Bernd Fabritius, primul român ales în Bundestag: „Imaginea publică asupra României în Germania este mai negativă decât ar trebui să fie“

Bernd Fabritius, primul român ales în Bundestag: „Imaginea publică asupra României în Germania este mai negativă decât ar trebui să fie“

Bernd Fabritius, purtand un tricou cu sigla Sibiu-Capitala Culturala Europeana - Sursa foto: www.bernd.fabritius.de

Are 48 de ani, iar din 22 septembrie este primul cetăţean român ales în parlamentul german. Doctor în drept şi absolvent a trei facultăţi, vine regulat în România şi spune că va face tot ce ţine de el pentru a ne îmbunătăţi imaginea în Germania

Ştiri pe aceeaşi temă

Bernd Fabritius a fost ales în Bundestag  după ce a candidat la München, pe listele Uniunii Creştin-Sociale, aliaţii bavarezi ai cancelarului Angela Merkel.

Ce aţi făcut în ţară? Cum aţi plecat? Ce aţi făcut după ce aţi plecat?

 
Eu am plecat din România în 1984, după ce mi-am făcut bacalaureatul la Liceul Brukenthal din Sibiu. Am plecat împreună cu familia, am studiat în Germania administraţia socială, apoi am studiat ştiinţele politice şi după aceea am studiat dreptul, deci am trei facultăţi terminate, toate în Germania, toate la Munchen. Mi-am dat doctoratul în drept comparat european şi am lucrat până acum aproape 17 ani ca avocat în dreptul social european. Sunt preşedintele federaţiei saşilor din Germania, stabilit la Munchen şi am intrat în Parlamentul Federal German la ultimele alegeri. 
 
Care e sentimentul în momentul în care reveniţi acasă şi unde simţiţi că e ”mai acasă” – la Sibiu, la Agnita, acasă în Germania?
 
Eu sunt acasă în Europa. Am sentimentul de ”acasă” şi la Agnita, acolo unde m-am născut. Am copilărit 2 ani la Agnita, la vârsta de 2 ani am plecat la Sibiu cu familia şi am copilărit la Sibiu. Acolo am fost la grădiniţă, la şcoala generală nr. 18 şi după aceea la Liceul Brukenthal. Cea mai mare parte din viaţa mea, eu am plecat în 1984, am petrecut-o în Germania. Cele trei facultăţi pe care le-am urmat aici le-am urmat. Şi la Munchen sunt ”acasă”. Avem marea şansă care ni s-a acordat prin aderarea la Comunitatea Europeană, din 2007 cele două ”acasă” pe care le am sunt o entitate politică, eu sunt acasă în Europa, pot să fiu dimineaţă la Munchen, să-mi beau cafeaua, urc în avion şi după masă mănânc o savarină în piaţă la Sibiu. Am două ”acasă”. 
 
Cum vedeţi astăzi România, faţă de România pe care aţi lăsat-o dumneavoastră în urmă? Ne-am schimbat suficient de mult în bine, mai avem de lucru?
 
V-aţi schimbat total şi în bine şi în rău. România pe care am lăsat-o în 1984 când am plecat în memoria mea este una foarte romantică, unde am avut o copilărie nestingherită de treburile politice, în comunitatea saşilor, în comunitatea etnică germană. Aşa am eu imaginea României care am lăsat-o, toate vacanţele mi le-am petrecut la mătuşa mea în Agnita. După ce am plecat din România în 1984 prima impresie a României era una destul de negativă, era Republica Socialistă România care de exemplu un an de zile după ce am plecat nu mi-a permis să mă reîntorc, la vârsta de 19 ani am fost întors de la graniţă, încercând să vin înapoi în România pentru a merge cu prietenii mei în Munţii Făgăraş cu cortul. Nu mi s-a permis să intru în ţară – aceasta a fost prima experienţă. După aceea, experienţe de aşteptat 24 de ore la frontieră, unde mi s-au răscolit toate valizele, bine, astea sunt experienţe de care nu m-am lovit numai eu, s-au lovit toţi. 
 
Ajungem la România din 1990 – Revoluţia – am descoperit o cu totul nouă Românie, plină de elan, desigur într-o perioadă de tranziţie, cu foarte multe lucruri de rezolvat, România trebuia să dobândească experienţă şi experienţă democratică, un lucru deloc simplu, o Românie care s-a trezit în 1990 şi care de atunci a încercat să se îndrepte pas cu pas spre o ţară cum o ştim actual, o ţară membră a Comunităţii Europene, cu un sistem modern de drept, desigur cu încă unele deficienţe, dar de mult nu atât de negative cum sunt prezentate în imaginea publică despre România. 
 
Deci e mult mai bine decât vedem mulţi dintre noi, români, de aici. Sau cel puţin din exterior se vede mult mai bine decât vedem noi. 
 
Şi una şi alta. Imaginea publică asupra României în Germania este mai negativă decât ar trebui să fie, ăsta este un punct în care eu ca deputat pot să mă implic şi pot să corectez, nu se pot generaliza micile scăpări care există. Sunt de constatat progrese în foarte multe domenii care sunt prezentate deseori ca negative – să abordez tema restituirii proprietăţilor confiscate în mod abuziv de regimul comunist. Acolo, desigur, s-a ratat punerea în practică cât mai urgent a unui sistem de restituire si asta mai lipseşte după 23 de ani. Revoluţia a fost în 1990, s-a ratat şansa de a face un sistem bine gândit.  
 
Au fost multe greşeli pe parcurs – daţi-mi voie să menţionez două. Una dintre marile greşeli pe parcurs în această temă a fost vânzarea proprietăţilor naţionalizate din partea statului, care nu era proprietar de drept – cei care au dobândit proprietatea în mod ilegal, prin confiscare – prin vânzarea acestor bunuri către foştii chiriaşi, aceştia ca noii proprietari, care au putut cumpăra casele naţionalizate, au dobândit proprietate. 
 
O restituire în natură nu ar afecta bugetul României – înţeleg problemele în perioada în care măsurile de austeritate sunt importante, dar dacă statul ar face o retrocedare în natură nu ar avea nici cea mai mică încărcătură pe buget. 
 
Al doilea punct important a fost o greşeală şi o afectare negativă a imaginii publice a României, chiar şi în exterior – ideile de legiferare din anul 2012 – planurile de a face despăgubiri la valori minime, dacă ştiu bine s-a redus la 20 la sută din valoare. Dacă mie mi se confiscă averea pe nedrept şi mi se oferă ulterior o despăgubire de 20 la sută e ridicol.
 
E foarte bine că actualul guvern, prin Legea restituirilor pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea în primăvara anului 2013, s-a stabilit ca prim punct prioritatea unei restituiri in integrum în natură, deci un avantaj al acestei legi noi, şi al doilea punct, dacă restitiurea în natură nu este posibilă, despăgubire valorii, două puncte foarte bune, respectate, şi ţin să mulţumesc Guvernului pentru aceste două puncte. 
 
Alte puncte pe care le critic în această lege – primul punct este faptul că această despăgubire se plăteşte numai eşalonat, pe o perioadă îndelungată, care îi pune pe mulţi în situaţia să nu mai trăiască până când ei primesc înapoi toţi banii. Acesata este o tergiversare a rezolvării problemei pentru care ar trebui găsite soluţii. Încă o dată, văd problemele care decurg din măsurile de austeritate, ştiu că România mai are şi alte probleme de rezolvat, dar să nu uite de cei care sunt expropriaţi şi care acum se găsesc ”eşalonaţi”, de ani de zile. Multe dintre victimele acestei exproprieri nu o să mai trăiască până vor primi despăgubirile cuvenite. Al doilea punct foarte critic – termenele pentru a depune cereri din străinătate, pentru toţi cei care au plecat, au fost mult prea scurte şi au fost lipsite de orice asistenţă, de acompaniere pentru depunerea cererilor prin reprezentanţele statului român în străinătate. Dau un exemplu – părinţii mei stabiliţi la Munchen nici nu au aflat că există un termen în care pot să depună cererea să li se dea casa părintească înapoi şi termenul pentru a depune aceste cereri a fost atât de scurt încât oamenii foarte greu au reuşit să-şi depună cereri. Din acest motiv, când era vorba de proiectul de lege, noi am cerut redeschiderea termenului pentru a depune cereri pentru cei cu domiciliul în străinătate. Nu putem face acelaşi termen scurt  pentru unul care are domiciliul la Sibiu şi numai trebuie să facă un pas până la Primărie şi deja şi-a depus cererea şi altul, care de 40 de ani este domiciliat la Munchen şi nu poate veni peste drum, la Primăria din Sibiu, să depună o cerere. Trebuie stabilit alt termen de depunere a cererii care face posibil accesul la acest drept. 
 
Spuneaţi că imaginea României este mult mai negativă decât ar trebui şi că este unul dintre punctele pe care doriţi să vă implicaţi. Îmi daţi vă rog şi alte câteva exemple legate de ceea ce vă propuneţi să faceţi, de-acum încolo?   
 
Am cea mai mare intenţie să îmi aduc aportul la integrarea diasporei din România care acum trăieşte în Germania, mă refer la etnicii români care s-au stabilit în Germania dar şi la etnicii germani originari din România, o să-mi dau tot aportul pentru a le crea un sistem benefic şi de integrare în societatea pe care şi-au ales-o. Al doilea punct, îmi dau tot aportul pentru a încuraja factorii economici de a face investiţii în România, de a vedea toate avantajele pe care această ţară le oferă. O să duc la crearea unor contacte între firme germane şi firme româneşti, o să fac tot ce este menit a îmbunătăţi relaţiile bilaterale. 
 
Minoritatea germană care s-a stabilit în Germania, originarii germani din România, joacă un rol de punte, foarte important, între fosta ţară natală a lor şi noua ţară unde s-au stabilit şi unde sunt recunoscuţi şi acceptaţi de către societate. Această punte încerc să o stabilizez şi să o promovez cât pot. 
 
Care a fost sentimentul când aţi aflat rezultatul alegerilor?
 
În primul rând bucuria imensă că în sfârşit a reuşit cineva care şi-a propus promovarea tuturor temelor de interes comun, bilateral, şi pentru diaspora română şi etnicii germani din România din Germania, în Parlament. Au mai existat doi deputaţi, în istoria parlamentarismului german, născuţi în România, dar ei n-au fost reprezentanţi ai comunităţii şi n-au fost lideri ai unor organizaţii ale etnicilor germani, ci au fost pur şi simplu persoane care s-au născut în România, au venit în Germania, au intrat în partide, unul a fost la Partidul Social Democrat, celălalt a fost la Partidul Creştin Social, şi prin partid au intrat în Parlament şi au fost reprezentanţii partidului, nu aveau nicio treabă cu temele noastre de interes comun. 
 
Aţi păstrat şi cetăţenia română?
 
Am şi cetăţenia germană şi cetăţenia română, sunt primul cetăţean român în Parlamentul german, ceilalţi doi deputaţi nu aveau cetăţenia, ei şi-au pierdut-o la plecare, eu sunt primul cetăţean român în Bundestagul german. 
   

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: