Asist.univ.dr Ovidiu Matiu: ”Revenirea la monarhie nu ar fi altceva decât o întoarcere la normalitate”
0
Ovidiu Matiu, cadru didactic în cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Litere şi Arte, Catedra de Studii Britanice şi Americane a vorbit într-un interviu pentru Adevărul despre convingerile sale pro-monarhiste, considerând că revenirea României la monarhie nu ar fi altceva decât o întoarcere la normalitate.
De când convingerea, şi de ce?
E foarte greu să stabilesc un calendar în care să menţionez o dată exactă când m-am trezit la realitate sau m-am procopsit cu o convingere sau alta. Chestiunea legată de opţiunea mea pentru monarhie constituţională ca singura formă de guvernământ legitimă (cel puţin în România) ţine mai mult de capacitatea unui om informat de a face distincţia între ceea ce e bine şi ceea ce e rău, ceea ce e just şi ceea ce nedrept şi trebuie corectat. Nu mi-a spus nimeni, niciodată, că o formă de guvernământ ar fi mai bună decât alta, însă am fost întotdeauna preocupat să găsesc răspunsuri la toate întrebările pe care mi le-am pus. Multe dintre aceste întrebări şi-au găsit răspunsul în cărţi sau în discuţiile cu oamenii pe care i-am cunoscut. Din păcate, astăzi, la multe dintre întrebările fundamentale legate de existenţa noastră ne sunt oferite prin intermediul mass-media răspunsuri superficiale, uşor de asimilat, filtrate prin raţiunea şi conştiinţa unor oameni care, într-o lume puţin mai selectivă şi mai informată, s-ar bucura de o audienţă mult mai restrânsă. Sunt convins că informaţia trebuie să circule pe toate canalele posibile, dar mai stiu şi că sunt răspunsuri pe care nu le putem afla decât prin studiu serios, în şcoală şi în bibliotecă.
În primii mei ani de şcoală am învăţat o istorie romanţată a românilor, presărată cu figuri ilustre, domnitori viteji, evenimente extraordinare care au avut un impact foarte puternic asupra mea şi care mi-au sădit în suflet dorinţa de a cunoaşte mai în detaliu anumite aspecte care mi se păreau atunci importante, precum şi un gen de patriotism care nu se împăca deloc cu activităţile „patriotice” de la serbările şcolare. Ţin să precizez că bunicul meu, veteran al celor două războaie mondiale, îmi spunea ori de câte ori avea ocazia, câte-o poveste din război, încheind relatările, de obicei, cu promisiunea că, imediat ce va vedea avioane americane pe cerul României, va pleca pe jos „acasă”, adică în satul Alămor, din judeţul Sibiu, sat natal pe care l-a părăsit ca să nu-şi vadă pământul şi vitele în posesia statului comunist. Ştia ce înseamnă colectiv şi viaţa ţăranului de tip nou, sovietic, pentru că fusese în Rusia. Deşi nu eram foarte mare la vremea respectivă, am reţinut un lucru extrem de important, şi anume valoare proprietăţii pentru cel care şi-a obţinut avutul prin muncă. Mai târziu am înţeles că acel proces de colectivizare a fost posibil din cauză că România a devenit republică, (pleonastic!) „populară”, adică a poporului, cel puţin la nivel ideologic, şi că bunicul meu -- după ce a luptat în război pentru ţara lui -- a fost deposedat de avutul pe care l-a câştigat prin muncă şi care nu reprezenta doar o sursă de venit, ci făcea parte din viaţa lui şi a familei sale. Avutul acesta era pământul care, pentru cine nu ştie, nu este numai o sursă de hrană ci are nişte valenţe pe care populaţia dezrădăcinată, strămutată de regimul comunist de la ţară la oraş nu avea să le mai perceapă corect niciodată.
În altă ordine de idei, sunt creştin ortodox, iar în creştinism, singura formă de guvernământ legitimă este monarhia, pentru că monarhul este unsul lui Dumnezeu, nu în sensul că la încoronoarea sa devine protejatul lui Dumnezeu pe pământ, ci devine responsabil direct în faţa Divinităţii pentru tot ce întreprinde din poziţia sa.
De asemenea, ţara noastră este o ţară tradiţional monarhică, republica instaurându-se printr-o abdicare forţată, în urma unui şantaj, orchestrată de sovietici. Nu intru în detalii pentru ca acestea se găsesc în orice carte serioasă de istorie, iar Dumneavoastră mi-ati cerut un răspuns personal. Astfel, republica se suprapune peste cea mai neagră perioadă din istoria românilor, iar eu unul nu o pot asocia cu nimic bun. Se afirmă uneori că toţi copiii de ţăran veniţi la oraş au primit acces la educaţie, o slujbă şi casă (adică un „apartament” la bloc care, în cele mai multe cazuri era doar o cameră la „nefamilişti”, cu toaleta şi bucătăria pe hol), dar, din păcate, nu încearcă nimeni să-şi imagineze ce posibilităţi ar fi avut acei copii dacă părinţii lor şi-ar fi păstrat pământul, animalele şi dragostea de ţară. Sună poate a „limbă de lemn” ce vă spun eu aici, dar percepţia greşită pe care o au unii dintre conaţionalii noştri când aud de „patriotism”, de exemplu, este numai rezultatul acţiunii concertate de distrugere a tot ce e românesc, inclusiv a limbii şi culturii române, a iubirii de ţară, acţiune care a început după instaurarea comunismului. Cred că nu e nevoie să amintesc că furia comunistă -- iniţial propogată pe canale sovietice, apoi transferată conaţionalilor noştri cu identitate şi morală şubrede -- s-a abătut întâi asupra intelectualilor şi valorilor creştine. Astfel, forma trdiţională de guvernământ a fost înlocuită cu o formă de guvernământ străină de ţara noastră de către reprezentanţii unei puteri străine cu complicitatea fraţilor noştri români, din păcate.
Cam acestea sunt, pe scurt, motivele pentru care cred că monarhia constituţională are legitimitate în România, iar republica nu.
Care a fost primul impact - cum aţi descoperit Casa Regală?
Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar nu a fost nimic şocant în prima mea întâlnire cu MS Regele Mihai. Prima dată ne-am văzut în anii 1990, la Sibiu, când mi-a oferit o fotografie cu autograf, ca şi multora dintre cei care aşteptau să-l vadă. Am fost desigur emoţionat, şi cred că şi el resimţea profund emoţiile tuturor celor care îl înconjurau. După aceea am realizat că erau alţii mai şocaţi decât mine care începuseră să răspândească zvonuri diverse, de la faptul că familia regală ar fi plecat cu vagoane pline cu tablouri şi aur până la faptul că, dacă se reinstaureaza monarhia, vor veni moşierii înapoi şi toată ţara va fi aservită lor. Aş fi preferat să nu se întâmple aşa ceva niciodată pentru că atuni credeam puternic în inteligenţa nativă a poporului român. Încă mai cred şi acum, dar, ca să folosesc o vorbă din popor, chiar dacă românii au minte multă nu umblă la toată.
Aţi avut ocazia să-i intâlniţi/vedeţi personal, în vreo împrejurare, pe membrii Casei Regale? Care a fost sentimentul?
Da, m-am întâlnit cu toţi membrii Casei Regale, în afară de Principele Nicolae. Sentimentul dominant a fost de fiecare dată un profund respect, pentru ce reprezintă membrii Casei Regale, pentru ceea ce fac şi au făcut pentru România, pentru onoarea cu care ne reprezintă ţara. De fapt, nici nu poţi să te simţi altfel în preajma unor oameni educaţi, cu bun simţ şi atât de respectuoşi ei înşişi. E drept că nu sunt oameni obişnuiţi, „din popor”, cum spuneau comuniştii, dar aceştia din urmă se refereau la popor ca la o masă inertă, de manevră. Membrii Casei Regale sunt adevăraţi români, dar din categoria celor buni la suflet, patrioţi, cu o vastă cultură şi cu un respect deosebit pentru valorile româneşti şi creştine.
De ce e necesară o monarhie pentru România? Ce ar trebui să schimbe în ţară un astfel de regim? Cât de pregătiţi sunt românii pentru monarhie? Unde mai avem de lucru?
Monarhia constituţională este forma de guvernământ legitimă în România. Când a fost abrogată, nu i-a întrebat nimeni pe români, hotărârea luându-se la Moscova. Revenirea la monarhie nu ar fi altceva decât restaurarea normalităţii în ţara noastră, ar fi o reparaţie istorică şi o investiţie excelentă în viitor. Imaginaţi-vă pentru un minut o Românie în care viaţa publică ar primi periodic câte o gură de oxigen prin câte un discurs al MS Regelui Mihai de tipul celui rostit nu cu mult timp în urmă în Parlamentul României. Apoi aduceţi-vă aminte de momentul înălţător când MS Regele Mihai a fost celebrat la Londra, între 6-8 noiembrie 2012, la a 75-a aniversare a primirii Ordinului Regal Victorian în grad de Cavaler al Marii Cruci, de la Regele George al VI-lea. MS Regele Mihai a fost primul monarh din afara graniţelor britanice al cărui blazon a fost aşezat în Capela Savoy a Ordinului Regal Victorian şi capela privată a Reginei Elisabeta a II-a. După acest mic exerciţiu de imaginaţie, pentru a vedea contrastul dintre normalitate şi ce se întâmplă acum în România, vă rog să deschideţi pentru câteva minute televizorul.
Monarhia nu schimbă nimic, nicăieri, fără ca poporul să-şi dorească acest lucru. Dacă vreţi să vedeţi ce poate schimba monarhia şi cum poate -- sau ar fi putut -- arăta România, nu trebuie decât să vă uitaţi spre vest, spre ţările care şi-au păstrat tradiţia şi nu şi-au alungat regii.
În prezent, noi, românii nu părem pregătiţi pentru nimic, dar să ştiţi că mulţi ne subestimează. Românii sunt un popor inteligent şi sunt capabili de lucruri măreţe. În ceea ce priveşte pregătirea pentru monarhie, nu cred că e cazul, deoarece revenirea la monarhie nu ar fi altceva decât o întoarcere la normalitate. Tulburătoare sunt numai rupturile violente de normalitate, îndepărtarea de aceasta, or monarhia nu cred că ar speria pe nimeni. Diferenţa cea mai vizibilă faţă de situaţia actuală ar fi că, prin revenirea la monarhie, s-ar crea acel cadru de normalitate de care avem toţi nevoie şi pe care l-am accepta cu mare uşurinţă. Mă refer la acea normalitate pe care o vedem în monarhiile occidentale şi pe care, acum trebuie s-o definim cu mare acurateţe, deoarece mulţi dintre noi am uitat ce înseamnă.
Am rugămintea să-i faceţi Majestăţii Sale o urare, cu ocazia zilei de 10 mai.
„Trăiască Regele
În pace şi onor
De ţară iubitor
Şi-apărător de ţară.”
Vă mai recomandăm:
Povestea celui mai român dintre români: Moş Răduţ, 92 de ani doar în straie populare
Ilie Răduţ, din comuna sibiană Râu Sadului, şi-a trăit toată viaţa îmbrăcat numai în costum popular, fie că se afla în gospodăria natală, la biserică, la nunţi, pe litoral sau pe străzile marilor oraşe.
Galeş, satul unde roata morii se-nvârteşte de 130 de ani
Trăsăturile satului autentic din Mărginimea Sibiului sunt conservate aproape intacte în localitatea Galeş, aflată la circa 20 de kilometri de Sibiu. O moară de apă funcţionează aici de la 1884, iar obiceiuri unice în ţară se ţin într-o biserică veche de 300 de ani.
Brădeniul este o comună aflată la aproximativ 80 de kilometri de Sibiu, cu foarte mulţi oameni săraci, case vechi şi un primar celebru în toată România după ce, proaspăt ales pe listele PP-DD, a vopsit în mov, culoarea partidului, o parte din casele din localitate. Tot în Brădeni însă, în podul bisericii fortificate din localitate, zace nepromovat un tezaur de o uriaşă valoare, unic în România: 120 de lăzi vechi, săseşti, cele mai vechi datând încă din secolul XV.
FOTO Petiş, satul de vacanţă din inima României
La 40 de kilometri de Sibiu, orăşenii redescoperă liniştea şi frumuseţea unică a vieţii de la ţară. În ultimii ani, în satul Petiş şi-au cumpărat case de vacanţă sau chiar s-au mutat cu totul oameni care au trăit la asfalt, reînviind micuţa localitate săsească.
Se încarcă comentariile...
