Luptă acerbă între români şi italieni în domeniul repatrierilor funerare. Practicile folosite de italieni pentru a descuraja concurenţa

Italienii par să fie deranjaţi de firmele româneşti care fac repatrieri funerare, încercând să îi elimine de pe piaţă cu orice chip. Practicile lor sunt de multe ori abuzive.

Atunci când vine vorba de afaceri şi de a face bani, o vorbă românească spune, caracterizând oamenii descurcăreţi, că fac bani şi din piatră seacă. Cei care au văzut potenţial în tot ce mişcă şi ce nu mai mişcă în jur au găsit potenţial de a câştiga bani din afacerea cu morţi, mai exact din pompe funebre. Se pare că acest domeniu a ajuns unul atât de profitabil încât firmele îşi fac concurenţă cum ştiu ele mai puternic, doar pentru a câştiga mai mulţi clienţi.

Firmele româneşti au probleme mai ales atunci când operează în străinătate. Preţul mai redus la care acestea îşi exercită atribuţiile îi fac pe străini să caute tot felul de metode de a-i opri. Firmele de repatrieri din nordul ţării, firme cu vechime de peste opt ani pe piaţa pompelor funebre, făcând repatriere decedaţi în special din Italia, acolo unde se lovesc în ultima perioadă tot mai mult de rezistenţa italienilor. Aceştia au preţuri duble faţă de români şi pentru a nu fi nevoiţi să renunţe la o parte din bani, găsesc diferite metode de a-şi „rezerva” clienţii români.

„Italienii vin cu lucruri neconcurenţiale, ne blochează la documente sau multe alte lucruri. Noi am păţit în Milano că în momentul în care a fost persoana decedată pusă în sicriu şi a trebui să închidem şi să sigilăm sicriul, s-a luat perna de sub capul decedatului şi ne-au spus că nu avem pernă, nu ne pot da voie să sigilăm sicriul şi să pornim la drum cu el spre România. Noi am mers la magazin, am cumpărat o pernă şi pe când am ajuns înapoi a apărut iar perna sub capul decedatului. Sau cei de acolo le transmit românilor că nu au voie să transporte cadavrul cu firme din România, ci doar cu firmele italiene. Am ajuns să ne facem maşinile în Italia, ca să corespundă cu cele de acolo, să fie identice cu ale lor, căci şi acesta era un considerent prin care ne furau clienţii”, afirmă Alexandru B, managerul unei astfel de firme de transport funerar internaţional.

Mai exact, italienii atrăgeau românii cu maşinile funerare de marcă, simţind mândria ridicată a românului de a-şi transporta decedatul pe ultimul drum cu o maşină nouă şi de marcă. Astfel cei de la firmele de repatrieri funerarii au fost nevoiţi să schimbe vechile maşini, deşi bune, pe Mercedes, deşi acestea nu sunt la fel de fiabile.

„Italienii au înţeles că românilor le plac maşinile de marcă şi îi atrag cu acest lucru, făcând diferenţa dintre noi şi ei prin maşini. Am fost nevoiţi să schimbăm aproape tot parcul auto, nu mai avem maşini mai vechi de 2012. De asemenea ne-am dotat maşina cu instalaţie frigorifică doar pentru că au şi ei, nu pentru că ne cere legea.Dar am făcut-o, pentru că altfel se folosesc de aceste diferenţe pentru a ne lua clienţii”, afirmă Andrei C., un manager de firmă de repatrieri funerarii cu vechime în acest domeniu.

Diferenţele de preţ dintre români şi italieni sunt enorme. O firmă românească prestează servicii începând de la 1300 de euro dacă e vorba de nordul Italiei şi ajung la 3000 de euro dacă e vorba de zona de sud, acestea în condiţiile în care italienii au preţuri care încep de la 3000 de euro şi cresc exponenţial. Aceleaşi discrepanţe se păstrează şi la sicrie. În unele zone şi autorităţile locale îşi protejează firmele locale, creând un cadru prin care doar acestea să poată opera în acele zone.

„În mai multe regiuni din Italia au dat o lege, conform căreia numai cei care urmează un curs pregătit de ei, de peste 200 de ore, pot să transporte din oraşul lor decedaţii. Şi atunci ei îl aduc până la graniţă, de unde îl preluăm noi. Dar familia plăteşte pentru serviciile lor de câteva ore, cât plăteşte pentru noi că îl aducem mai departe în România.”, povesteşte Alexandru B.

Pentru a rămâne competitivi românii au apelat la diverse soluţii, una dintre acestea fiind chiar menţinerea permanentă a unui angajat în Italia, sarcina acestuia fiind de a pune la punct actele necesare repatrierii, astfel încât să se câştige timp, dar şi încrederea familiei decedatului.