Dora Kiss, sătmăreanca pentru care arta este viaţă

Adolescenta a intrat în rândul creatorilor de artă şi frumos în urmă cu mai bine de nouă ani, de când e membră a Asociaţiei Artiştilor Sătmăreni. Dora Kiss preferă pictura decorativă, cu elemente abstracte şi culori vii.

La vârsta de şapte ani, pe când era elevă în clasa I, şi-a făcut debutul printre micii artişti, fiind la acea vreme pasionată de pictură dar şi de orice presupune multă creaţie. Asta pentru că Dora preferă pictura decorativă, cu elemente abstracte şi culori vii. Îşi aminteşte că, în primul an de şcoală, desena mai tot timpul, atât la şcoală, cât şi acasă, iar desenele ei aveau ceva special, lucru care a fost remarcat, în cele din urmă, de profesori. Aceştia care au sfătuit-o să se înscrie la un curs de pictură. Zis şi făcut: Dora s-a înscris la cursul de pictură al profesoarei Edit Szarvadi, din cadrul Palatului Copiilor Satu Mare, curs de pictură care, spune ea, a ajutat-o foarte mult în evoluţia artistică şi să îşi găsească adevărata vocaţie, mai ales ramura artistică preferată, respectiv pictura decorativă. Petrece mai mult de patru ore pe zi pictând şi spune că pentru ea nu există un mod de relaxare mai plăcut.

Face minuni din culori

„Pictura decorativă este pentru o încapere ceea ce este culoarea pentru un tablou, bijuteriile pentru femei. Se poate rezuma doar la câteva linii sau contururi sau poate fi complexă, îmbinând armonios culoarea cu liniile şi contururile existente. Însă, nu întotdeauna iese puternic în evidenţă, dar întotdeauna amprentează ambientul încăperii, făcându-l să pară mai special, mai rafinat, mai aparte“, spune Dora Kiss.
În decursul celor zece ani de creaţie, Dora Kiss s-a afirmat şi a crescut mult în domeniul picturii. Este apreciată atât de cunoscători, cât mai ales de familie şi prieteni. De când pictează, a avut în medie câte două expoziţii în fiecare an, iar tablourile şi le pune la loc de cinste. Ţine la ele ca la ochii din cap şi chiar dacă a avut multe oferte, nu a vândut nici măcar unul. Le consideră amintiri cu valoare sentimentală inestimabilă  şi, dacă vreodată va ajunge la nivelul de a vinde tablouri pentru sute sau mii de euro, acestea îi vor aminti de primii săi ani de pictură. De asemenea, de când jonglează cu pensula, Dora a participat la mai toate concursuri de profil, de unde s-a întors acasă cu premii importante, diplome şi nenumărate cupe.

Combină pictura cu tapiseria

Pictura este prima „dragoste“ a adolescentei, dar mai are o pasiune. Mai exact, arta tapiseriei, pe care o practică în paralel cu pictura decorativă. Recunoaşte că, la început, nu avea răbdare şi a vrut să lase tapiseria de mai multe ori. Asta pentru că este mult mai grea decât pictura şi implică mult mai multă meticulozitate şi atenţie. Acum Dora încearcă să îmbine tapiseria cu pictura pentru un rezultat inedit şi original în decoraţiuni. Ca planuri de viitor, Dora îşi doreşte să devină o artistă cu drepuri depline. După terminarea liceului, vrea să urmeze cursurile Facultăţii de Design Vestimentar şi de Decoraţiuni de la Cluj-Napoca, Timişoara sau Bucureşti şi să profeseze ca designer, poate chiar să îşi întemeieze o mică afacere care să se ocupe de decoraţiuni interioare. Nu vrea să facă avere, îşi doreşte numai să poată continua să picteze şi să îşi clădească o carieră de artist de renume.
Profil:
Născută: 26 martie 1994, la Satu Mare
Studii: clasa a XI-a Colegiul Naţional „Ioan Slavici“
Familie: Singură la părinţi

Întrebări şi răspunsuri

A.D.S.: Dacă ţi se va îndeplini visul şi vei ajunge un nume în branşa artiştilor, vei pleca peste hotare, aşa cum au făcut mulţi dintre artiştii renumiţi?
D.K.: Nu ştiu ce să spun. Posibil, în funcţie de ce variante voi avea. Bineînţeles, îmi doresc să rămân în România şi să profesez aici, dar dacă mi se va oferi vreo şansă de afirmare în străinătate, voi profita de ea.
A.D.S.: Consideri că în România este greu să trăieşti din artă? Şi ce ar trebui făcut pentru ajutorarea şi încurajarea tinerelor talente?
D.K.: Da, din păcate în România este destul de greu să ajungi un artist respectat şi, în acelaşi timp, să îţi şi câştigi existenţa din această meserie. Sper că, în câţiva ani, mentalităţile se vor mai schimba şi tinerilor artişti li se va întinde o mână de ajutor pentru a putea creea.

Ce-i place:

Îi plac oamenii sincer care sunt iubitori şi nu le este frică sau ruşine să îşi arate sentimentele. Îi plac de asemenea oamenii respectuoşi şi se simte bine în compania familiei şi a prietenilor. Ascultă muzică de calitate şi iubeşte mâncărurile preparate după reţete tradiţionale. Iese des în oraş cu prietenii, în locuri liniştite şi  primitoare.

Ce nu-i place:

Nu îi plac persoanele care uită de unde au pornit şi se dau mari când nu este cazul. Urăşte persoanele orgolioase care, dacă ar vrea, ar putea face mult bine, dar, în schimb, nu îi ajută pe cei necăjiţi, cu care viaţa a fost mai dură. Dacă ar putea, ar întinde o mână ajutor tuturor celor care au nevoie.