le sunt dezvoltate. Astfel, îi mint pe ceilalţi pentru imaginea personală, pentru a obţine/păstra un anumit statut social, pentru beneficii materiale, pentru evitarea pedepsei, criticii, excluziunii sau marginalizării sociale, uneori pentru a se păstra în siguranţă, pentru a se proteja de agresiuni reale sau percepute ca posibile, iar pe ei înşişi pentru a se percepe în continuare aşa cum îşi doresc să fie, în situaţia în care minciuna este modalitatea cea mai bună pe care ei o pot utiliza pentru a obţine aceste rezultate. Persoanele cu o stimă de sine ridicată vor minţi mai puţin, fiind încrezătoare în resursele şi caracteristicile proprii şi nesimţindu-se astfel obligate să se falsifice”, explică psihologul Oana Vasiu. 

Cum recunoaştem un mincinos notoriu

O serie de semne corporale vă vor indica faptul că persoana cu care staţi de vorbă nu spune adevărul. ”Atunci când cineva minte are tendinţa de a evita privirea interlocutorului, privind mult în părţi; dacă este o minciună pentru care se simte vinovat va privi în jos, iar dacă se străduieşte să inventeze minciuna în timp ce vorbeşte va privi în sus, lăsând impresia că îşi caută cuvintele. Un alt semn este că îşi duce mâna la nas sau îşi freacă usor urechea, în timp ce sau imediat după ce spune minciuna, privind curios interlocutorul pentru a vedea dacă acesta realizează că este minţit, dar nu cu faţa direct îndreptată spre el, ci privindu-l cu coada ochiului. Alte semne ţin tot de evitarea direcţiei interlocutorului, de data aceasta cu braţele, pe care cel care minte le poate duce la spate, cu mâinile în buzunar ori cu pumnii strânşi, corpul va fi direcţionat înspre lateral, picioarele vor fi eventual incrucişate”, explică Oana Vasiu. 

Dacă vă daţi seama că aţi fost minţit, puteţi fie să încercaţi să discutaţi cu persoana respectivă, pentru a-ai explica greşeala făcută, fie, în cazuri mai grave, să puneţi capăt relaţiei. ”Putem anunţa că nu apreciem minciuna şi că nu ne-am dori să avem prieteni mincinoşi, că valorizăm personele sincere şi că, orice ar fi, suntem deschişi spre a înţelege şi a gestiona împreună. Atunci când considerăm că este peste limitele noastre să mai acceptăm, când o relaţie devine inautentică din cauza minciunilor şi observăm că celălalt nu se poate schimba, putem renunţa la acea relaţie. Dacă totuşi nu dorim să facem acest lucru, putem începe prin a încredinţa persoana care ne minte de faptul că o apreciem pentru cine este în realitate, dincolo de aceste minciuni şi că nu este nevoie să se ascundă în spatele minciunilor”, explică specialistul. 

Dependenţa de minciună se tratează

Tendinţa de a nu spune adevărul se poate trata, spune specialistul, cu condiţia ca persoana să-şi dorească acest lucru. ”Persoana care minte a învăţat că aceasta este modalitatea cea mai bună pentru a obţine ceva de care are nevoie. Tratamentul constă, astfel, în a găsi alte resurse personale care pot duce la aceleaşi rezultate, la a găsi persoane din reţeaua socială a celui care minte, care să îl aprecieze pentru cine este în mod autentic şi, uneori, de a schimba parţial sau chiar complet scopurile şi valorile după care se ghidează persoana respectivă, acolo unde sunt învăţate şi nu autentice, astfel încât să nu mai aibă nevoie de minciuni. Mă refer aici la dezvoltarea unor caracteristici solide şi autentice, la a învăţa să aiba încredere în cine este de fapt, la a se aprecia şi a se respecta, a dezvolta abilităţi de gestionare a relaţiilor cu ceilalti în mod armonios, ajungând astfel să se manifeste liber, fără a-i mai fi necesare minciunile”, explică psihologul Oana Vasiu. 

Vă mai recomandăm: 

Povestea fascinantă a medicului român care a reformat sistemul de stat fără un ban de la buget: Livia Ognean, îngerul copiilor născuţi de câteva sute de grame

Medicul neonatolog Livia Ognean (46 de ani) a reuşit să mobilizeze colegi, părinţi şi oameni obişnuiţi pentru a schimba în bine viaţa unor copii de numai câteva sute de grame, internaţi la terapie intensivă neonatală în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu. Totul prin forţe proprii, independent de statul român.

Tizii sibieni ai unor politicieni celebri – strungarul Adrian Năstase, inginerul Ludovic Orban şi tâmplarul Mihai Ungureanu

Trei sibieni sunt posesorii unor nume cu rezonanţă în viaţa politică: Adrian Năstase, Ludovic Orban şi Mihai Ungureanu. Oamenii povestesc amuzaţi ce glume se fac pe seama lor, dar şi cum îşi văd celebrii tizi de la Bucureşti.

Satul unde nu s-a mai născut nimeni de 27 de ani. Povestea celor 12 oameni care mai trăiesc în Gherdeal: „Saşii au plecat în Germania, românii – sub brazi“

Ultima nuntă în satul sibian Gherdeal a avut loc în 1987, iar ultimul copil s-a născut aici în 1988. Din comunitatea înfloritoare de altădată, care număra 300 de suflete de români şi de saşi, acum au mai rămas doar 12 locuitori, şi toţi trecuţi de 50 de ani. Amintirile lor au rămas închise în cutii cu fotografii alb-negru.

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite