Analiza campaniei electorale a lui Klaus Iohannis: „Nu este un personaj contrafăcut, ceea ce este în interior se reflectă automat în afară“

Analiza campaniei electorale a lui Klaus Iohannis: „Nu este un personaj contrafăcut, ceea ce este în interior se reflectă automat în afară“

Klaus Iohannis, inconjurat de sustinatori

Un specialist în ştiinţele comunicării, un psiholog şi un specialist în marketing au analizat pentru „Adevărul“ felul în care Klaus Iohannis, candidatul ACL pentru alegeri prezidenţiale 2014, s-a comportat în campania pentru turul întâi de scrutin.

Ştiri pe aceeaşi temă

O prezenţă politică şi publică total diferită faţă de ipostazele în care s-au obişnuit românii să-i vadă de politicieni, aşa caracterizează specialiştii în comunicare şi marketing modul în care şi-a făcut campanie candidatul ACL pentru alegeri prezidenţiale 2014.  
 
”Cred că prezenţa lui Klaus Iohannis pe scena politică şi, implicit, pe scena publică românească este foarte diferită de a celorlalţi candidaţi, iar, din unghiul comunicării, am putea defini prezenţa, şi chiar trebuie să facem asta, prin trei dimensiuni: non-verbală, ceea ce se vede, paraverbală, ceea ce se aude, adică tot ce ţine de caracteristicile vocii şi, evident, verbală, ceea ce ne transmite la nivelul conţinutului Klaus Iohannis”, spune Minodora Sălcudean, specialist în ştiinţele comunicării şi lector universitar doctor în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane, Departamentul de Jurnalism, Comunicare şi Relaţii Publice, Sociologie şi Psihologie din cadrul Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu. 
 
Specialistul a analizat în detaliu, pentru ”Adevărul”, toate cele trei dimensiuni. 
 
Referitor la non-verbal, această dimensiune pe care mulţi specialişti tind să o rezume la gestică şi mimică este mult mai complexă şi mult mai amplă;  ea, de fapt, reflectă capacitatea cuiva de a transmite semnificaţii şi de a genera, de a configura imagini vizuale, în primul rând prin limbaj gestual, prin expresii şi microexpresii faciale, prin proxemică şi gestionarea spaţiului, prin vestimentaţie, chiar şi prin felul în care se tunde, amănunte de genul acesta care spun o poveste vizuală despre cineva. 
 
Povestea lui discursiv-vizuală este destul de atipică pentru spaţiul public românesc şi, mai ales, pentru cel dâmboviţean. Gesturi reţinute, le vedem cu toţii, un bun control al mâinilor şi o temperată dinamică a palmelor şi antebraţelor. El nu este un om expansiv atunci când comunică, la el mişcarea vine din zona mâinilor, a palmelor şi a antebraţelor, are o postură bună, aş spune, chiar foarte bună, există un aliniament bun al capului, gâtului, umerilor şi trunchiului, un aliniament care transmite prestanţă şi credibilitate;  ceea ce vedem într-o apariţie publică. În acelaşi timp, gesturile făcute cu ajutorul palmelor şi antebraţelor, mai ales, transmit şi calm, şi control, şi o anumită distanţă profesională, şi ideea de echilibru.  
 
Din punct de vedere al expresiilor şi microexpresiilor faciale, lucrurile sunt şi mai clare în ceea ce îl priveşte pe Klaus Iohannis. Poate ştiţi gluma aceea care circulă pe internet, Klaus Iohannis în 6 expresii, toate reprezintă de fapt acelaşi chip al lui Klaus Iohannis; e un argument pe care contracandidaţii lui l-au speculat în diverse atacuri, şi anume faptul că el are o mimică aproape inexpresivă. Zâmbetul este minimal, iar contactul vizual este activ şi prezent, ceea ce denotă, din punctul de vedere al specialistului în comunicare, faptul că atunci când este în situaţia de interviu, de exemplu, el îşi ascultă activ interlocutorul, ascultă întrebarea, se concentrează asupra întrebării; asta arată felul în care el priveşte. Eu cred că acesta este un lucru mai mult decât benefic în comunicare.  
 
Aş insista puţin asupra zâmbetului, pentru că acesta poate fi văzut ca o problemă în ceea ce numim noi expresii faciale. Expresiile faciale pot fi uşor decodate şi sunt decodate de interlocutori, iar microexpresiile faciale sunt de regulă decodate de către specialiştii în comunicare. Diferenţa este că expresiile faciale pot fi controlate, iar microexpresiile faciale sunt imposibil de controlat; ridicatul sprâncenei, muşcatul buzei, clipitul într-un anume fel, sunt, iată, exemple de microexpresii faciale. În anumite situaţii de comunicare în care avem disconfort simţim foarte acut lucrul acesta şi atunci nu ne putem controla microexpresiile faciale. Revenind la zâmbet, eu cred că la Klaus Iohannis are mai degrabă calitatea unei microexpresii faciale. Îmi vine acum în minte întrebarea unui jurnalist de la Hotnews, ”Veţi coabita cu Victor Ponta?”, e o întrebare care i-a cauzat un anumit disconfort, pentru că în momentul acela a zâmbit şi a răspuns ”Nu”. Există, în acest moment, o incongruenţă între ceea ce negi şi ceea ce transmiţi la nivel non-verbal. Cred că nu ar fi rău ca zâmbetul să devină totuşi nu excesiv folosit şi nu abuziv folosit, asta e clar, dar totuşi într-un fel controlat în situaţiile de comunicare. E un sfat pe care eu i l-aş da, ca în momentul în care este într-o situaţie de discurs public sau într-o situaţie de interviu, să încerce să zâmbească în mod natural şi să puncteze afirmaţiile şi nu negaţiile prin zâmbet. În Occident, zâmbetul profesional se educă, ştim cu toţii, până şi casieriţa de la magazin ne zâmbeşte profesional, ne întreabă dacă a fost totul în regulă şi zâmbeşte. Aşadar, zâmbetul se poate educa şi se poate gestiona foarte bine în anumite situaţii.
 
Pe plan paraverbal - paraverbalul ţine de tot ceea ce înseamnă voce şi caracteristicile vocii, nuanţele din vocea noastră, inflexiunile, accentele, ritmul vocii, pauzele, tăcerile, toate lucrurile astea ţin de dimensiunea paraverbală a comunicării. La Klaus Iohannis, ceea ce face diferenţa faţă de ceilalţi candidaţi este accentul în primul rând; asta auzim cu toţii, el este vorbitor nativ de germană şi atunci când vorbeşte în limba română accentul este perceptibil pentru toată lumea. E posibil ca acest lucru să fie un atu, ar trebui să fie convertit într-un atu. Altfel, în ceea ce priveşte tonul, la Klaus Iohannis este neutru, aproape alb, iar ritmul este specific zonei din care provine. Venind din Ardeal aş spune că ritmul vocii lui este o amprentă zonală, locală, care, de asemenea, îl diferenţiază de ceilalţi candidaţi. 
 
Referitor la palierul verbal al comunicării, eu sunt înclinată, şi cred că aşa e firesc, să atribuim o mai mare importanţă conţinutului comunicării, cu toate că experţii, mai ales cei de peste Ocean, ne învaţă că dimensiunile prevalente într-o situaţie de comunicare sunt cea non-verbală şi cea paraverbală. Totuşi, e foarte important ce spune omul, ce transmite la nivelul conţinutului, şi evident, ce strategii retorico-pragmatice foloseşte.  
 
În cazul lui Klaus Iohannis, dacă ar fi să identific câteva aş spune că vorbeşte în enunţuri simple, uneori simpliste, foloseşte o topică directă şi un lexic accesibil. Dacă ne gândim iarăşi, pentru că nu putem să nu contextualizăm, că este un vorbitor nativ de limbă germană, acest mod enunţiativ are două avantaje principale: îl face înţeles de categorii largi şi diverse de oameni şi îi asigură un bun control al corectitudinii gramaticale; mi se pare mare lucru într-o Românie în care oamenii vorbesc cu ”decât” şi eludează prepoziţia pentru acuzativ ”pe”, să te exprimi corect în limba română iar, în ceea ce-l priveşte pe Klaus Iohannis, reuşeşte performanţa asta simplificând enunţurile; este şi în stilul lui, de fapt, îl şi reprezintă, nu este nimic nenatural în acest mod enunţiativ, nu se străduieşte şi cu toate astea reuşeşte două performanţe: atinge şi categorii largi şi diverse de oameni şi nici nu greşeşte flagrant, din punct de vedere gramatical. Sigur, s-a mai întâmplat să inventeze cuvinte sau să aibă anumite ezitări, dar sunt absolut fireşti în condiţiile în care limba lui maternă este germana.
 
Ce mai face şi ce mai reuşeşte de fapt prin acest mod de enunţare simplu, punctual şi accesibil: evită capcana populismului ieftin, refuză derapajele în suburban şi în trivial, mizează pe civilitatea dialogului, un lucru rar întâlnit în spaţiul public românesc. Civilitatea dialogului, după mine, nu înseamnă doar felul în care te exprimi, ci înseamnă şi felul în care îl asculţi pe celălalt, asculţi întrebarea până la capăt, ai răbdare să asculţi argumentele celuilalt şi, evident, apoi vii cu contraargumentele tale. Klaus Iohannis refuză atacurile la persoană, răspunde punctual, precis, cu argumente de ordin obiectiv şi evită să cadă în capcana speculaţiilor. 
 
Am putea spune că există o marcă discursivă Klaus Iohannis care îl diferenţiază net de ceilalţi contracandidaţi şi eu cred că acesată marcă discursivă este născută şi potenţată de o dublă formaţie în cazul lui Klaus Iohannis. În primul rând, e vorba de educaţia germană şi, în al doilea rând, de instruirea în ştiinţele exacte. Simplitatea şi accesibilitatea pe care le invocam anterior îl ajută să nu aibă abateri inutile în discurs, să nu se piardă în amănunte sau în detalii de prisos. Este un discurs fără balast la nivelul conţinutului, un discurs care nu derapează spre teatral şi spectaculos, cum se îmtâmplă în cazul altor contracandidaţi.  
 
Ca o concluzie, prin cele trei dimensiuni, verbal, non-verbal şi paraverbal, eu cred că povestea discursivă transmisă de Klaus Iohannis face apel şi la imaginarul nostru colectiv unde ”reprezentarea” omului german este inevitabil asociată cu trăsături precum: corectitudinea, exactitatea, pragmatismul, seriozitatea şi, de ce nu, în final credibilitatea. E foarte simplu să-l ataci pe Klaus Iohannis strict din perspectiva conţinutului verbal spunând că este simplu, pe mine mă interesează, ca specialist în ştiinţele comunicării, dacă există o congruenţă între ceea ce se întâmplă la nivel non-verbal, paraverbal şi verbal, iar la Klaus Iohannis această congruenţă există. Povestea lui este coerentă, ceea ce ne spune că asta este structura lui interioară iar el nu este un personaj contrafăcut, nu este un personaj politic construit pentru campania electorală, ceea ce este în interior se reflectă automat în afară”, explică Minodora Sălcudean. 
 
Specialistul a analizat şi principalul afiş al candidatului ACL pentru alegeri prezidenţiale 2014. ” Are un afiş foarte bun Klaus Iohannis, cel în care i se văd mâinile, este important deoarece mâinile sunt extensiile fiinţei noastre sociale, mâinile în comunicare trebuie să completeze ceea ce transmiţi verbal, mâinile transmit încredere, mâinile ar trebui să fie la vedere, prin urmare o imagine a unui candidat în care se văd mâinile, sigur nu în ipostaze standardizate. Afişul la care mă refer întregeşte şi completează foarte fericit povestea lui electorală, vorbeşte despre el, despre felul în care vede diferit lucrurile de ceilalţi candidaţi. 
 
Acest gen de afiş completează imaginea de lider autentic al unei comunităţi considerate ca fiind prospere. El este perceput ca un primar care a reuşit în Sibiu, această imagine poate fi extinsă de fapt la nivelul întregii Românii şi asta se şi face de fapt prin imaginea afişului. Cromatica este bine aleasă, nuanţa aceea de albastru transmite încredere, cămaşa albă, faptul că lipseşte cravata, sunt iarăşi amănunte care ne vorbesc despre apropiere faţă de oameni, un soi de apropiere neconvenţională, sunt aici, sunt cu voi, vă sunt solidar, punem umărul şi muncim împreună, cam asta este în subsidiar ceea ce ne poate transmite afişul”, explică Minodora Sălcudean. 
 
Cât priveşte sloganurile folosite în campanie, specialistul sibian este de părere că mult mai potrivit a fost cel folosit în penultima campanie pentru Primăria Sibiu. ”Mi s-a părut că sloganul folosit la Primăria Sibiu în 2008, ”Pentru ca treaba să meargă ceas”, a fost cel mai inspirat, transmite ideea de exactitate, de precizie, în ultimă instanţă de lucru bine făcut, în manieră garmană.
 
Apoi, a mai folosit acel ”Da, se poate”, s-ar putea ca foarte mulţi oameni să nu fi făcut legătura, pentru că nu cunosc asta, cu campania lui Obama, ”Yes, we can”; mi s-a părut o chestiune mimetică, nu aş califica-o altfel, şi neinspirată; hai să fim totuşi originali, de fapt, poţi găsi echivalente, dar să nu ne inspirăm în felul acesta, din altă parte, pentru că nu este potrivit. Eu personal nu agreez nici ideea de slogan care să sune rimat”, spune Minodora Sălcudean. 
 
Un plus, adaugă specialistul, este modul în care imaginea candidatului ACL a fost gestionată în social media. Pagina oficială de Facebook a acestuia, lansată abia la sfârşitul lunii mai, a strâns deja peste 400.000 de fani. 
 
”Felul în care a gestionat Facebook-ul este foarte important, la fel faptul că există un site bine făcut, m-am uitat peste el, este un site care nu are greşeli, am văzut greşeli pe alte site-uri de campanie, am pretenţia de la un candidat la prezidenţiale, şi mai ales la vorbitorii de limbă română, să ştie că se spune ”preşedinţie” în limba română, pentru că m-am săturat să aud ”preşedenţie”, am văzut inclusiv pe site-uri de campanie gafa asta, măcar să vorbim corect şi să ne exprimăm corect în limba română. E un site bine scris, corect scris în limba română, iar întreaga lui acţiune pe social media se remarcă prin decenţă. În online, vedem o campanie de bun simţ, decentă, care evită agresivitatea şi derapajele în trivial, în suburban şi în atacuri gratuite la persoană”, adaugă Minodora Sălcudean. 
 
Specialist în marketing: ”Nu minte, nu promite, vorbeşte puţin dar bine”
 
Cât priveşte strategiile de marketing, specialiştii spun că Iohannis a folosit tipul de mesaj nemţesc, prezent şi în actuala campanie electorală din Germania. 
 
”Ca şi mesaj este exact mesajul nemţesc, va prinde foarte clar pe Transilvania, Iohannis va câştiga foarte mult pe Transilvania şi chiar pe Bucureşti pentru că Bucureştiul încă percepe Sibiul aşa cum ar trebui, cel puţin la modul teoretic. La alegerile de anul ăsta nu s-a făcut marketing politic, s-a făcut TV simulare politică. S-a încercat pe alocuri o copiere a modelului lui Obama, să mergi cu autocarul, să fii foarte prietenos în faţa alegătorului. Klaus Iohannis nu are nevoie de marketing, pe el nu-l prinde marketingul politic, pe el îl prind faţa, faptele. 
 
Pe ce a mers şi pe ce merge Klaus Iohannis este imaginea lui solidă, în mesaj politic este un tip foarte direct, foarte dur. Este o campanie pe care şi-a dus-o cu responsabilitate, este singurul care şi-a dus campania cu responsabilitate, nu a venit cu împodobeli, cu motive naţionale, să ne spună că vine Angela Merkel în România sau preşedintele german sau preşedintele austriac, să vină să ne aducă nouă, dacă se poate, marile companii pierdute oricum din cauza infrastructurii. A ştiut să vorbească, nu a promis, şi ăsta este de fapt modelul unui politician european. 
 
Iohannis nu minte, nu promite, vorbeşte puţin, dar bine, ăsta este apanajul saxonilor, dacă situaţia este neagră vin şi spun că situaţia este neagră. Dezavantajul lui cel mai mare e că nu a fost prezent pe eşichierul politic, că nu a fost prezent la Bucureşti permanent, dar în acelaşi timp ar putea fi avantajul primului venit. Cât priveşte greşelile din campanie, au fost momente când a răbufnit, astea sunt gafele lui, s-a enervat, dar ardeleanul te lasă o dată, de două ori, de trei ori, după care răbufneşte. Dar până să răbufnească, trebuie să primească foarte mulţi pumni şi palme foarte dure”, a explicat pentru ”Adevărul” Laurenţiu Sever Lup, specialist în marketing, publicitate şi brand.  
 
Cât priveşte sloganul, specialistul spune că aici sunt plusuri şi minusuri. ”În clipa în care ai pus Werner Iohannis trebuia să vii cu aşa ceva (”România lucrului bine făcut, n.r.), pentru că neamţul face lucrurile bine, lucrurile straşnice, neamţul ştie să facă maşini, să fie corect, la timp. Să pui un nume nemţesc şi să vii cu sloganul ăsta e mănuşa. Unde ar putea fi de condamnat e la mesajul acela ”Nu hoţie”, e foarte greu să vii cu un astfel de mesaj şi pe data de 18 să te prezinţi la procesul cu ANI, pentru că dacă ai probleme aici s-ar putea electoratul din Sibiu deja să te penalizeze”, adaugă specialistul, care este de părere că strategia de non-combat folosită de Iohannis poate fi un avatnaj. ”Nu pierde. Aici vorbim într-adevăr de strategie, şi el a încercat o chestie care este specifică Ardealului, sută la sută. Nu-l jignesc pe adversar, mi-e concurent, merg pe un principiu în care ar trebui să-mi arăt performanţele şi cred că şi-a arătat performaneţele. Ăsta este meritul lui, că ştie să tacă, nu vorbeşte prea mult”, adaugă Laurenţiu Sever Lup. 
 
Ce spune psihologul: ”Maturitate şi echilibru”
 
Sigur pe el, echilibrat şi raţional, aşa sună profilul psihologic al candidatului Klaus Iohannis, realizat pentru ”Adevărul” de către Oana Vasiu, psiholog clinician, master în psihoterapie analitică. 
 
”În această campanie electorală, domnul Klaus Iohannis a dat dovadă de maturitate şi echilibru, fiind precaut, metodic, bine organizat, analitic şi raţional în abordarea subiectelor dezbătute. 
 
Răspunde întrebărilor şi îşi comunică ideile în mod calm, coerent şi consistent, evidenţiindu-şi mesajul şi fiind orientat către găsirea soluţiilor potrivite pentru îndeplinirea scopurilor. Are o stimă de sine ridicată, experienţă şi calităţi de bun negociator, strateg şi diplomat, transmiţând astfel siguranţa de sine, încredere şi capacitate de a gestiona situaţiile apărute, iniţiativă şi abilităţi de a delega responsabilităţi şi de a-i conduce pe ceilalţi către obtinerea rezultatelor scontate”, a explicat Oana Vasiu. 
 
Vă mai recomandăm: 
 
 
Unul dintre cele mai fierbinţi subiecte ale campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale 2014 sunt cele şase imobile deţinute de Klaus Iohannis şi de soţia sa în municipiul Sibiu. Controversele au fost cu atât mai mari cu cât candidatul ACL la Preşedinţie a fost foarte rezervat în privinţa acestui subiect. Pentru a face lumină în acest caz, jurnaliştii „Adevărul“ au mers pe urmele imobilelor primarului din Sibiu.
 
 
Mai sunt doar câteva zile până la alegeri prezidenţiale 2014 aşa că e agitaţie mare şi la Hoghilag, singura comună din judeţul Sibiu unde un ales a schimbat partidul pe ordonanţa Dragnea. PSD-ul este şi singurul care a împărţit câte ceva prin zonă, bluze roşii, şepci, pixuri sau chibrituri, spre dezamăgirea unora care aşteptau măcar o găleată sau un lighean. Toată lumea merge la vot, chiar dacă unii nu ştiu să scrie sau să citească.
 
 
Sosit la Sibiu pentru a-şi arăta susţinerea faţă de candidatura lui Klaus Iohannis la Preşedinţia României, Elmar Brok, şeful Comisiei de politică externă din Parlamentul European, a vorbit, într-un interviu acordat cotidianului „Adevărul“, despre integrarea europeană a Republicii Moldova, despre regimul imigranţilor în ţările membre UE, dar şi despre candidaţii la alegerile prezidenţiale din România.
 
 
Günter Krings, secretarul de stat în Ministerul de Interne al Germaniei, a vorbit într-un interviu acordat cotidianului „Adevărul” despre teme de actualitate precum independenţa justiţiei în România şi sancţiuni ce se doresc a fi impuse de Germania pentru cei care vor să meargă în această ţară doar pentru a beneficia de ajutoare sociale. Oficialul german a vorbit şi despre alegerile prezidenţiale din România dar şi despre Klaus Iohannis.
 

Klaus Werner Iohannis este primul personaj prezentat în detaliu, din seria candidaţilor la preşedinţia României, în cadrul campaniei „Alege preşedintele”, pe care ziarul „Adevărul” o demarează astăzi atât în ediţia tipărită, cât şi în cea online, pe www.adevarul.ro.

 
O discuţie simplă în limba română, pe plaiurile Ţinutului Secuiesc, se transformă într-o adevărată încercare pentru mulţi locuitori de aici. Copiii recunosc că li se predă la şcoală limba ţării lor, chiar şi câte trei - patru ore pe săptămână, dar asta nu le este suficient pentru a putea să te înţeleagă sau să-ţi răspundă.
 
 
Cu puţin timp înainte de intrarea în campanie electorală, liderii UDMR au depus în Parlament un nou proiect privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Jurnaliştii „Adevărul” au vrut să afle cum a ajuns acest proiect în inima Secuimii, în Harghita şi Covasna, la oamenii de rând. Părerile lor sunt împărţite.

 

 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: