Cum apare frica de îmbătrânire. Sfatul psihologilor pentru a înţelege criza vârstei mijlocii: „Se instalează pe fondul pierderii sensului vieţii“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Criza vârstei mijlocii este percepută de cele mai multe ori ca un moment al bilanţului. Foto. Shutterstock
Criza vârstei mijlocii este percepută de cele mai multe ori ca un moment al bilanţului. Foto. Shutterstock

Femeile, dar şi bărbaţii, trec printr-un şir de nelinişti în jurul vârstei de 45-50 de ani, atunci când în plan fizic apar şi primele modificări hormonale. Specialiştii susţin că aceste comportamente apar în primul rând din cauza unor credinţe iraţionale bazate pe o introspecţie destul de subiectivă şi a schimbărilor care se produc inevitabil la nivelul corpului.

Naşterea şi moartea sunt cei doi mari poli ai vieţii noastre, uriaşa antiteză între instictul vieţii şi al moriţii. Există în natura umană ceva faustic, care doreşte neîncetat şi îşi pune întrebarea: este aceasta tot ceea ce îmi poate oferi viaţa?

Acest instinct, această frică se instalează şi ştie să ne şoptească la ureche cântece ademenitoare, ştie să strecoare o imagine falsă asupra vârstei pe care o traversăm. Pericolul de a nu fi mulţumiţi de realizările noastre la vârsta mijlocie este de fapt o cale prin care noi devalorizăm prezentul frumos.

Specialiştii spun că o mare importanţă în instalarea acestor credinţe iraţionale prin care noi ne pierdem bucuria de viaţă şi dăm voie fricii şi instabilităţii să se intaleze în mintea noastră apare şi din cauza schimbărilor hormonale prin care trecem la vârsta de 40-50 de ani, iar în principal de aceste schimbări sunt vizate femeile.

"Asta vine pe un fond de obicei fiziologic. În jurul vârstei de 40 de ani se intalează procesul de intrare în menopauza la femei, este o mişcare hormonlă care într-adevăr sunt percepute în conştiinţa persoanei desul de dificil de dus. Femei regresează din punct de vedere hormonal, nu se mai produc hormonii de estrogen, scade probabilitatea de a deveni mame şi atunci toate acestea genereată nişte structuri cognitive deficiente. Poate apărea tristeţea sau stările de anxietate", explică psihologul sămărean Alina Perşa. 

Apare pierderea sensului vieţii

O dată cu shimbările fiziologice, plecarea copiilor de acasă care la rândul lor au acum o familie, creşterea în greutate, stările de stres de la muncă din cauza necesităţii de a ţine pasul cu cei mai ineri, dar şi cu tehnologia po fi percepuţi de o persoană de vârstă mijlocie în mod negativ, iar în baza acestor întâmplări persoana în cauza să nu îşi mai găsească rostul sau sensul vieţii. 

"Multe persoane care au ajuns la apogeul carierei sau nu au făcut carieră şi au stat acasă, aici la femei mă refer, s-au ocupat exclusiv de creşterea copiilor pot simiţi aceste nelinişti. Să intri pe piaţa muncii la vârsta de 40 de ani este destul de greu, în sensul acesta, aceste persoane pot să nu mai aibă un scop, cel puţin din punct de vedere profesional. Copiii le pleacă de acasă, îşi fac propriile familii şi ele atunci se pot simţi fără un sens, adică sunt nevoite să îşi îndrepte atenţia spre altceva şi apar întrebările", spune psihologul. 

În această perioadă la locul de muncă apar şi frica de a fi înlocuite cu alte persoane mai tinere, chiar dacă dintr-un anumit punct de vedere nu au de ce să îşi facă probleme, unele persoane ajung să se compare cu persoanele din jurul lor, însă nu pentru că ar fi într-o concurenţă directă, ci pentru că în unele cazuri nostalgia vremurilor trecute le face să îşi aducă aminte de modul cum au muncit şi cât de mult au investit pentru a ajunge unde sunt azi. 

"Pe considerentul pierderii sensului vieţii apare şi frica de îmbătrânire. La locul de muncă simţim că nu mai au nevoie de noi, pot apărea disponibiliările şi se vor căuta tineri, iar în aceasă situaţie ne simţim vizaţi şi începem să ne facem griji. În contextul neîmplinirii profesionale, mai ales după vârsta de 40 de ani apare o stare de tristeţe, de ineficienţă, de nonsens al existenţei. Se spune că persoanele care nu au scopuri în viaţă dezvoltă anxietăţi pentru că tocmai acest scopuri ne dau puterea de a merge mai departe", explică Alina Perşa. 

Frica de îmbătrânire şi perioada de pensionare

Specialiştii susţin că prin sări similare pot trece şi cei care se pensionează. Retragerea din activitatea profesională, adică pensionarea reprezintă un moment de răscruce în existenţa individului; este un stres la care persoana se adaptează cu dificultate şi, în multe cazuri, are un răsunet important asupra stării sale de sănătate.

"Avem noi oamenii o frică de îmbătrânire tocmai pe considerentul pierderii sensului vieţii. Fapul că la noi pensionarea aduce cu sine o lipsă de contacte sociale, o inactivitate, noi nu suntem obişnuiţi prin cultura noastră se vedem un vârstnic în parc alergând sau făcând sport pentru că oarecum îi marginaliză, sau mai bine zis nu societatea îi marginalizează, ci ei ca şi categorie aparte tocmai prin aceste credinţe cum că ar fi prea bătrâni pentru anumite activităţi sau pentru sport. Vârsnicii se întreabă ce o să spună lumea dacă o să fac sport sau o să merg la o anumită petrecere, aceste credinţe generează o stare de tristeţe, nişte structuri iraţionale", menţionează psihologul sătmărean Alina Perşa.

Pentru a face faţă acestor schimbări care apar o dată cu înaintarea în vârstă persoanele vârstnice sunt sfătuite de specialişti să ramână active, rezistând astfel retragerii din lumea socială, să îşi accepte propria viaţă şi asumarea întregii vieţi aşa cum a fost, să renunţe la a mai avea regrete şi să accepte schimbările fiziologice, propriile imperfecţiuni şi pe cele ale celorlalţi.

Specialiştii îi sfătuiesc pe seniori să privească mai degrabă cu satisfacţie realizările lor şi să se regăsească în vieţiile celor apropiaţi prin faptul că au contribuit prin munca lor la fericirea celor apropiaţi care acum îi susţin şi le arată afecţiunea de care se pot bucura fără a mai fi presaţi de responsabilităţile de la muncă sau de stresul de îşi clădi o carieră profesională extraordinară. 

Pe aceeaşi temă:

Linie telefonică gratuită pentru consilierea şi sprijinirea vârstnicilor

Viaţa la 100 de ani: secretele longevităţii unei femei din comuna Poiana Sibiului. „Am muncit destul, am alergat destul, m-am pomenit bătrână“

Satu Mare



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite