„Femeia de fier“ din Satu Mare, antrenor de judo pentru copiii americanilor. În timpul liber, aleargă, cară greutăţi şi se târăşte pe sub sârmă ghimpată
0O fostă campioană şi componentă a lotului naţional de judo antrenează acum tinerele talente ale acestui sport în SUA. Iudith Tocaciu are 43 de ani şi de 18 ani este stabilită în America, acolo unde antrenează o grupă de copii între 3 şi 8 ani. Pe lângă judo, ea mai practică body building, spartan race, savage race şi rebel race.
O sătmăreancă stabilită de mulţi ani pe pământ nord-american este un model pentru cea ce americanii numesc fitt live. La 43 de ani, Iudith are o condiţie fizică de invidiat, pentru că face mişcare. Iudith a făcut judo de performanţă, cât timp a trăit în România.
“Fraţii mei m-au îndrumat spre judo, ei fiind de asemenea practicanţi ai acestui sport. Ideea e că ei s-au lăsat, însă eu îl mai practic şi până în zilele de astăzi”, ne dezvăluie Iudith.
Componentă a lotului naţional
La 13 ani a intrat pentru prima oară în sala de antrenamente a clubului CS UNIO, iar la 15 ani a cucerit primul titlu în sportul supleţii, aşa cum se mai numeşte judo-ul. A fost cotată ca una dintre cele mai talentate sportive din generaţia ei. “Iudith este un exemplu de meticulozitate şi seriozitate. Deşi a început relativ târziu judo-ul, a fost una dintre cele mai talentate şi silitoare eleve ale mele”, ne spune Terelly Mihaly, cel care a descoperit-o pe sportivă.
Rezultatele foarte bune obţinute în concursurile naţionale şi internaţionale au adus-o în atenţia antrenorilor de la lotul naţional, acolo unde de altfel a şi fost convocată. “Centrul era la Herculane, unde am avut ocazia să mă antrenez cu cele mai valoroase judoca din acea vreme din România. Lucrul acesta a contat foarte mult pentru mine, deoarece am acumulat multă experienţă”, spune Iudith.
A ales Tărâmul Făgăduinţei
La începutul anilor ’90, a plecat în Germania, unde a lăsat-o ceva mai moale cu judo-ul, însă după patru ani a revenit în ţară şi s-a reapucat de sportul ei preferat.
Fire aventuroasă, a ales ca în 1995 să facă un salt peste Ocean şi să se stabilească în Canada. La Montreal a stat doi ani, perioadă în care a făcut judo la clubul Jean Claude Robillard, şi unde a participat la mai multe concursuri, reuşind să câştige o medalie de aur şi una de argint la competiţiile zonale din Quebec.
În 1997 a trecut graniţa în SUA şi s-a stabilit la New York. “Când am ajuns aici nu prea cunoşteam pe nimeni, însă m-am ambiţionat să-mi caut un club unde să mă antrenez. La o lună, deja îmi găsisem sală şi mă antrenam cu unul dintre numele grele din judo-ul american, Hank Craft, cel care este printre puţinii deţinători a centurii negre cu şapte dani. Din păcate, după câţiva ani acesta s-a pensionat şi a trebuit să-mi caut o altă sală”, rememorează Iudith.
În scurt timp însă şi-a găsit o nouă „casă” unde a primit oferta chiar de antrena o grupă de copii. “În 2010 mi-au lansat o propunere de a antrena o grupă de copii între 3 şi 8 ani. Între timp, eu am efectuat toate stagiile de antrenori şi am primit o licenţă care atesta faptul că pot să antrenez. Sunt foarte ataşată de copii şi cred că şi ei de mine. Merg cu mare pasiune la antrenamente şi încerc să-I focusez să îndrăgească acest sport minunat”, ne spune antrenoarea.
O adevărată “Iron Woman”
În afară de judo, Iudith practică şi alte sporturi care de care mai solicitante. Pe lângă faptul că aleargă foarte mult şi se dă cu rolele şi cu bicicleta prin Central Park, mai practică şi budy building. Totuşi, ceea ce o face cu adevărat specială pe româncă e faptul că ea practică spartan race, rebel race şi savage race, discipline sportive în care se doreşte să fie reînviat, într-un fel, spiritul vechilor spartani, care erau de neînvins, niciodată nu dădeau înapoi, având o viaţă austeră şi disciplinată.
“La aceste curse participă oameni de toate vârstele, femei şi bărbaţi, nu neapărat sportivi de performanţă. E genul de experienţă prin care omul modern vrea să se rupă de stilul său de viaţă, anchilozat între beton şi sticlă. Fiecare vrea să-şi cunoască limitele. Competitorii sunt supuşi la alergare pe distanţe de mai mulţi kilometri, dar nu numai atât. Sari peste ziduri de câţiva metri înălţime, traversezi mari suprafeţe inundate de noroi, te târăşti sute de metri pe sub sârmă ghimpată, cari sau tragi greutăţi, te caţeri pe frânghie, înoţi în apă rece ca gheaţa, treci pe deasupra unui lac, agăţat de-o frânghie, cobori în rapel pe un perete de 20 de metri înălţime, treci printr-o conductă de 50 de centimetri diametru şi lungă de 50 de metri, mergi pe o bârnă de 50 de metri lungime şi cinci centimetri lăţime, sari de pe un buştean pe altul, cale de 30 de metri, iar lista obstacolelor e cu mult mai lungă. Întrecerea e în primul rând cu tine însuţi, pentru că nu se pune problema cine a ajuns primul sau ultimul la linia de sosire, ci numai dacă ai găsit în tine forţa fizică şi psihică de-a duce cursa până la capăt” , dezvăluie sportiva.
În viaţa de zi cu zi, Iudith recondiţionează mobilier vechi.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
