Cum au apărut tratamentele homeopate în România. Medicul german care a testat veninul de albine pe propria piele

Angajarea medicului german Samuel Hahnemann – considerat părintele homeopatiei – la curtea lui Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei, reprezintă momentul în care pe actualul teritoriu al României au fost aduse primele tehnici de producere a medicamentelor homeopate.

Din 1777 şi până în 1779, medicul Samuel Hahnemann a locuit la Sibiu, pentru a lucra în slujba guvernatorului Transilvaniei din acea vreme, Samuel von Brukenthal. Hahnemann (1755 - 1843) este considerat fondatorul homeopatiei, fiind cel care – experimental – descoperă faptul că orice substanţă capabilă să producă la un individ sănătos anumite simptome este – în acelaşi timp – capabilă să şi vindece un bolnav care prezintă aceleaşi simptome.

Mai mult, homeopatia dezvoltată de medicul german implică şi aşa-numitul ”principiu al diluţiei”, care presupune administrarea unor doze de medicamente diminuate treptat, astfel încât să se ajungă la cantităţi infinitezimale, care astfel diminuează efectul toxic al tratamentului.

Alături de reşedinţa guvernatorului în slujba căruia a lucrat medicul Samuel Hahnemann – reşedinţă în care funcţionează acum Muzeul Brukenthal – funcţiona şi prima farmacie de pe actualul teritoriu al României, atestată documentar din 1494. Iar informaţii despre aceste premiere în domeniul homeopatiei, care au influenţat şi evoluţia medicinei româneşti, sunt reunite în Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu.

Mii de medicamente

În Muzeul de Istoria Farmaciei – care funcţionează într-un spaţiu care chiar a fost folosit în trecut ca farmacie – este prezentă şi o colecţie homeopatică, în care pot fi regăsite peste 2.900 de flacoane pentru diferite medicamente homeopate. Mai bine de jumătate din acestea reprezintă remedii de origine vegetală, arată reprezentanţii muzeului sibian. Aceştia descriu şi modul în care doctorul german Hahnemann prepara acum câteva sute de ani remediile homeopate din minerale. Primul pas era cel al mărunţirii mineralului sub forma unei pudre solubilă în apă. Particulele fine erau dizolvate mai apoi în apă şi alcool, turnate în proporţii diferite de la remediu la remediu.

„Mixtura este apoi lăsată în repaus şi este agitată ocazional din două în patru săptămâni. La finele perioadei, mixtura este strecurată folosind o presă specială pentru tincturi. Lichidul obţinut se numeşte «tinctura mamă». Din aceasta, o singură picătură este adăugată la 99 de picături de alcool şi/sau apă şi amestecată viguros. Procesul este repetat până se obţine diluţia dorită”, descriu reprezentanţii Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu. 

În secolul al XVII-lea, farmaciştii din Transilvania foloseau balanţe cu greutăţi din fier şi piatră ornată

Din această tinctură, diluată în diferite proporţii, se obţineau pastilele. „La final, câteva picături din diluţia obţinută sunt amestecate cu lactoză, se formează tablete rotunde şi sunt conservate într-un vas închis, etanş”, mai descriu reprezentanţii Muzeului, în interiorul căruia pot fi regăsite şi aparate de ”tăiat” pastile, dar şi aparate de produs supozitoare.

Exemplu de tratament

Doctorul german Hahnemann a perfecţionat homeopatia experimentând inclusiv pe el însuşi. Spre exemplu, a testat modul în care veninul din înţepătura unei albine produce unei persoane sănătoase o umflătură roşie care ustură. Iar cum un suferind de urticarie prezintă aceleaşi simptome, experimentele lui Hahnemann au arătat că tratamentul obţinut din veninul de albine, administrat unui bolnav de urticarie, îl va vindeca, se arată într-un număr din 2009 al revistei Practica Farmaceutică.