Cum s-a văzut Revoluţia în Satu Mare, de la balconul Palatului Administrativ: „Ţin min ce euforie era”
0
În Satu Mare lumea s-a strâns în Piaţa 25 Octombrie în data de 21 Decembrie. Nu s-au tras focuri de armă şi nimeni nu a fost rănit, revoluţionarii fiind păziţi în Palatul Administrativ de către soldaţi.
Revoluţia care a schimbat cursul istorie din România, din decembrie 1989, a fost resimţită şi la Satu Mare. Nu la aceeaşi intensitate, nu cu acelaşi aplomb, fără victime şi fără focuri de armă, dar şi sătmărenii au fost parte a Revoluţiei care a schimbat ţara şi continentul.
Revoluţia din Decembrie 89 din Satu Mare a fost una mai paşnică şi restrânsă. Personalităţi precum actorul Vasile Blaga, Vasile Savinescu, Ion Bledea sau Corneliu Jipa, dar şi alţii, au fost cei care au vorbit mulţimii şi i-au îndemnat să creadă într-o Românie liberă.
„A început să vină lumea, de peste pod, s-au strâns din toate direcţiile, de la toate întreprinderile au început să vină. S-au pus drapelele pe biserici, a început lumea să strige Trăiască România Liberă. S-a cântat, s-a jucat Hora Unirii şi nu în ultimul rând s-au spus şi rugăciuni. Binenţeles s-a şi colindat, româneşte, ungureşte, nu s-a ţinut cont de naţie“, a afirmat într-un interviu fotograful de la acea vreme, Gheorghe Iancu.
„ Ţin minte ce euforie era. Cu o noapte înainte să vorbesc la balcon mi-am petrecut toată noaptea la UNIO, înainte de a zbura ceauşescu de la balcon cu o noapte, deja erau mişcări la UNIO. Acolo aveam vreo 300 de oameni la care le vorbeam, aveam staţie şi microfon, şi am ţinut toţi oamenii acolo şi dimineaţă am venit la miting. Eu am venit cu 2-3 mii de oameni de acolo. Apoi am stat 3-4 zile în Palatul Administrativ. Nici acasă nu am fost. Faţă de ceilalţi, nu mi-am cerut certificat de revoluţionar. Am primit o diplomă 20 de ani mai târziu. Le-am vorbit de libertate oamenilor, că vom putea merge oriunde liber, că în sfârşit am scăpat de dictator. A fost cu urale, cu nebunii. Eu am ajuns mai repede în palat decât toţi cei care-s revoluţionari cu certificate. A vorbit Baias, Bilanici, Jipa Corneliu, Horia Ungur, Savinescu. ”, îşi aminteşte actorul Vasile Blaga.
„Eu lucram la fabrica de pâine atunci. S-a auzit şi la noi că e revoluţie şi că fuge Ceauşescu şi vedeam lumea cum merge în centru, dar de la noi nu s-a mers. Vă închipuiţi că noi trebuia să muncim în continuare, nu puteam opri producţia ca în alte locuri”, a afirmat un sătmărean.
Cu toate că la Satu Mare nu s-au tras focuri de armă, judeţul are eroii lui, tineri, soldaţi în termen, care au murit împuşcaţi din diferite centre ale revoluţiei. În număr de şapte, aceştia sunt: Ioan Marinel Ciul (locotenent post mortem), Grigore Zimbru (sublocotenent post mortem), Raluca Sălăjan (elevă), Szabo Antal (soldat), Sofalvi Gyorgy (soldat), Kiraly Mihaly (soldat) şi Csaba Gergely (soldat).
Şi dacă aici nu a fost nimeni împuşcat sau rănit,riscuri au existat, motiv pentru care revoluţionarii sătmăreni se consideră îndreptăţiţi să fie trecuţi în categoria celor cu merite deosebite la revoluţie, deşi riscurile au fost mai mici decât la Bucureşti sau Timişoara.
„ Adevarul este că riscuri erau foarte mari, e adevărat ca nu au fost arme, aici militarii au fraternizat cu noi, ne apărau pe noi. Am fost până la aeroport, unde am fost întâmpinati de cei de la securitate, oameni cu arme, care puteau trage în noi. Am vrut să mergem în Bucureşti cu avionul. Am ieşit încet din maşină şi am ieşit cu mâinile sus şi am scăpat. Dacă revoluţia nu ar fi câştigat, eram toţi în puşcărie. Ăsta a fost marele risc. Aici nu s-au tras focuri, decât 2-3, accidental. ”, mai povesteşte Vasile Blaga.
Persoanele care au solicitat certificate de revoluţionar s-au bucurat toată viaţa de o serie de privilegii, precum reduceri de taxe şi impozite, o anumită sumă de bani lunar, chiar terenuri, şi alte beneficii.
Se încarcă comentariile...
