Cum sunt ardelenii şi ardelencele. Ei - înceţi, ele - mândre, no? De unde vin exigenţa şi atitudinea de superioritate - explicaţiile specialiştilor
0Despre ardelence se spune că sunt femei extrem de mândre, că se simt oarecum superioare celor din restul ţării, iar despre bărbaţii din Ardeal se spune că gândesc mult înainte să acţioneze. Un specialist a explicat pentru Adevărul cât adevăr este în aceste afirmaţii şi cum se explică atitudini de acest fel.
Studiile şi cercetările de specialitate făcute arată, spun specialiştii, că ardelencele se văd oarecum superioare faţă de femeile din restul ţării. Sentimentul este mai accentuat la ardelencele care provin din mediul rural. De ce această superioritate?
„Din perspectivă psihologică perceţia despre realitate este definită de următoarele aspecte: în primul rând aspectul estetic al locuinţei, al gosodăriei. Casele din zona Sibiului, a Braşovului, din zona de sub munte sunt impunătoare ca mărime, sunt acele porţi cu boltă care pe de o parte aveau rol de protecţie contra persoanelor mai puţin aşteptate, dar este şi o metodă de a-ţi arăta statutul social. Femeile din Ardeal acordă o atenţie deosebită modului în care este aranjată gospodăria. Au un simţ estetic destul de dezvoltat.
De asemenea, femeile din Ardeal acordă o atenţie deosebită ţinutei vestimentare. Aş dori să vă dau aici ca şi exemplu costumul popular din zona Sibiului. Este un costum asortat, cu alb şi negru, iar culorile au o semnificaţie aparte. Negrul reprezintă doliul pe care femeia lăsată acasă la vatră îl poartă soţilor, fraţilor, copiilor care au plecat pe front. Este un semn de dedicaţie, de implicare sufletească pe care femeia ardeleană o are către ceea ce înseamnă valoarea umanitartă, valoarea familiei.
Se spune despre femeia ardeleană că este o femeie mândră. Într-adevăr este o caracteristică şi dintr-o anumită perspectivă poate fi asociată cu un stereotip. Există şi o explicaţie din punct de vedere psihologic asupra sursei stereotipurilor, aş putea spune că această atitudine de superioritate apare datorită faptului că se percep altfel din perspectiva modului de a trăi, a bunurilor acumulate, a implicării emoţionale pe care o au faţă de familiile lor, ataşamentul faţă de valori, faţă de familie, la sat apare foarte mult ataşamentul faţă de ceea ce înseamnă religiozitate, biserică, au un respect deosebit faţă de preot, merg la biserică în fiecare duminică îmbrăcate frumos”, explică Daniela Boţone, asistent universitar doctor la Facultatea de Ştiinţe Socio Umane, catedra de Psihologie, din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.
Mândre, bune gospodine, dedicate familiei
Potrivit specialistului, ardelencele tradiţionale sunt foarte exigente cu ele însele, şi le place lucrul bine făcut. „Atunci când eşti exigent cu tine înseamnă că ai aşteptări mari de la tine, îşi doreşti să realizezi foarte multe în viaţă. Atunci când ai aşteptări foarte mari de la tine vei avea aşteptări foarte mari şi de la ceilalţi din jurul tău, de la ceilalţi aflaţi în aceeaşi situaţie ca tine. Din acest motiv aş putea spune că ardeleanca este o femeie pretenţioasă”, explică specialistul.
Din perspectivă socio-psihologică, spune specialistul, femeia din Ardeal este pretenţioasă, mândră, harnică, o bună gospodină, dedicată valorilor umane, familiei, copiilor, este o femei expresivă şi sensibilă din punct de vedere emoţional. „A-ţi croi costumul şi haina după ceea ce simţi exprimă o doză de sensibilitate, de simţ artistic, de a fi în comuniune cu ceea ce înseamnă valoarea umană, valoarea tradiţională şi simţul estetic”, adaugă Daniela Boţone.
Bărbatul din Ardeal, mândru şi cumpătat când ia decizii
Cât îi priveşte pe bărbaţii ardeleni, şi aici este nelipsită proverbiala mândrie, ideea de a fi fruntea, de a nu fi arătat cu degetul.
„Să nu uităm că domnii sunt soţii, fiii, bunicii doamnelor ardelene. De asemenea întâlnim o doză de mândrie, o doză de „a fi fruntea”, de a nu fi arătat cu degetul de ceilalţi. Bineînţeles că şi aici sunt o serie de stereotipuri despre bărbatul ardelean, că întotdeauna gândeşte mult înainte să acţioneze, dar asta provine de undeva, şi anume de la faptul că de regulă sunt oameni care nu sunt pripiţi, nu se grăbesc să ia anumite decizii”, spune Daniela Boţone.
Despre proverbiala lentoare ardelenească specialistul spune că nu a putut fi niciodată dovedită. „Nu s-a putut proba ştiinţific, se poate remarca însă cu uşuriţă dacă mergem în zona Olteniei, zona Slatinei, Vâlcea, Drăgăşani, că apare această tendinţă de a te exprima mai rapid. Este posibil să fie pur şi simplu o trăsătură de temperament, de regulă persoanele care sunt mai excitabile, care au o inhibiţie corticală rapidă, sunt persoane care sunt mai iuţi din fire, care vorbesc mai mult, mai repede, dar asta nu se poate generaliza, nu putem spune că doar oltenii sunt de aşa natură. Am întâlnit şi moldoveni care vorbesc repede, am întâlnit ardeleni care vorbesc repede”, mai spune Daniela Boţone.
Vă mai recomandăm:
Renumitul grai molcom, proverbialul accent ardelenesc sau termeni precum „no“, „tulai“ sau „musai“ au explicaţii mai mult sau mai puţin ştiinţifice, spun specialiştii.
Din punct de vedere gramatical, moldovenii folosesc cel mai curat limbaj românesc. Nu la fel se pune problema din punct de vedere fonetic. Similitudinile cu limbajul maramureşenilor sau muntenilor par să întărească ideea că accentul e cel care face diferenţa.
Faptul că locuitorii spaţiului Olteniei folosesc mai des decât ceilalţi timpul perfectul simplu este de notorietate. Mai puţin ştiut este însă motivul pentru care se petrece acest lucru. Specialiştii întrebaţi de reporterii Adevărul au încercat să dezlege misterul. Una dintre explicaţii este de sorginte istorică şi se referă la o moştenire a limbii latine.
Se încarcă comentariile...
