Muncitorul Reşiţa, cea mai veche echipă de fotbal a oraşului şi, probabil, a judeţului

Muncitorul Reşiţa este cea mai veche echipă din judeţ

În anul 1911, luna iulie, salariaţii şi sindicaliştii uzinelor StEG Reşiţa înfiinţează probabil primul club polisportiv din zona Caraş-Severinului, sub denumirea de Reschitzarer Arbeiter Klub - în traducere libera: Clubul Reşiţean al Muncitorilor.

În anul 1911, luna iulie, salariaţii şi sindicaliştii uzinelor StEG (K&K privillegierte ostereichische Staats Eisenbahn Gesseltschaft - Societatea privilegiată imperială şi regală a căilor ferate de stat - viitorul UDR - şi mai apoi Combinat Metalurgic Reşiţa) înfiinţează probabil primul club polisportiv din zona Caraş-Severinului, sub denumirea de Reschitzarer Arbeiter Klub - în traducere libera: Clubul Reşiţean al Muncitorilor, preşedintele clubului fiind Kormoczy Victor.

La înfiinţare clubul a avut mai multe secţii: fotbal, box, popice, atletism şi schi. Echipa de fotbal activează în campionatul Ungariei de sud, echivalentul ligii a III-a de astăzi, ligă în care joacă şi acum echipa de fotbal Muncitorul Reşiţa.

Primul teren de fotbal a fost în zona denumită "Principele Carol", unde astăzi sunt casele din colonia Oltului. Această bază sportivă va fi dezafectată din dispoziţia societăţii, pentru a permite construire de locuinţe pentru salariaţi. După 1918, clubul îşi schimbă denumirea în Clubul Sportiv al Muncitorilor, activitatea sportivă, datorită vremurilor, desfăşurându-se doar local, şi relativ sporadic.

În anul 1922, odată cu apariţia Legii societăţilor nonprofit, clubul se reorganizează, devenind unul din cele mai puternice cluburi sportive muncitoreşti din Banat. 

Odată cu reorganizarea clubului se schimbă şi denumirea. Noua denumire fiind Societatea Sportivă a Muncitorilor Reşiţa, preşedintele clubului fiind Bernau Vasile, secretar general Klein Carol, membrii în conducerea clubului fiind Keiser Francisc, Rost Eduard şi Rausch Hermann. După reorganizare, clubul a avut în componenţă următoarele secţii: fotbal, lupte greco-romane, turism, gimnastică şi şah. Ulterior s-au înfiinţat şi secţiile de handbal, schi alpin şi fond, tenis de masă.Potrivit istoricului Mircea Rusnac „La S.S.M.R., cei mai cunoscuţi jucători au fost Nowak, Szépe, Lackstätter şi Kilwanya“.

    fotbal: Ţundrea Petru şi Rost Eduard     atletism: Gedeon Iosif     handbal: Foral Iosif şi Gedeon Ludovic     lupte greco-romane: Orz Vasile şi Gemesy     gimnastica: Miskowschi Kristof şi Kerekes Andrei     tenis de masa: Munteanu Cornel şi Cserwenka Stefan     schi: Gedeon Alexandru şi Vrajitor Emanuel     turism: Grabovski Robert Societate Sportivă a Muncitorilor Reşiţa Secţii ale clubului

Întreaga activitate sportivă era susţinută în principal de sprijinul material şi financiar al membrilor clubului. Clubul a mai beneficiat de sprijin financiar provenit din sumele încasate sub formă de cotizaţii pe statele de plată ale uzinei, în procent de 1% din câştigul lunar realizat de fiecare salariat. Repartizarea acestor sume era următoarea: 60% pentru S.S.M. Reşiţa şi 40% pentru S.S.U.D.R. Reşiţa, care fiind club al patronatului beneficia şi de unele resurse speciale.

În anul 1925 S.S.M. Reşiţa fuzionează cu un alt club muncitoresc: Internationale Sport-Sektion înfiinţat în anul 1922. În urma fuziunii clubul îşi păstrează neschimbată denumirea, preşedinte devenind Rausch Hermann, iar secretar general al clubului fiind ales Hromadka Georg. S.S.M. Reşiţa avea baze sportive bine dotate: Baza sportivă unde astăzi este Universitatea Eftimie Murgu, Cabana Muncitorul pe Semenic (astăzi este în administrarea "Prietenilor Munţilor"), ştrandul Turistic (astăzi în proprietatea firmei Consproiect) săli de gimnastică, lupte, tenis de masă şi şah.

În anul 1926, la propunerea de a fuziona cu S.S.U.D.R. (anul de constituire al viitorului CSMR), S.S.M. Reşiţa refuză propunerea, continuându-şi activitatea sportivă. Deşi clubul a refuzat fuziunea cu S.S.U.D.R., conducerea clubului a fost de acord ca cei mai buni fotbalişti să treacă la S.S.U.D.R.

Echipa de fotbal a clubului promovează în anul 1936 în divizia C, iar în anul 1939 promovează în divizia B unde în ediţiile de campionat 1939/1940 şi 1940/1941 ocupa locul II. În perioada 1942-1945 activează în campionatul de război al României organizat sub diverse denumiri - "Cupa Eroilor", "Cupa Basarabiei" etc., alături de S.S.U.D.R., Ripensia Timişoara, Chinezul Timişoara, Vulturii Lugoj, etc.

În perioada 1946-1948, echipa de fotbal a clubului activează în divizia B sub denumirea de Locomotiva Reşiţa. În anul 1948 cei mai valoroşi fotbalişti trec la Otelul Reşiţa (fost S.S. U.D.R.).

Evenimentele din 1948 (naţionalizarea U.D.R.) cât şi faptul că, în perioada premergătoare, conducerea acestuia refuză să se pună la dispoziţia autorităţilor comuniste pentru propagandă, duce la interzicerea clubului, mulţi din conducătorii clubului fac închisoare politică, printre ei aflându-se şi secretarul general al clubului, Cetăţeanul de Onoare post mortem Georg Hromadka.

Baze sportive (arena de fotbal, cabana Muncitorul şi ştrandul Turistic) sunt confiscate şi trecute în proprietatea I.C. Reşiţa (viitoarea societate Prescom/Aquacaras).

Deşi interzis de către autorităţile comuniste, clubul nu va dispărea de pe scena sportivă. În acelaşi ani - 1948 - din cadrul U.D.R.-ului Direcţia Exploatărilor se desprinde sectorul EDILE care împreună cu celelalte Servicii Publice Comunale se constituie în Întreprinderea Comunală Reşiţa (I.C.R.). Muncitorii din nou înfiinţata Întreprindere Comunală Reşiţa, mulţi membrii ai S.S.M. Reşiţa, reuşesc practic să reînfiinţeze clubul sub denumirea de I.C. Reşiţa. Noua structură este recunoscută prin Ordinul nr. 5/1949 emis de către O.S.P. (Organizaţia Sportului Popular). În perioada 1949-1950 clubul îşi va schimba de două ori denumirea: "Flamura" şi mai apoi "Progresul".

În anul 1950 se reuşeşte revenirea într-un fel la vechea denumire Asociaţia Sportivă Muncitorul Reşiţa, denumire păstrată până în anul 1981 când în urma fuziunii cu Ştiinţa Reşiţa, denumirea clubului va fi de Muncitorul Ştiinţa Reşiţa.

În anul 1990 în baza Autorizaţiei nr. 2551/10.08.1990 emisă de către Prefectul ec. Liviu Spătaru, clubul dobândeşte personalitate juridică şi va activa în continuare sub denumirea de A.S. Muncitorul Reşiţa. În anul 2005, A.S. Muncitorul în baza Certificatului de Identitate Sportiva CS/A2/00046/2005 devine Clubul Sportiv Muncitorul. 

După evenimentele din 1948, clubul nu a mai atins niciodată dimensiunile avute în perioada interbelică, acest fapt datorându-se şi faptului că activitatea sportivă a clubului a fost susţinută doar de către salariaţii din gospodăria comunală.

Deşi în anul 1948 autorităţile comuniste au interzis clubul, în anul 1981 într-o carte dedicată judeţului Caraş-Severin, aparatul de propagandă comunistă se laudă că în anul 1922 a înfiinţat Societatea Sportivă a Muncitorilor unul din cele mai mari şi puternice cluburi muncitoreşti din Banat. O minciuna tipic comunistă, în fond comuniştii au înfiinţat în anul 1922 clubul A.M.E.F. Reşiţa (Asociaţia Muncitorilor pentru Educaţie Fizică), care s-a autodizolvat din lipsa de aderenţi şi rezultate în anul 1924 şi A.S.M. Reşiţa (Asociaţia Sportivă Muncitorească) înfiinţat în anul 1940 care a avut aceeaşi soarta patru ani mai târziu.

Astfel echipa de fotbal a activat până în anul 2005 doar la nivelul ligii a IV-a, an în care a promovat în Liga a III-a, după 70 de ani.

Celelalte sporturi ale clubului având activitate doar pe plan regional şi ulterior judeţean.

În anul 1976 este preluată secţia de judo care în anul 1992 devine campioană naţională prin echipa feminină, judo-ul feminin lansând câteva sportive de clasă mondială: Simona Richter, Mihaela Rus, Minodora Nemeş, etc.

În anul 2003 se înfiinţează secţia de şah care în anul 2006 promovează în divizia A.

În anul 2006 se înfiinţează secţia de tenis de câmp.

În prezent Clubul Sportiv Muncitorul Reşiţa are patru secţii: fotbal, judo, şah şi tenis de câmp, fiind probabil actualmente cel mai mare club de drept privat din judeţul Caraş-Severin, club care se străduieşte să redevină la dimensiunile şi performanţele sportive de altă dată.

În perioada 1948-2006 sporturile practicate în cadrul clubului de-a lungul anilor au fost: schi, box, handbal, volei, motociclism, ciclism, popice, fotbal, lupte, judo, şah şi tenis de masă.

Din anul 1948 şi până în prezent, clubul a fost condus de următorii preşedinţi: Jianu Ion, Bîrleanu Dumitru, Ianculavici Eduard, Steluţa Ion, Mutaşcu Gheorghe, Petrila Nicolae, Bălan Gelu, Stoican Alexandru, şi în prezent copreşedinţii Georgevici Iulian şi Glava Florin.

De a lungul timpului Clubul Sportiv Muncitorul Reşiţa secţia fotbal a activat pe următoarele terenuri:

    1911-1916 - terenul situat unde astăzi este colonia Oltului

    1916-1922 - terenul situat în Mociur unde astăzi este baza de transport auto a UCMR

    1923-1928 - terenul unde astăzi sunt blocurile de pe strada Fântânilor, lângă Gara de Sud

    1928-1950 - terenul unde astăzi este amplasată Universitatea Eftimie Murgu

    1950-1958 - terenul unde astăzi sunt garajele auto Prescom

    1959-1960 - pe terenul Olimpia, unde astăzi este Grupul Şcolar Siderurgic

    1961-1988 - pe terenul din cartierul Doman

    1988-1991 - pe terenul de zgură din Valea Domanului

    1992-1993 - pe terenul Izvor din Bocşa

    1993-1995 - pe terenul din Caraşova

    1996 şi până în prezent pe terenul Muncitorul din cartierul Lend. (mai puţin în Divizia C)

Rememorând activitatea sportivă a Reşiţei, dar mai ales cea fotbalistică, menţionăm pe cei care au activat şi activează pentru susţinerea acesteia, cu scuzele de rigoare pentru omisiuni.

Fotbal perioada interbelică, până în anul 1948: Bugariu, Letalik, Kovacs, Walner, Maiojan, Rech, Waninger, Schwager, C. Stoicovici, M. Stubnya, Kirchner, Kilvanya, fraţii Almer şi Aufsatz, Florut P., Riovetz, Kostner, Lakstater, Bircea, Birdac, Marian, etc. antrenor fiind Szepe Ladislau.

Dintre jucătorii care au apărat culorile echipei de fotbal din 1948 şi până în anul 1970 amintim pe Negru, Miru, Petzak, Luter, Hatvanyi, Mocuta, Tritz, Bucioc, Koprustiak, Vuc, Dan Alexandru, Dorce, Secosan, Mucia, fraţii Ianculovici, Albu, Gulyas, Kvucso, Zsizsik Gh. senior, Penda, fraţii Vide, Dacica, Ota s.a. primul antrenor a fost Mertz, urmat pe parcursul anilor de Wallner, Micu, Miru, Hatvanyi, Pop Vasile, s.a.

După 1980 de pregătirea echipei de fotbal s-au ocupat printre alţii: Kalapati Ladislau, Danilă Otiman, Constantin Spalatelu, Mircea Secosan, Doru Ruse, Ciortan Ilie, Kapornyai Tiberiu, Calofir Marian.

Dintre jucătorii anilor '70-'80 amintim pe: Bader Gheorghe, Fischer Gheorghe, Stancu Cornel, Ionescu Petre, Gogonea Constantin, Creiniceanu Gheorghe, Iordache Ion, Kalapati Ladislau, Savu Mihai, Lautas Nicolae, Agu Petru, Csakvary Ion, Birou Constantin, Gheorghescu Petru, Dragota Constantin, Vlaici Dumitru, Tiru Gheorghe etc.

Chiar dacă nu era subvenţionat de către societatea U.D.R., S.S.M. Reşiţa concurează S.S.U.D.R. (viitorul C.S.M. Reşiţa), la toate sporturile. Amintim pe unii din sportivii de frunte ai asociaţiei sportive:

    Nowak, Szepe, L. Lachstatter, J. Kilvanya, Boudi, Kilianovits (acesta trecând ulterior la U.D.R. şi ajunge sa joace şi în naţionala României) - fotbal

    H. Hauptmann, H. Hudetz, şi J. Toth - handbal

    Csakany - gimnastică

    Geza Toth - box

    Gimesi, Meszaros, Schandor - lupte

Ca un eveniment deosebit al vremurilor ar fi de amintit că în anul 1950 clubul Muncitorul a organizat un meci de fotbal în nocturnă pe teren mare, în compania unei selecţionate locale, al cărui rezultat s-a pierdut în negura anilor.

Culorile clubului au fost de la înfiinţare şi până în prezent negru-roşu dispuse altfel decât la CSMR, cu excepţia anilor 2003-2005 când au fost adoptate culorile verde-portocaliu.

În ediţia 2005-2006 echipa a activat în seria C7, ca satelit al defunctei FCM Reşiţa. Tocmai acest lucru a dus, la clasarea pe ultimul loc al turului cu numai 5 puncte. În retur, finanţatorii echipei, nimeni alţii decât angajaţii societaţilor AquaCaraş şi Prescom (ultima de transport local şi salubritate) au decis ca salvarea echipei să se facă cu antrenor şi forţe proprii, nu cu jucătorii mercenari, care nu prindeau lotul de optspezece al FCM-ului. Cu antrenorii Viorel Lolea (principal) şi Adrian Cîrjan (secund) şi cu jucători proprii, echipa a adunat 26 de puncte fiind la un pas să se salveze în dauna Gloriei Arad, echipa de pe locul 9 (33 de puncte).

De la instalarea lui Viorel Lolea, ex-goalkepper al gospodarilor, Muncitorul s-a clasat mereu pe podiumul ligii a patra Caraş, obiectivul declarat al echipei fiind promovarea. La finele ediţiei de campionat 2008-2009, Muncitorul Reşiţa a ocupat locul secund în liga a IV-a, dar premizele unei performanţe reale au apărut, elevii lui Lolea au ajuns să evolueze în liga a III-a în ediţia de campionat 2009-2010, fiind prima echipă cărăşeană care s-a înscris în liga a treia, fiind precursorul renaşterii fotbalului judeţean din perioada anilor 2010.

Ca un element inedit, CS Muncitorul Reşiţa este la ora actuală singura echipă cărăşeană din liga a IV-a, care are în componenţă doi jucători africani, nigerienii Anagor şi Udoh.

La ora actuală, echipa noastră a demonstrat prin rezultatele din ultimii doi ani că este oechipă de temut în judeţ, care nu cunoaşte decât gustul dulce al victoriei.

În ediţia de campionat trecută, 2010-2011, Muncitorul Reşiţa a avut un traseu de "invincibila armada" şi doar neşansa a făcut ca echipa noastră să termine pe locul doi şi să amâne cu un an bucuria promovării în liga a treia.

În ediţia de campionat 2011-2012, Muncitorul Reşiţa era liderul autoritar de toamnă, cu 45 de puncte din 45 posibile, la 12 puncte avans faţă de locul doi. Ediţia 2012-2013 

sursa: http://muncitorulresita.blogspot.ro (principalele informaţii) dar si banatuldemunte.ro