Ce simbolizează, de fapt, salbele ţigăneşti? Unde îşi fac ţiganii bănuţii de aur şi câte monede se pun în salba unei fete considerată o „partidă bună”

Ce simbolizează, de fapt, salbele ţigăneşti? Unde îşi fac ţiganii bănuţii de aur şi câte monede se pun în salba unei fete considerată o „partidă bună”

Salbele sunt etalate cu mandrie - Foto Arhiva Adevărul

Vestitele salbe ţigăneşti au origini româneşti, spun reprezentanţii romilor, însă în jurul lor au ajuns să se construiască, în timp, adevărate poveşti de viaţă. Fetele de măritat, de exemplu, pot intra într-o familie bună doar dacă au o salbă corespunzătoare.

Obiceiul salbelor este împrumutat de romi de la români, însă a devenit în timp unul dintre simbolurile etniei. „E un obicei pe care romii l-au împrumutat din zona Banatului, de la românii bănăţeni. E o soluţie pe care au adoptat-o pentru că, fiind nomazi, aveau nevoie să-şi investească banii în ceva de valoare, însă nu puteau investi în lucruri care să fie greu sau imposibil de transportat”, povesteşte Dorin Cioabă, regele internaţional al romilor. 
 
A fost doar începutul pentru obiectul de podoabă care a devenit o adevărată marcă a comunităţii. Şi astăzi, aurul este principala avuţie a romilor, şi se consideră că eşti bogat în funcţie de aurul pe care îl deţii, nu de celelalte proprietăţi sau obiecte chiar dacă acestea, de multe ori, depăşesc aurul ca valoare. 
 
De la primele salbe, ale nomazilor, lăsate moştenire, a apărut salba pentru fetele de măritat, la început formată dintr-un singur bănuţ şi apoi din tot mai mulţi. În zilele noastre, s-a ajuns până la a se negocia numărul bănuţilor din salbă, pentru ca o fată să ajungă într-o familie cât mai înstărită. Pentru a fi considerată „din familie bună”, salba fetei trebuie să aibă cel puţin 30 de bănuţi de aur. 
 
Există atât salbe „de zi”, cu 3-5 monede, cât şi salbe „de ocazie”, cu bănuţi mai mulţi, iar fetele le mai poartă şi împletite în păr.  
 
Vânate de comunişti
 
Salbele de aur le-au adus, însă, romilor şi probleme. „În vremea comunismului eram vânaţi de către poliţie pentru aceste salbe, erau arestaţi, ţinuţi până când soţia venea de acasă şi negocia cu poliţia – „dacă vrei să-l eliberez dai 3 bănuţi de aur”. Erau şi informatori printre romi, ştiau şi când avea loc o nuntă, romii erau torturaţi, ţinuţi nemâncaţi pe întuneric, până când renunţau şi dădeau bănuţii. Când ieşeau din închisoare reinvesteau din nou în bănuţi, însă la un moment dat au ajuns să nu le mai poarte tocmai din cauza asta. 
 
În 1990 bunicul şi tatăl meu au deschis o acţiune şi au obţinut aprobare şi toate salbele confiscate în timpul regimului comunist au fost înapoiate. Unde nu s-a mai putut au primit despăgubiri în bani. În 1986, când tatăl şi bunicul meu au fost arestaţi, am predat 70 de banuţi pentru eliberarea tatălui meu şi 40 pentru bunicul meu şi i-am recuperat”, explică Dorin Cioabă. 
 
Bănuţii din salbe erau şi garanţia pentru cei care îi aveau că îşi asigură cât de cât viitorul, dacă aveau nunţi, înmormântări sau alte evenimente puteau apela la ei, circulau întrei ei când aveau o problemă. 
 
Bănuţi făcuţi al Viena
 
Banii din salbele ţigăneşti sunt făcuţi de monetăria austriacă, emisia Franz Josef, sunt realizaţi din aur de 24 de karate, cei mari au 14 grame iar cei mici, de patru ori mai puţin. Se calculează la valoarea aurului de pe piaţă, acum cei mari costă în jur de 2.200 de lei bucata. În comunism, pe lângă actualii bănţi, circulau „cocoşeii”, monede de emisie elveţiană, dar şi românească. 
 
Monedele nu servesc doar la realizarea salbelor. Fetele mai primesc, când merg în vizită la părinţi sau la naşterea copiilor, iar la nunţi nu se dă dar, ci bănuţi de aur, de la 1 până al 20-30, în funcţie de calitatea celui care face darul. „Averea romilor se măsoară în cantitatea de monede, se consideră că dacă nu ai aur eşti sărac”, mai spune Dorin Cioabă. 
 
Vă mai recomandăm: 
 
 
Mâncărurile tradiţionale ale romilor sunt simplu de făcut, foarte săţioase şi, spun cei care le-au testat, extrem de savuroase. Şah Hai Mas-ul, puiul pe sâr a la Lulica, bândăreţul sau săviacul sunt preparate uşor de făcut de către orice gospodină.
 
 
Vestitul salam de Sibiu era considerat, în comunism, unul dintre produsele de lux din România. Producţia mergea în cea mai mare parte la export. „Adevărul“ vă spune povestea gustosului salam.
 
 
Vestită nu doar în ţară ci şi în afara graniţelor ei, telemeaua de Sibiu se face şi acum după reţete vechi, transmise în familiile de oieri din generaţie în generaţie. Gustul deosebit depinde de mai mulţi factori, de la compoziţia păşunilor unde sunt duse oile până la modul de preparare şi păstrare.
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: