1. Muzica. Muzica! Dacă sunteţi pasionaţi de jazz, ştiţi mai bine ca mine că artiştii care vin la Gărâna sunt unii dintre cei mai rafinaţi din domeniu. Pentru necunoscători, anul acesta, spre exemplu, sunt aşteptaţi muzicieni din Statele Unite, India, Cuba, Norvegia, Marea Britanie, Italia, Ungaria, Norvegia, Israel, Polonia, Lituania, Turcia, Suedia şi, evident, România.

2. Drumul. Fiecare ajunge la Gărâna cu ce poate. Unii oameni pleacă din Timişoara cu maşina, toată lumea e nerăbdătoare, pe bancheta din spate se doarme sau se plânge de rău de maşină (drumul este plin de curbe), iar şoferul se enervează, ştie el mai bine cum să conducă. Alţi oameni vin cu trenul te miri de unde, aduc cu ei un rucsac şi disponibilitatea de a rămâne pierduţi în gara din Reşiţa, de unde vor lua mai departe o maşină sau ce va da Dumnezeu, pentru a urca până la Gărâna. Mai sunt străinii, din ce în ce mai mulţi în fiecare an, oameni cu adevărat pasionaţi, care vin cu maşinile mii de kilometri pentru a trăi patru zile o altfel de viaţă.

3. Ploaia. La festivalul de la Gărâna a plouat aproape în fiecare an şi probabil veţi prinde inundaţii şi un mic taifun dacă veţi veni încălţaţi în tenişi. Cortul va fi luat pe sus de ape şi vă veţi petrece weekendul în singura pereche de şosete care va mai rămâne uscată. Pe de altă parte, dacă veţi veni echipaţi cu cizme minunate de cauciuc, polare pentru seară şi pelerine de ploaie, puteţi să fiţi siguri că nu va cădea nici măcar o picătură de apă din cer. Oricum ar fi, ploaia de la Gărâna e antologică, e perfectă şi puţine lucruri merg mai bine cu jazzul.

4. Locul. Fie că staţi la una dintre pensiunile din zonă sau la cort (varianta ideală), combinaţia de deal, pârâuri şi lacuri cu apă rece ca gheaţa în care se înoată minunat într-o zi fierbinte, toate astea transformă Gărâna într-un spaţiu magic.

5. Poiana Lupului, locul unde oamenii se adună după-amiaza, este amenajat cu băncuţe de lemn, improvizate din trunchiuri de copac, pe care se leneveşte, se ascultă muzică şi se visează. În fiecare an, la festival iau parte vreo 20.000 de oameni.

6. Întâmplările tâmpite care îţi rămân în minte ca fiind cele mai mişto. Cum ar fi că într-un an îţi pui cortul mai departe, într-o altă poiană, ca să scapi de agitaţie, dar ajungi să stai lângă nişte oameni care nu au venit pentru festival. Sunt nişte tineri care ascultă manele, iar noaptea din corturile lor urlă, la infinit, „Prima oară, e prima oară / Când mă simt atât de fain lângă cineva / Lângă cineva / Ya ya“. Şi ar mai fi ziua când pleci în expediţie, alături de prietenii tăi, să cauţi legendarul sat părăsit Lindenfeld, apoi vă împrăştiaţi prin păduri şi, la final, sunteţi salvaţi de angajaţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă.

7. Prietenii. Oamenii alături de care vei supravieţui unei Gărâne complete (frumoasă, dar copleşitoare) sunt, în mod sigur, aceia alături de care vei putea trece prin orice.