Aventura unor tineri canadieni în Ţara Moţilor - petrec trei luni în România pentru a face un documentar despre viaţa din Apuseni
0Jessica Cote şi logodnicul ei, Mathieu, doi canadieni care s-au îndrăgostit de România, vor să surprindă într-un documentar viaţa autentică a comunităţilor izolate de moţi din Apuseni.
Jessica (30 de ani) a coordonat în Canada programe pentru copii şi imigranţi, iar logodnicul ei a lucrat în construcţii, pe lângă job-ul full-time acesta cântând cu pasiune la chitară. Cu studii de socio-psihologie, Jessica povesteşte că a avut o adevărată fascinaţie pentru Europa de Est, într-o primă etapă, şi apoi pentru România, după ce a început să se documenteze. Citind luni în şir pe internet a descoperit comunităţile de moţi şi ideea lor de viaţă simplă, departe de tumultul lumii cotidiene. Aşa s-a hotărât să vină în România, să le descopere şi să le promoveze modul de viaţă.
„Am citit cărţi despre Europa, am ajuns la România şi am descoperit că este o ţară interesantă, cu mulţi vecini, istorie şi multe schimbări politice şi sociale într-un interval mic de timp. Apoi am citit despre moţi şi m-au fascinat, e ideea de comunităţi cu identitate culturală puternică în contextul globalizării, faptul că se pot adapta în contextul globalizării păstrându-şi tradiţiile şi identitatea culturală”, explică Jessica.
Documentar despre libertatea de a trăi după propriile reguli
Dorinţa tinerei şi a iubitului ei este de a petrece câte o lună în trei comunităţi izolate din Apuseni, însă nu-şi doresc să fie percepuţi ca turişti, ci să fie pe cât posibil asimilaţi de localnici pentru a le înţelege cât mai bine modul de viaţă. Vor să trăiască alături de ei, să-i ajute în gospodării şi să le surprindă exact felul de a trăi, cum au supravieţuit timpurilor moderne regulile de organizare vechi de secole, cum fac să-şi păstreze identitatea culturală în contextual globalizării.
„Documentarul se va numi Libre, e despre libertate care e un sentiment universal, dincolo de sisteme. Comunităţile sunt un exemplu pentru mine pentru că trăiesc aşa cum vor, îşi urmăresc identitatea lor, regulile lor, nu cele impuse. Există autogospodărire, oamenii nu depind de sistem, supravieţuiesc la fel de secole, au tot ce le trebuie din ce produc. Au identitate etnografică, economică, au o identitate culturală pe care nu o schimbă nimic, chiar dacă au o casă şi o maşină au aceleaşi credinţe, mod de viaţă. Vreau să promovez într-un mod artistic felul în care trăiesc, foarte simplu, şi frumuseţea României”, explică tânăra.
Campanie pe internet
Trei ani de zile s-au pregătit pentru experienţa românească, iar o parte din fondurile care le susţin demersul au venit după o campanie de crowdfounding. Mai mult, tinerii povestesc cu bucurie că, graţie campaniei în mediul online, au găsit foarte mulţi oameni dispuşi să-i găzduiască, să-i ajute sau să-i îndrume spre oameni care le pot fi de ajutor, scutindu-i astfel de multe dintre costuri.
„Românii au fost foarte primitori, am mai fost în Spania, în Portugalia, dar aici ne simţim ca acasă, oamenii ne ajută, dacă documentarul iese e sigur din cauza asta”, spune tânăra zâmbind. Nu au nicio emoţie legată de faptul că ar putea ajunge să trăiască în condiţii nu tocmai moderne, fără curent electric, apă curentă sau semnal la telefon. „Am fost în India, în Maroc, în Tunisia, am dormit şi afară, eu când călătoresc în mod normal nu am laptopul cu mine, acum l-am luat pentru că avem nevoie să descărcăm ce facem, în Quebec nu am nici măcar telefon mobil. Nu suntem materialişti, am lăsat apartamentul din Quebec fără niciun regret, nu e ceva nou pentru noi, nu venim din Manhattan”, mai spune Jessica.
Îndrăgostiţi de bucătăria românească
Până să ajungă în Apuseni, cei doi au vizitat împrejurimile Craiovei, dar şi Sibiul şi locurile din jur, Sadu, Cisnădia sau Cisnădioara. „Transilvania este foarte frumoasă, energia naturii este foarte puternică, iar Sibiul este un oraş superb, dezvoltat din punct de vedere cultural”, mai spune tânăra.
Deşi vegetarieni, canadienii s-au îndrăgostit deja de bucătăria românească, de plăcinta cu spanac şi mai ales de mămăliga cu brânză şi ouă de casă. De altfel, primul lucru pe care a învăţat să-l facă Jessica în România, după ce a gustat, a fost tocmai mămăliga. Tot printre zâmbete, încearcă să prindă şi ceva din limba română. „Am învăţat deja 60 de cuvinte”, spune amuzat logodnicul fetei.
Când demersul lor va fi finalizat, cei doi intenţionează să prezinte filmul la festivaluri de film documentar. „Documentarul poate fi interesant pentru oameni din toată lumea”, mai spune Jessica.
Vă mai recomandăm:
Construite „pe bucăţi” în satele din jurul Gheorgheniului, mii de case de lemn au ajuns în ţări din toată Europa, la clienţi dintre cei mai pretenţioşi.
Ultima nuntă în satul sibian Gherdeal a avut loc în 1987, iar ultimul copil s-a născut aici în 1988. Din comunitatea înfloritoare de altădată, care număra 300 de suflete de români şi de saşi, acum au mai rămas doar 12 locuitori, şi toţi trecuţi de 50 de ani. Amintirile lor au rămas închise în cutii cu fotografii alb-negru.
Doi soţi din Gheorgheni (Harghita) au deschis în urmă cu cinci ani o mică fabrică de sarmale. Ideea de afaceri s-a transformat într-un adevărat succes, iar „Adevărul“ vă spune povestea ei.
Se încarcă comentariile...
