Reşiţa: Bănăţenii ridică la cer aeromodele

Tot mai multe avioane mici decolează săptămânal de pe pista amenajată la ieşirea din oraş, pe drumul care duce la Cenad.

Lumânare, looping, ranversare sau zbor pe spate sunt cele mai populare cuvinte care se aud la marginea Timişoarei, pe terenul de pe care se lansează, la fiecare sfârşit de săptămână, avioane şi elicoptere. Deşi mult mai mici decât aeronavele de pe aeroporturi, aeromodelele sunt mai mult decât simple jucării.

„Unul dintre aeromodelele mele cântăreşte opt kilograme şi poate atinge o viteză de 250 de kilometri pe oră”, a spus Călin Brandabur, care este pasionat de modelism de aproape patru ani. Comandate de la sol prin telecomenzi speciale, aeromodelele îşi iau zborul de pe pistă cu precizie. Fiecare modelist trebuie să-şi fixeze două repere şi să fie foarte atent la virajele celor cu care împarte spaţiul aerian. „De obicei, zboară simultan maxim doi modelişti, iar pista este delimitată de cea în care stau spectatorii”, a explicat timişoreanul Alex Mărcuşan.

Pasiune costisitoare

Pasiunea pentru zbor este una pe cât de liberă, pe atât de costisitoare. „Cel mai ieftin aeromodel costă în jur de şase sute de lei, dar avem la Timişoara avioane care depăşesc o mie de euro”, a spus Marius Petrescu. Cele mai multe aeromodele prezente pe pistele bănăţene provin din Austria, Germania sau chiar Statele Unite. Pentru că aeromodelismul câştigă tot mai mulţi adepţi, din ce în ce mai mulţi comercianţi încep să importe echipament pentru acest sport.

„Fiecare modelist se ocupă de documentare, asamblare şi zbor pe cont propriu şi îşi împărtăşeşte apoi experienţele colegilor de zbor cu care se vede lângă aerodromul Cioca”, a mai spus Călin Brandabur. La nivel local, grupul de modelişti timişoreni zboară în deschiderea mitingurilor aviatice organizate la Cioca. Activităţile lor nu se rezumă însă la întâlnirile săptămânale de la marginea Timişoarei, întrucât aeromodeliştii bănăţeni participă periodic la evenimente care reunesc adepţi ai zborului din toate colţurile ţării. „Comunitatea noastră este una foarte unită. Ne cunoaştem bine între noi şi învăţăm unii de la alţii”, a spus Alex Mărcuşan.

Avioane arse

Într-o asemenea comunitate, s-au format şi ritualuri specifice. Avioanele care se prăbuşesc sunt arse, pentru ca aeromodeliştii să depăşească mai uşor pierderea. „În mod tradiţional, în urma accidentelor, dăm foc bucăţilor din aeromodele care nu se mai pot folosi. După o prăbuşire, rămâne doar partea electronică”, a explicat Călin Brandabur.