Astrid Fodor, urmaşa preşedintelui în fruntea Sibiului: „Klaus Iohannis e un strateg. Are viziune“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Astrid Fodor, primar interimar al Sibiului după ce Klaus Iohannis a fost ales preşedinte al României, a vorbit într-un interviu pentru cotidianul „Adevărul“ despre copilăria, adolescenţa şi studenţia sa, despre familie şi pasiuni, despre cum a trăit Revoluţia din decembrie 1989, dar şi despre cât de multe a învăţat de la Klaus Iohannis, ce înseamnă alegerea sa în cea mai înaltă funcţie în stat şi cum se va dezvolta pe mai departe Sibiul.

Astrid Fodor are 61 de ani, este absolventă a Facultăţii de Drept Economic-Administrativ din Sibiu, iar din 1978 şi până în 1990 a fost jurisconsult şi apoi economist la Libertatea, una din cele mai mari fabrici din Sibiu. Din 1990 şi până în 1999 a fost şef serviciu vânzări iar din 1999 până în 2000 director comercial în cadrul aceleiaşi intreprinderi. Între 2001 şi 2002 a fost administrator al Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice C.A. Sibiu iar din 2002 şi până în 2008 a fost, tot în cadrul Consistoriului, director economic. Din 2008 este viceprimar al municipiului Sibiu iar din decembrie 2014, primar interimar al fostei Capitale Culturale Europene.

Când l-aţi cunoscut pe domnul Iohannis şi care a fost prima impresie?

Pe domnul Iohannis l-am cunoscut personal în anul 2002 şi reţin şi acum privirea sa analitică, faptul că domnul Iohannis se uită clar în ochii tăi nu se uită în altă parte când vorbeşte cu cineva, privirea deschisă şi analitică, este o personalitate, când te întâlneşti cu o personalitate îţi transmite ceva special. Mie mi-a transmis sentimentul de siguranţă, forţă, dar multă eleganţă şi distincţie.

Care a fost reacţia în anul 2008, când a discutat cu dumneavoastră despre propunerea de a deveni viceprimar? Eraţi practic prima femeie într-o astfel de poziţie, la momentul respectiv.

Cu foarte multă bucurie am primit propunerea, mai ales că a fost iniţiativa domnului primar, pe care eu îl admiram foarte mult şi apreciam ceea ce a făcut pentru Sibiu şi am fost foarte mândră că alegerea a căzut pe mine. Când mi-a propus să ocup această funcţie bineînţeles că am zis da şi ştiam sută la sută că am luat decizia corectă, nu am avut niciun moment vreun dubiu că aş putea să fi greşit luând această decizie şi nici nu am regretat-o niciodată.

Cum v-aţi acomodat, ce aţi învăţat de la dânsul, ce aţi învăţat de la colegi, cel puţin în perioada de început?

M-am acomodat foarte repede. Eu, deşi am terminat Facultatea de Drept Economic Administrativ, nu mi-am dorit să lucrez în administraţie. Tot mereu mi-am dorit să lucrez în economie, am considerat administraţia plictisitoare, asta a fost senzaţia mea, pe băncile facultăţii. Economia mi se pare mie că e palpitantă, că îţi creşte adrenalina şi că e altfel, dar venind aici am văzut că am greşit, administraţia poate fi la fel de palpitantă, depinde cum o faci. Şi la Primăria Sibiu îţi creştea adrenalina, într-adevăr se făcea, nu apucai să te plictiseşti, erai în continuu pus în faţa unor provocări. Şi astfel, plăcându-mi foarte mult ceea ce trebuia să fac, m-am adaptat din mers foarte repede.

Cum aţi reacţionat când aţi aflat că domnul Iohannis vrea să candideze la prezidenţiale şi cum vi s-a părut campania electorală?

Când am discutat cu domnul primar de candidatură am avut sentimente, cinstit, foarte îndoite. Am spus-o, nu puteam să văd Sibiul fără domnul Iohannis, pentru mine era aşa, Iohannis-Sibiu, Primărie-Iohannis, nu puteam să văd altfel. Dar am analizat şi am văzut ce e în jurul meu, am şi eu copii şi am văzut cât de mult îşi doreau această schimbare şi mi-am dat seama cât de importantă e pentru generaţiile acestea tinere o schimbare. Noi, aici, la Primărie, am trăit într-o lume normală şi atunci am vrut să o văd extrapolată la nivel de România lumea asta normală.

Campania electorală? Poate că de data asta fiind implicată şi sufleteşte în campanie mi s-a părut cea mai execrabilă şi cea mai murdară campanie electorală posibilă, şi cu atât mai mult mi-am dorit schimbarea pentru că oricine poate analiza comportamentul domnului preşedinte Iohannis în campanie şi în rest a avut şi în campanie o atitudine elegantă, distinsă. Şi asta ar trebui să ne caracterizeze pe noi, e modelul care mi-l doresc pentru România.

Cum a fost când v-a propus să preluaţi practic conducerea Primăriei şi cum a mers până acum această perioadă?

Bineînţeles că susţinerea domniei sale m-a onorat, faptul că are încredere în persoana mea o ştiam din anii din urmă prin atribuţiile pe care mi le-a delegat, prin serviciile, prin competenţele care mi le-a dat, şi mi-a dat curaj. Ştiind că sunt susţinută de un om cum e domnul preşedinte normal că îţi dă curaj, îţi dă şi încredere în tine şi în propriile tale forţe.

image

Astrid Fodor şi Klaus Iohannis FOTO: Mediafax

Vă aşteptaţi să câştige?

Vă spun de ce m-am aşteptat, am fost convinsă că domnul Iohannis are alt destin şi o spun şi acum. Eu sunt convinsă că va sta 10 ani. Eu cred în destin şi lui soarta i-a rezervat alt loc.

Ce slăbiciuni şi ce abilităţi esenţiale aţi văzut de-a lungul anilor la domnul Iohannis?

În primul rând e un strateg, gândeşte pe termen lung, mediu şi scurt, ceea ce este extraordinar. Unii gândesc numai pe termen scurt, alţii mediu, alţii lung, domnul primar le combină pe toate. Are viziune şi are vede orice detaliu, nu vede doar în ansamblu, poţi să trimiţi trei inspectori în Piaţa Mare şi nu văd că o piatră nu e bine pusă, şi domnul primar o vede de la geam. Vede tot, nu ştiu cum are această calitate de a vedea, oriunde se duce vede ce nu este în regulă. Slăbiciuni eu n-am observat în activitatea mea, nu îi cunosc slăbiciunile.

Ce au în comun şi ce diferenţe există între domnul primar Iohannis şi doamna primar Fodor?

În comun avem cu siguranţă dragostea asta pentru oraş, iubirea pentru Sibiu, care este profundă nu e de suprafaţă, faptul că punem cetăţenii într-adevăr pe primul loc, chiar dacă sună poate pompos, dar interesul cetăţeanului este preocuparea noastră principală. Puterea de muncă o mai avem în comun, rezistenţa şi ambiţia, şi eu sunt o persoană ambiţioasă, dacă îmi pun un proiect în gând atunci mă concentrez pe el şi trebuie să iese, în momentul în care sunt eu convinsă că e un lucru bun şi util atunci niciun efort nu e prea mare pentru a ajunge la destinaţie.

Cât priveşte diferenţele, eu pierd mult timp cu amănuntele, fiecare document îl analizez, vreau să ştiu, mai cer câte o informaţie, domnul primar cu siguranţă nu îşi pierdea timpul cu chestia aia. Eu sunt atentă la detalii, la formulare în adrese, îmi place stilul foarte politicos care nu e neapărat cel al administraţiei, dar îmi place să fie politicos formulate, ştiu cum m-aş simţi eu să primesc o adresă foarte rece şi distantă şi din motivul ăsta rog colaboratorii să schimbe un pic vocabularul pentru că nu mă reprezintă, deşi este limbajul administraţiei, nu neg, dar nu suntem nici la instanţa de judecată şi suntem aici pentru cetăţeni.

Ce-i doriţi domnului Iohannis la Cotroceni, în noua funcţie?

Îi doresc domnului Iohannis să aibă tăria şi puterea să îndeplinească aşteptările pe care românii şi le pun în domnia sa, pentru că aşteptările sunt uriaşe şi are o responsabilitate imensă, din cauza asta. Ştiu că domnul Iohannis poate să o facă, îmi doresc să fie sănătos şi în deplinătatea forţelor pentru că este, într-adevăr, omul potrivit la locul potrivit.

Aţi simţit vreodată, nu din partea domnului Iohannis dar în relaţiile cu colaboratori, cu persoane cu care aţi interacţionat, aţi simţit prejudecăţi dat fiind faptul că sunteţi femeie într-o astfel de poziţie?

Nu le-am simţit nu că n-ar fi, ci pentru că lumea se controlează foarte bine. A juca teatru face parte din lumea noastră, trebuie să fim realişti, se ştiu controla dar cu siguranţă sunt.

Care sunt principalele dumneavoastră proiecte pentru Sibiu?

Principalul proiect, cât sună el de banal, este cel cu infrastructura, noi o dată trebuie să aducem toate străzile Sibiului la nivel de o infrastructură modernă. Mai departe continuăm cu strategia privind susţinerea culturii şi sportului pentru că asta ne distinge pe noi de restul oraşelor nu doar din România, din întreaga Europă, nu cred că mai există un oraş în Europa care are aşa o ofertă culturală ca Sibiul. Proiectul ăsta pare iarăşi foarte simplu dar este foarte ambiţios pentru că şi alţii vor merge pe acest trend, vor încerca, vor copia, deci noi tot mereu trebuie să fim cu ştacheta ceva mai ridicată dar sunt sigură că vom reuşi.

Candidaţi la următoarele alegeri?

Nu ştiu să vă răspund la această întrebare, la momentul respectiv vă voi răspunde, întâi să ştim o dată să se organizeze alegeri şi după aceea discutăm.

image

Ca şi membru al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR), cum vedeţi actuala clasă politică din România, ce credeţi că ar trebui reformat şi de ce?

Nu aş dori să intru în discuţii privind clasa politică pentru că eu şi FDGR-ul nu facem politică, facem administraţie, noi ne-am implicat aici, vrem să ne aducem contribuţia în măsura cea mai bună în care putem privind acest oraş. Că nu putem trăi în afara politicii e altceva, dar suntem o formaţiune mult prea micuţă şi nu, să se ocupe partidele politice de problema politicului.

Cum vă amintiţi anii comunismului, pentru că aţi lucrat o perioadă în comunism? Cum l-aţi simţit, ascultaţi Europa Liberă, aveaţi rude plecate, aţi reuşit să ieşiţi din ţară? Au simţit altfel etnicii saşi perioada respectivă, au fost alte presiuni?

Erau perioade când ascultam Europa Liberă, erau perioade când nu ascultam, bruiajul era fantastic şi îţi crea o stare de disconfort. Nu puteam să ascult un post de radio dacă era bruiajul foarte puternic. Am avut norocul de a lucra într-o intreprindere condusă de profesionişti, nu condusă de partid şi nici de sindicat. Să ştiţi că erau rare acele intreprinderi, eu am avut această şansă. La noi au condus profesioniştii întreprinderea, sindicatul şi partidul nu erau implicaţi în actul de conducere, aveau un rol diin punctul meu de vedere mai mult decorativ. Nu s-a resimţit la noi mâna forte a partidului în întreprindere. Nu am ieşit niciodată din ţară în perioada respectivă, nu am avut rude apropiate plecate, am avut numai rude îndepărate care erau în străinătate.

Cum a fost la Revoluţie?

Pur şi simplu nu am crezut că se va schimba sistemul, eram convinsă că e atât de adânc ancorat şi aşa de neclintibil, nici nu am îndrăznit să sper că se schimbă ceva. M-am gândit că este numai ceva aşa, de formă, care se termină cum a început, când au început mişcările în Timişoara. În momentul în care au început deja şi în Sibiu atunci am realizat şi eu că se petrece ceva serios. Era perioada când cu tot bruiajul ascultam Europa Liberă auzeam ce se întâmplă în Timişoara, am zis sigur acolo e o revoltă care va fi înăbuşită şi mai mult nu se va putea realiza. Dar când a curprins Bucureştiul, când a cuprins Sibiul, am realizat şi eu în sfârşit că se petrece ceva. Eram în Sibiu, am ieşit în stradă, ne-am dus în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, îmi aduc aminte că era preotul Streza pe care îl cunoşteam pentru că şi soţul meu a fost preot şi au fost colegi de facultate, pentru mine era ceva deosebit că el dirijează acolo evenimentele. Atunci au început să tragă şi a trebuit să ne dispersăm, începuse chiar ce nu ne-am gândit că se va întâmpla.

Cum vă amintiţi de perioada de tranziţie, care v-a prins lucrând într-una din cele mai mari fabrici din Sibiu?

A fost o perioadă din punctul meu de vedere cu foarte multe provocări, am trecut de la un sistem la altul, trebuia să ne adaptăm din mers, însă mie mi-a plăcut foarte mult tocmai faptul că era altceva şi trebuia să te implici, să fii creativ, să vrei să faci ceva. Dintr-o întreprindere comunistă ne-am transformat practic într-una capitalistă. Se învârtea în economia de piaţă dar de fapt nu, cu aceleaşi metehne, dar trebuia să acţionezi pe piaţa liberă şi nu era uşor să te adaptezi la piaţa liberă. Toate aceste întreprinderi au fost retehnologizate, prin anii 60 până în anii 70, vă daţi seama că erau deja toate utilajele de care noi eram aşa de mândri erau de fapt după 30 de ani de uzură şi erau vechi şi în momentul în care te-ai confruntat cu piaţa liberă, cu importurile care au început să curgă, cu materialele ieftine aduse din Turcia şi de oriunde, a fost o provocare şi mie mi-a plăcut acea perioadă pentru că era ceva nou şi ieşeai din monotonia aceea zilnică şi trebuia tu însăţi să găseşti soluţii, nu ţi se mai dictau soluţii din altă parte, trebuia să găseşti tu o soluţie.

Cum a fost copilăria dumneavoastră? Unde aţi crescut, cum a fost, o amintire frumoasă pe care o păstraţi acum din copilărie?

Amintirile din copilărie sunt plăcute, dacă trăieşti într-o familie care te iubeşte. Eu am crescut într-o familie în care am fost singură la părinţi, am fost un copil răsfăţat căruia i se îndeplineau toate dorinţele, dar părinţii mei aveau o singură solicitare la adresa mea: să fiu cuminte şi să învăţ. Am copilărit în Sibiu, în Sibiu sunt născută, familia mea este familie de sibieni, veche şi de demult. Ştiu că mama mea încerca cu mine tot felul de experimente, nu exista curs la care nu trebuia să fiu dusă, începând de la balet la înot, inclusiv la călărie. Vreau să vă spun că m-a dus la patinoar, era de părere că trebuie să învăţ de toate. Nu am avut pasiune în direcţia asta, dar am fost un copil cuminte şi ascultător, multe m-au ajutat. Am învăţat să patinez, am învăţat să înot, la călărie m-am oprit, era încă baza hipică aici în Sibiu, erau caii aceia mari, îmi inspirau un pic de teamă şi reţinere. 

Părinţii dumneavoastră cu ce se ocupau?

Amândoi au fost funcţionari.

Spuneţi-mi vă rog câteva dintre cele mai importante valori pe care le-aţi deprins în familie.

Corectitudinea, bunul simţ, politeţea, munca, respectul, şi nu sunt poveşti, chiar toate de acolo le am.

image

Unde aţi făcut şcoala generală? Dar liceul? Ce fel de elev aţi fost?

Şcoala generală am făcut-o la secţia de limba germană la şcoala generală nr. 4, pe Spartacus, liceul l-am făcut tot secţia germană, 3 ani la Gheorghe Lazăr şi după aceea am fost mutaţi la Brukenthal, şi un an la Brukenthal. Am fost un elev normal, câteodată când mă gândesc înapoi îmi pare rău că nu am învăţat lecţie de lecţie, mai speculam câte o dată, ştiam că am notă, mai săream peste un anumit capitol, am fost un elev normal, ca toţi elevii, am avut note bune dar recunosc că uneori mai bine stăteam cu un roman în mână, şi aşa nu mă ascultă, lasă că învăţ când ştiu că mă ascultă. Atâtea amintiri plăcute păstrez din liceu şi din şcoala generală, era perioada când se făceau foarte multe excursii, am cunoscut practic prin excursiile organizate la şcoală toată ţara. Şi cu părinţii mei plecam în excursii dar cu şcoala era şi mult mai plăcut că eram între noi, între colegi, ţara, munţii, drumeţii, era la noi tradiţie, la secţia germană se punea foarte mult preţ pe excursii. Şi ce mi-a plăcut iarăşi, la noi, la liceu, s-a organizat un curs de dansuri clasice şi de bune maniere care nu se practica altundeva, era ceva specific şi ne-a ajutat foarte mult, am învăţat reguli de comportament în societate şi ne-a ajutat.

Se spune acum că se făcea atunci mai multă şcoală. Aşa este? Cum vedeţi acum şcoala românească?

Eu zic că era mai calitativ, eu ce văd şi cum am văzut şi la copiii mei, au mult prea mult diversificate materiile, prea mult de învăţat la fiecare materie, la noi era mai concentrat, materiile ştiai că într-adevăr sunt importante şi te ajută în viaţă, e foarte stufoasă materia la ora actuală, cantitativ au foarte mult. Pur şi simplu mi-e milă când mă gândesc la copiii ăştia, la şcoală învaţă, vin acasă, mănâncă şi învaţă iarăşi până seara, practic ei nu au niciun pic de timp liber, nu mi se pare că este sistemul normal de şcoală, ei au un program mai mult de 8 ore, un copil mic de clasa a II-a, a III-a învaţă mai mult de 8 ore pe zi, că are cele 4 de şcoală şi categoric învaţă mai mult de 4 ore acasă, deci nu este un sistem normal. Noi nu trebuia să învăţăm atâta acasă şi era altfel organizat.

Unde aţi urmat cursurile facultăţii? Cum a fost?

Facultatea am făcut-o aici în Sibiu, a fost în anii foarte buni ai comunismului, era începutul anilor 70, când se mai importau produse şi erau magazine cochete, tot centrul erau magazine cochete, începuseră produse din import, mai ales din partea de est, din Polinia, din Iugoslavia, erau foarte drăguţe, confecţii din Iugoslavia şi începuseră producţia românească, întreprinderile au fost modernizate şi aveau confecţii, pantofi foarte drăguţi, shopping-ul era o plăcere. Profesorii erau deosebiţi, bine pregătiţi, amabili, se purtau elegant cu noi, a fost o perioadă foarte frumoasă. Noi nu aveam cluburi, era clubul studenţilor, dar făceam petreceri acasă la unul la altul, era foarte fain, o perioadă extraordinară, vara ieşeam la grădinile de vară, erau restaurante de vară unde era inclusiv muzica, se dansa, la Bolta Rece era terasă cu dans, ne petreceam acolo serile.

Despre familia dumneavoastră ce ne puteţi spune?

Am doi băieţi şi am două nepoţele, un băiat e căsătorit şi are două fetiţe, şi la ele cu aceleaşi pretenţii la învăţătură. Educaţia este primordială, educaţia făcută în primii ani de copilărie, poate nu 7 chiar 10-14 ani, educaţia nu se termină la 7 ani.

Ce faceţi în timpul liber? Ce cărţi vă plac, ce fel de muzică, ce hobby-uri aveţi, cum sunt vacanţele dumneavoastră?

Principalul meu hobby este cititul, din păcate nu am mai prea putut în ultimele luni să mă dedic acestui hobby, e şi cel mai deconectant să citesc, vacanţe nu prea multe, concedii puţine, nu am o destinaţie favorită, mă simt bine practic oriunde, numai să ajung să plec o dată. Ascult toate genurile de muzică, când nu lucrez ceva unde trebuie multă contribuţie intelectuală în continuu merge radioul sau un post de muzică.

Mâncarea preferată?

Îmi plac foarte multe mâncăruri, ar fi lista prea lungă. Sunt gurmandă şi mănânc cu multă plăcere. Îmi place mâncarea gustoasă, bine gătită, bine condimentată, nu ţin o dietă, am început în ultimul timp şi eu să mănânc mai multe fructe că sunt foarte sănătoase ceea ce nu înseamnă că sunt chiar înnebunită după ele dar le mănânc că sunt sănătoase, aş prefera să mănânc o bucată de tort.

Sunteţi o femeie foarte cochetă. Aveţi designeri preferaţi, anumite locuri de unde vă înnoiţi garderoba?

Garderoba, îmi cumpăr 90 la sută din produse de pe internet, de la producători din România şi sunt chiar foarte mulţumită, am descoperit câteva firme cu care nu am nici chiar cea mai mică problemă, mărimea care o comand mi-e perfectă, nu trebuie să modific nimic, nici măcar un centimetru la tiv.

Cât de importante sunt accesoriile?

Sunt foarte importante, dar eu nu folosesc prea multe, sunt clasică, folosesc în general perle sau lănţişor de aur cu ceva, dar îşi au rolul lor, bineînţeles, la orice ţinută accesoriul este important.

Mai puteţi citi:

Cei 12 care ştiu toate secretele neamţului Iohannis: „Dumnezeu mişcă inimile. Se simte omul oamenilor”

La Sibiu, apropiaţii noului preşedinte al României au sărbătorit discret, în schimb mii de tineri au ieşit să-i aplaude victoria în stradă. Şi foştii colegi şi profesori de la Cluj sunt astăzi fericiţi, după o campanie electorală cu un rezultat absolut surprinzător.

Cine este Klaus Iohannis, noul preşedinte al României

Noul preşedinte al României  a fost un elev şi un student cu rezultate foarte bune, un inspector şcolar extrem de exigent şi un primar ales cu majorităţi covârşitoare patru mandate la rând. Dincolo de viaţa publică, Iohannis este un pasionat al grădinăritului şi al "meşteritului" prin gospodărie şi un familist convins.

VIDEO Bucurie la Forumul Democrat al Germanilor din România: Este o şansă pe care sunt convins că o s-o valideze Klaus Iohannis

Bucurie fără margini la sediul Forumului Democrat al Germanilor din România, formaţiune condusă de Klaus Iohannis până în 2013, după ce primele exit-poll-uri îl dau învigător pe candidatul ACL.

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite