Expoziţie inedită la Biblioteca Judeţeană Satu Mare.Însemnări şi însemne de proprietate pe cărţi vechi şi manuscrise
0Săptămâna trecută a avut loc în Sala Multimedia a Bibliotecii Judeţene Satu Mare, vernisajul expoziţiei Însemnări şi însemne de proprietate pe cărţi vechi şi manuscris. Expoziţia şi prezentarea au fost realizate de către expert în carte veche şi bibliofilie, drd. Marta Cordea şi istoricul, dr. Viorel Câmpean, bibliotecari la secţia Colecţii Speciale şi Fond de patrimoniu.
Secţia „Colecţii speciale şi fond de patrimoniu” din cadrul Bibliotecii Judeţene Satu Mare, adăposteşte un număr mare de manuscrise şi cărţi vechi, începând cu cele cinci incunabule (cel mai vechi datând din anul 1486) şi terminând cu preţioase volume tipărite la începutul secolului XX.
Printre aceste volume, se află numeroase exemplare care poartă fie însemne de proprietate (ex-libris manuscris, ex-libris ştampilă, ex-libris etichetă ş.a.) ale unor importante personalităţi din acest colţ de ţară, fie însemnări lăsate de foştii posesori ai volumelor, precum şi note de lector şi dedicaţii, în mare parte aparţinând autorilor cărţilor, lăsate altor oameni învăţaţi, iubitori de carte şi înţelepciune.
Pentru că aceste înscrisuri atestă atât circulaţia şi valoarea cărţii pe aceste meleaguri de-a lungul timpului, cât şi preocupările pentru lectură ale intelectualilor din Sătmar şi împrejurimi de-a lungul mai multor sute de ani, s-a considerat oportun să se organizeze o expoziţie în care să fie expuse imagini ale acestor mărturii scrise ale antecesorilor noştri.
“Acest demers, care face parte dintr-un proiect mai amplu, intitulat „Din tezaurul Bibliotecii Judeţene Satu Mare”, l-am început acum câţiva ani, sugerat de dictonul latin: Habent sua fata libelli – Cărţile îşi au destinul lor şi de ex-librisul unui cărturar român, academicianul Virgil Cândea, care glăsuieşte astfel: <Am fost vremelnic a lui Virgil Cândea>.Prin intermediul expoziţiei, am încercat să scoatem în evidenţă importanţa cărţii, a cuvântului scris, diversitatea de însemnări, nevoia oamenilor de a-şi pune amprenta pe obiectul numit carte şi faptul că pe suportul numit „hârtie”, informaţia este valabilă şi rămâne în continuare, în ciuda noilor tehnologii”, ne spune Marta Cordea, unul dintre organizatorii acestei expoziţii
Pe lângă toate lucrurile trecătoare ale acestei lumi, perenă rămâne informaţia cuprinsă în cărţi (cât de perenă este cea cuprinsă pe alte suporturi încă nu putem preciza, căci timpul nu şi-a spus cuvântul încă… mai trebuie să treacă nişte sute de ani…). De-a lungul timpului cărţile îşi pot schimba proprietarii, îşi pot avea locul în diferite biblioteci, personale sau particulare, dar destinul cărţilor „depinde de felul cum sunt primite de cititori”.
Menţionăm câteva dintre personalităţile care şi-au lăsat însemnele de proprietate pe cărţi care acum se află în patrimoniul bibliotecii sătmărene: pr. Petru Bran, vicarul de Sighet, Petru Anderco, istoricul şi criticul literar, Nae Antonescu, directorul de şcoală şi bibliotecarul Bakcsy Gergely, profesorul Francisc Groza, colecţionarul Korponay Kornél, egumenul Mănăstirii Prislop, pr. Leo Man, protopopul Vasile Mureşian, unul dintre memorandiştii sătmăreni, juristul dr. Virgil Mureşian, colecţionarul Emeric Teleki, pr. Mihai Berinde, profesorul Tóth József, botanistul Schöber Emil, teologul Daniel Kováts, pr. Demetrius Beöthy etc.
Dintre cei care au făcut dedicaţii pe cărţile semnate de ei înşişi, îi amintim pe: prelatul papal gr. catolic, Ioan Boroş, canonicul Steinberger Ferenc, scriitorul şi profesorul Gyurits Antal, pr. Pály Ede, scriitorul Ioan P. Lazăr şi cercetătoarea Livia Bacâru.
O altă categorie de dedicaţii o reprezintă cele făcute de personalităţi, precum canonicul Victor Bojor, de exemplu, pe cărţi semnate de alţi autori. Dedicaţia pe care o face dr. Victor Bojor se îndreaptă către pr. greco-catolic, Ioan Hodorean, propus şi el, la un moment dat, la funcţia de canonic al Episcopiei gr. cat. de Gherla.
Dintre ex-librisurile care se disting prin frumuseţea lor, amintim pe cele ale lui Johan Georg Vitoduranus, Emeric Teleki, Komonkay Korponay Kornél şi Stier Iuliu.
Redăm în continuare două dintre cele mai vechi însemnări aflate în colecţie:
Pe un Liturghier slavon, copiat la Mănăstirea Putna în anul 1585, citim în limba slavonă textul (pe care îl redăm în traducere): „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi prin săvârşirea Sfântului Duh, atotvăzătorului şi bunului Dumnezeu slavă şi mărire, mare putere şi blagoslovenie acum şi în veacurile cele de sfârşit, amin. Eu milostivul Grigorie ploscar, cu iubire către Duful Sfânt, cu dorinţă am dat să se scrie această dumnezeiască şi sfântă Liturghie ca rugăciune pentru mine şi părinţii mei căci o dau să fie pomenire veşnică şi o dau în satul numit Sălişte, la hramul sfântului făcător de minuni Nicolae. Iar cine s-ar încumeta să o ia sau să o fure de la acest lăcaş, unde am pus-o, să fie blestemat de Domnul Dumnezeu şi de preasfânta Liturghie şi de toţi sfinţii şi să aibă parte cu cei care au spus: ia-l, ia-l, răstigneşte-l şi să dea socoteală în faţa judecăţii lui Hristos. Amin. În anul 7093 luna octombrie 16.”
Pe incunabulul apărut la Veneţia, în tipografia lui Aldus Manutius, în anul 1498, (Aristophanes, Comoediae novem), apare acelaşi text în trei limbi (greacă, latină şi maghiară), pe care îl transcriem în traducere românească: „Această carte o dedic dragului meu Bremus, fără gând rău, ca să ducă cu sine zălogul meu ca din aceasta să scoată comoara virtuţii bine întemeiate ca să lase comorile lui Pluto”.
Un loc important în cadrul expoziţiei îl au însemnările pe care cititorul sau proprietarul volumului le-a lăsat pe paginile cărţilor. Sunt prezente note de lector, în care cititorul îşi face notiţe din cuprinsul cărţii, aprecieri referitoare la cele citite în volum, dar şi notiţe personale, scrisori, consemnarea unor fenomene meteorologice (de exemplu cele de la Sinodul din 1791 de la Buda), menţionarea unor evenimente majore din viaţa oraşului („Azi când s-a făcut mobilizarea în 15 III 1939 şi când a fost anulată reprezentaţia lui Tănase”), consemnarea morţii autorului manuscrisului (este cazul unei însemări aflate pe un manuscris realizat de un cercetător de excepţie, mort la numai 20 de ani în munţii Gutâi. De altfel, pe baza acestui manuscris, a văzut lumina tiparului, anul trecut, un volum redactat de prof. dr. Karol Karácsonyi), etc.
Deoarece în cadrul bibliotecii funcţionează Atelierul Memorial „Nae Antonescu”, s-a considerat necesar să fie expuse şi câteva imagini cu dedicaţii, aflate în acest valoros fond. Dintre acestea le amintim pe cele semnate de profesorul Vasile Scurtu, „iniţiatorul studierii trecutului cultural al părţilor sătmărene”, de scriitorii Nicolae Breban, Ana Blandiana, Radu Enescu, Mircea Handoca şi de istoricul Vasile Netea (pe volumul Conştiinţa originii comune şi a unităţii naţionale în istoria poporului român, apărut la Bucureşti, Editura Albatros în 1980, se păstrează următoarea dedicaţie: „Lui Nae Antonescu, stâlp cultural al frontierei de vest, cu vechea afecţiune şi cu urări de noi succese în toate iniţiativele şi acţiunile. Vasile Netea. Bucureşti, martie 1980”).
Expoziţia a fost încheiată cu o însemnare pe o carte „curentă”, şi totuşi intrată în istorie, aparţinând lui Ioan Nistor: „O carte poate fi arsă şi ea va fi rescrisă. Cartea înecată poate fi reconstituită. Cărţile arestate ies, în final, învingătoare... Dar o carte pusă sub lacăt provoacă, în destinul cultural al Cetăţii, un gol care poate deveni agentul inculturii. Este un gol care lucrează, lungindu-se şi lăţindu-se fără reţinere. Toate acestea în condiţiile în care se ştie că întâlnirea cu o carte poate fi decisivă”.
Toţi cei prezenţi şi-au dat seama că poetul Ioan Nistor făcea referire la un episod trist din viaţa instituţiei sătmărene, împărtăşind nădejdea că astfel de anomalii ale istoriei nu se vor repeta.
Expoziţia râmâne deschisă pentru public până la sfârşitul lunii aprilie.
Vă mai recomandăm
Ediţia a XVI-a a Anului editorial sătmărean şi-a desemnat câştigătorii
Se încarcă comentariile...
