„Cina tăietorului de lemne“: o reţetă simplă şi delicioasă pentru cei care au avut o zi grea de muncă

Tăiatul lemnelor la pădure e muncă grea, care presupune mult efort. După o astfel de zi, tăietorul de lemne trebuie să aibă şi o cină pe măsură. Acelaşi fel de mâncare delicios e recomandat tuturor celor care muncesc din greu.

Uica Mihai e bucătar cunoscut în părţile Bnatului, dar a experimentat pe propria piele cum e să tragi o zi întreagă la tăiat şi spart de lemne. Cum iarna nu se lasă, iar el locuieşte la casă, unde reţeaua de gaz nu a ajuns încă, a fost nevoit să-şi refacă rezerva de lemne. Şi chiar dacă a avut o zi de muncă grea, tot nu renunţă la pasiunea sa pentru bucătărie. Aşa că în ton cu vremea şi cu activităţile depuse ne-a oferit o reţetă pentru o cină, la fel de grea precum ziua de lucru:

“O zi cârlionţată şi cu urdori de ger la ochi, toată după-amiaza am crepat cu toporul lemne pentru nesătula de sobă din dormitor şi acum, ostenit, îmi trag sufletul dimpreună cu un păhăruţ de coniac de casă, mai bun decât laptele mumii ori nectarul păgân al zeilor din Olimp.

Iar în timp ce mă jucam eu de-a securea în obor, s-a gătit singură şi cina, una obosită şi schimnică fiindcă am lăsat-o neprivegheată şi nedescântată.

Ce vedeţi voi acolo sunt felii de spată de porc răsucite artistic cu miez de Paprika şi afumătură, dar taina cinei mele de astăzi e ceapa de garnitură. Am ales patru cepşoare cât cugla de biliard, le-am feliat le-am pudrat cu sare, piper şi niţel zahăr, am mai stors zeamă de lămâie şi le-am lăsat să se caramelizeze în grăsimea scursă din porcăriile de cărnuri. Aşa de bună la gust e ceapa asta mai ales cu o lipie nedospită, coaptă în tigaie la focul lemnelor crepate de mine cu sudoare şi învârtecuş, încât am să o înfulec singur.”