Oana Raluca Popa este tânăra pasionată de arta bizantină

Reşiţeanca adoră să picteze, mai ales atunci când vine vorba de icoane pe lemn. Orice formă de artă înseamnă, pentru ea, o provocare. Oana a descoperit în anul 2006 că are înclinaţii spre artă.  Tânăra a pictat pe pereţii secţiei de Pediatrie din cadrul Spitalului Judeţean Reşiţa.

Ştiri pe aceeaşi temă

PROFIL
Născută. 13 iunie 1990
Studii. Studentă la Facultatea de Jurnalism şi Artă Sacră din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj
Familie. Necăsătorită


 Primii ani de şcoală i-a făcut la Liceul de Artă „Sabin Păuţa“ din Reşiţa, dar pe atunci nu credea că are talent şi a renunţat să meargă la secţia de pictură. „Abia după ani de zile mi-am dat seama că-mi place să pictez şi am început să-mi dezvolt această aptitudine singură. Am început să mă documentez cât mai mult despre ceea ce înseamnă tehnicile desenului şi apoi am început să mă axez mai mult spre pictura bizantină“, povesteşte Oana. Tânăra a învăţat să picteze icoane pe lemn încă de acum patru ani. „Este o provocare, mai ales pentru faptul că nu poţi face acest lucru în orice moment al zilei. Totul depinde de starea spirituală“, mai spune Oana.

Pictură la Pediatrie
Oana se implică în foarte multe proiecte. Cel mai recent a fost acela de a picta pe pereţii secţiei de Pediatrie din cadrul Spitalului Judeţean Reşiţa. Tânăra povesteşte că prima zi a fost una grea, mai ales pentru faptul că se simţea obosită şi nu credea că va putea face faţă. La finalul zilei şi-a promis că nimic nu-i va sta în cale până ce nu va termina de pictat salonul. „Înainte să intrăm în saloane aveam o stare de oboseală, dar după primele minute am realizat că desenele vor aduce o rază de bucurie în toată suferinţa celor mici. Asta cred că mi-a dat putere mie, dar şi colegilor cu care am lucrat“, povesteşte Oana.
Tânăra a pictat un ocean vesel şi speră ca viitorii pacienţi să se bucure de munca ei. „Am pus mult suflet pentru că ştiu că micuţii internaţi aici au nevoie să uite chiar şi pentru o clipă de suferinţă. Am încercat că totul să fie vesel şi chiar peştii au un fel de zâmbet “, spune tânăra.


Întrebări şi răspunsuri

Unde ai învăţat să faci cercei?
La Centrul de Tineret. Deţin o mică colecţie de cercei. De asemenea, mai fac şi facepainting.

Cât de greu este să lucrezi cu copiii?
Destul de dificil, dar dacă te mulezi pe stilul lor devine plăcut să stai în preajma lor.

Ce îţi place şi ce nu?
Îmi plac oamenii în general, mă fascinează natura, fotografia şi marea. De fapt în fiecare lucru pe care îl fac găsesc ceva frumos care să-mi placă. Nu-mi place ipocrizia, oamenii care se cred interesanţi şi au tot timpul un aer de superioritate.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările