Cum împădurim corect: rata de supravieţuire a puieţilor este de sub 15%

Cum împădurim corect: rata de supravieţuire a puieţilor este de sub 15%

85% din puieţi nu supravieţuiesc nici măcar primului an de la plantare, dacă nu sunt respectate câteva reguli de împădurire FOTO Traian Deleanu

În contra defrişărilor de păduri din România, în ultimii ani a crescut numărul acţiunilor de voluntariat pentru plantarea de puieţi. Fără asistenţă tehnică de specialitate, însă, astfel de acţiuni de împădurire au o rată de succes care coboară şi sub 15%.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pentru a veni în ajutorul voluntarilor care doresc să se implice în acţiunile de împădurire, Asociaţia Cu verdele-n SUS din Sibiu a demarat un proiect de elaborare a unui manual în acest sens. Asociaţia sibiană a efectuat în ultimii ani numeroase acţiuni de împădurire, în urma cărora au fost plantaţi aproximativ 20.000 de puieţi. „În cadrul acestor acţiuni am discutat şi cu reprezentanţii Gărzii Forestiere. Aşa am aflat că, în cazul unor simple plantări de puieţi, cum au avut loc în ultimii ani, rata de supravieţuire a puieţilor a fost de sub 15% după primul an“, arată Andrei Şoroacă, preşedintele asociaţiei amintite.
 
Specialişti
 
În cazul în care acţiunea de împădurire este organizată pe un teren aflat în administrarea unui ocol silvic, specialiştii acestuia vor şti ceea ce trebuie realizat. „Manualul de împădurire li se va adresa, însă, şi lor, deoarece noi am descoperit faptul că inginerii silvici nu prea ştiu cum să lucreze cu 250 de voluntari care vor să le vină în sprijin, de exemplu“, spune Andrei Şoroagă.
 
De altfel, manualul ce urmează a fi disponibil on-line, va trasa şi liniile directoare pentru cei care vor să împădurească terenuri care nu sunt administrate de ocoale silvice. „Trebuie ştiut că o împădurire nu înseamnă doar o plantare, adică ai plantat primăvara nişte puieţi şi ai plecat. Tocmai de aceea primul pas înseamnă elaborarea unui proiect tehnic de către un specialist în silvicultură. Acesta va identifica speciile de arbori potrivite pentru respectivul teren, dacă acesta se află în zonă protejată, dar şi acţiunile care trebuie făcute în primii ani de după plantare“, explică Andrei Şoroagă.

Spre exemplu, în acelaşi an în care a fost făcută plantarea trebuie efectuate şi câteva lucrări de refacere a vetrelor puieţilor, pentru a îndepărta buruienile care, altfel, vor consuma resursele necesare creşterii unei viitoare păduri. Mai apoi, înaintea iernii, sunt recomandate lucrări de „descopleşire“, lucrări de obicei mecanizate, prin care se împiedică distrugerea puieţilor de către vegetaţia culcată de straturile de zăpadă.
 
Atenţie şi la plantare
 
Nici acţiunea de plantare nu înseamnă, în definitiv, doar acoperirea rădăcinilor puieţilor. Specialiştii recomandă ca puieţii să fie plantaţi în gropi cu latura de aproximativ 30 de cm şi cu aceeaşi adâncime. Viitori copaci trebuie îngropaţi în pământ până la cel mult cinci centimetri deasupra rădăcinilor. Care, însă, trebuie acoperite în întregime cu pământ. 
 
„În urma lucrărilor efectuate pe baza proiectului tehnic realizat, noi am avut o rată de supravieţuire de peste 80% a puieţilor plantaţi în cadrul unei acţiuni realizată în cursul primăverii trecute. Oricum, ideea principală este că e foarte bine că oamenii contribuie la acţiunile de împădurire. Este un lucru pozitiv, faţă de multele presiuni negative exercitate asupra pădurilor din ţara noastră”, mai arată Andrei Şoroagă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările