Zeamă neagră – o ciorbă din ridichi negre şi frunze de varză

FOTO UICA MIHAI

Bucătarul reşiţean Uica Mihai spune că numele şi culoarea întunecată a ciorbei neagre vine de la culoarea ridichiilor şi a celorlalte ingrediente

Cunoscutul bucătar din Banat povesteşte că reţeta unei astfel de ciorbe e furată de pe vremurile când bătea plaiurile Belgiei, însă a adaptat-o pentru meleagurile româneşti. Uica ne povesteşte cum se găteşte ciorba, care are culoare de doliu, dar gust de sărbătoare.

“Se numeşte zeamă neagră fiindcă se găteşte cu ridichi negre şi sângerete (caltaboş), care fac ciorba întunecată, dar plină de gust.

Căliţi în ulei trei cepe roşii tăiate fin, adăugaţi două ridichi negre mari, rase pe răzătoare, şi stingeţi călitura cu zeama de la un borcan de gogoşari marinaţi. Mai adăugaţi doi morcovi tăiaţi julien, un pătrunjel, un păstârnac. Completaţi cu apă caldă, asezonaţi cu sare, piper boabe, dafin şi frunze de mentă, se găsesc la supermarket. Tot de acolo să cumpăraţi şi o varză proaspătă căreia îi scoateţi cotorul apoi o despărţiţi în frunze.

Iar aceste frunze le puneţi la fiert întregi să se trenţuiască în zeamă. Şi când sunt ele moi şi bune de ros între dinţi, să luaţi sângerete, dar nu fiţi zgârciţi, să fie oala plină ochi cu bucăţi de cinci centimetri lungime. Şi doar un clocot de trei minute mai are nevoie zeama asta şi e gata.

E acrişoară, răcoroasă în cerul gurii, cu puţin iz de mentă, pişcătoare de la ridichi şi cu aroma vie a sângelui în ea. Să nu o stricaţi dregând-o cu smântână, e bună în rândul ei aşa, iar frunzele de varză o să te chinuie să le zdrumici cu lingura şi o să îţi lase dâre pe bărbie, aşa că să ai şerveţel la îndemână.”