Ce se alege din Timişoara 2021, Capitala Europeană a Culturii: „Sunt proiecte care au trebuit anulate pentru că Ministerul Culturii nu a putut să le finanţeze“

În urma monitorizării proiectului „Timişora 2021, Capitala Culturii Europene“, Comisia Europeană a exprimat îngrijorări faţă de lipsa finanţărilor din partea Ministerului Culturii şi  Primăriei Timişoara.

Simona Neumann este directorul executiv al programul Timişoara 2021, Capitala Europeană a Culturii. Are o experienţă de aprope 20 de ani în relaţii internaţionale şi afaceri europene în poziţii de management, coordonare şi execuţie în diferite organizaţii româneşti şi internaţionale.

În perioada 2009-2012 a lucrat la Comisia Europeană, Directoratul General pentru Extindere la Bruxelles şi Nicosia unde a gestionat programe complexe de reconciliere şi dezvoltarea societăţii civile, programe cu privire la politicile Uniunii Europene şi acelea privind schimburile academice internaţionale, toate într-un context politic foarte sensibil.

În perioada 2004-2009 a fost manager de proiect şi coordonator academic la Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare din Bucureşti, în cadrul unui proiect de reformă al administraţiei publice din Romania.

Experienţa ei internaţională mai cuprinde activitatea în cadrul celui mai proeminent program de diplomaţie publică al Departamentului de Stat American, şi anume Programul Fulbright - la Institutul pentru Educaţie Internaţională (Divizia Council for International Exchange of Schools) din Washington DC, SUA (2001) şi un stagiu petrecut la o companie de consultanţă în domeniul fondurilor europene – Veb Consult din Florenţa, Italia (2000).

A obţinut Certificat în studii de management strategic al organizaţiilor non- guvernamentale la Universitatea Harvard, Kennedy School of Government, Executive Education. Are titlul de Doctor în Relaţii internaţionale şi afaceri europene, specializarea - Diplomaţie publică, obţinut la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj în anul 2011 şi acela de Master în Studii Europene al Universităţii de Vest din Timişoara, obţinut în anul 2000.

A urmat mai multe specializări în gestionarea fondurilor europene la Comisia Europeană; în relaţii internaţionale în SUA, unde a fost cercetător independent la The Catholic University of America din Washington, DC (2001); în Marea Britanie, la Centrul de Studii de Securitate şi Diplomaţie din cadrul Universităţii din Birmingham (2005); şi în Bucureşti, la Institutul Diplomatic Român din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (2008-2009).

Simona Neumann a vorbit pentru Adevărul despre cum decurge programul Timişoara 2021, Capitala Culturii Europene.

Adevărul: Să începem cu ce a însemnat tot parcursul acesta, până la obţinerea titlului de capitală europeană, pentru că au fost câţiva ani de muncă pentru obţinerea acestui titlu?

Simona Neumann: Timişoara şi-a început candidatura cu aproape 10 ani în urmă, prin 2010 -2011. A existat un grup de iniţiativă în oraş, împreună cu primarul de atunci, Gheorghe Ciuhandu, oameni care au hotărât, ştiind notorietatea pe care o aduce acest titlu oraşului şi având exemplul Sibiului în 2007, au hotărât că Timişoara trebuie să candideze pentru acest titlu. Pe urmă primarul Robu, când a preluat mandatul a preluat această iniţiativă şi acest demers.

Spre deosebire de Sibiu, care nu a candidat pentru acest titlu, ci i-a fost acordat într-un parteneriat cu Luxemburgul, era şi o situaţie specială deoarece România adera la Uniunea Europeană, în 2007, spre deosebire de cazul Sibiului, Timişoara a candidat ca oricare oraş din Europa, conform unui regulament al Comisiei Europene. Am fost 14 oraşe în competiţie, în România, din care au rămas patru în finală.

Timişoara s-a pregătit pentru această candidatură într-un mod participativ, pentru că am şi avut timp să ne pregătim, să facem consultări, să ne certăm, să revenim la idei mai bune. Dacă au reuşit să participe toţi la această candidatură? Nu, bineînţeles! Au fost unii care nu au dorit să se implice pentru că nu credeau că vom câştiga! Au fost alţii care nu s-au implicat pentru că nu au avut timp, alţii pentru că nu au fost contactaţi. Ceea ce este foarte important, e că titlul a fost câştigat în 16 septembrie, 2016, şi din acel moment încercăm să dezvoltăm dosarul de candidatură câştigător, în proiecte concrete, până în anul 2021, inclusiv, în ideea că cel mai important lucru este ca anul 2021 să iasă foarte bine, dar important este ce şi ce lăsăm în urmă.

Proiectele sunt dezvoltate la fel, în mod participativ, cu instituţiile de cultură din oraş, cu organizaţiile independente din oraş, cu artişti şi oameni de cultură, cu organizaţii civice, organizaţii de tineret, cu organizaţii sportive şi aşa mai departe. Avem foarte multe exemple concrete de implicare a acestor comunităţi şi implicarea va creşte de la un an la altul.

Adevărul: Dintre oraşele româneşti care au mai candidat, care credeţi că a fost cel mai pregătit pentru titlul acesta?

Simona Neumann: Am ajuns să concurăm în finală cu Cluj, Bucureşti şi Baia Mare. Fiecare din aceste oraşe au avut programe foarte bune, dosare foarte bune. Sigur că Bucureştiul şi Clujul, având şi mai multe resurse, poate au avut mai multe argumente ca să câştige şi ca să fie în măsură să implementeze un asemenea program. Noi am fost la paritate de voturi, când juriul ne-a selectat, cu Clujul.

Urmând această logică aş fi tentată să spun că Clujul a avut un dosar foarte bun şi a fost cel mai acerb concurent. Diferenţa a făcut-o în favoarea Timişoarei, faptul că noi am argumentat mai bine nevoia, unui asemenea titlul, pentru dezvoltarea oraşului şi a regiunii în care ne aflăm, în vecinătatea Ungariei şi Serbiei. Dar, vreau să subliniez, pentru că se tot perpetuează o legendă cum că noi am fi câştigat titlu pentru să suntem unde suntem şi pentru că suntem un oraş multicultural, aceste două ingrediente sunt foarte importante, dar nu doar pentru că ele există am câştigat titlul. Ci pentru că am ştiut noi, echipa de candidatură, de ce Timişoara are nevoie de acest titlu.

Adevărul: După câştigarea titlului, care sunt proiectele cele mai atrăgătoare pentru public, care au prins cel mai bine?

Simona Neumann: După câştigarea titlului a urmat acea etapă, care tehnic se numeşte de operaţionalizare a dosarului, adică transformarea dosarului de candidatură în activităţi concrete. În această perioadă ne-am împărţit această transformare în mai multe etape.

Prima a fost etapa de startup, care a acoperit anii 2017-2018 şi în care ne-am concentrat pe lucrul cu cartierele, implicare şi atragere de public nou, care nu e obişnuit cu fenomenul cultural şi am făcut şi foarte multe activităţi de training, de formare a unor resurse umane în cultură şi  în producţie  de evenimente culturale, de care Timişoara va avea nevoie în 2021, şi nu doar în 2021.

A două etapă este cea de producţie, care a început în 2019 şi care înseamnă începerea de producţie a marilor evenimente pentru 2021. Iar ultima etapă, care va fi după 2021, este cea de gestionare a moştenirii, ce lasă Timişoara 2021 în urmă, cine gestionează marile proiecte care să rămână pentru acest oraş.

Proiectele cele mai atrăgătoare, în primii doi ani, au fost acelea în care noi am implicat foarte mult oamenii care nu au avut tangenţă cu fenomenul cultural. Proiectele din cartiere: “Memoria cartierului meu”; proiectul “Bega”, pe malul canalului, care a implicat comunitate în crearea spectacolului; proiectul “Lumina Libertăţii”, care se derulează pe durata a trei ani, un spectacol al luminii, care în primul an a fost în Piaţa Libertăţii, în al doilea an, adică anul acesta, în Piaţa Unirii, iar în al treilea an în Piaţa Victoriei, iar în 2021 în toate cele trei pieţe deodată, plus în câteva pieţe mici din cartiere. Acestea au avut foarte mare impact la public, pentru că au fost atrăgătoare prin ceea ce au oferit, pentru că au implicat organizaţii civice şi instituţii de cultură şi aşa au atras şi spectatorii şi pentru că am implicat şi alte organizaţii şi oameni care s-au oferit voluntari.

Adevărul: Cum răspund oamenii şi instituţiile de cultură şi cum se implică în acest program? La începutul acestui an aţi avut şi un apel de proiecte?

Simona Neumann: În primii doi ani ne-am concentrat foarte mult pe dezvoltarea sectorului independent, care există în Timişoara dar nu este atât de dezvoltat precum în Cluj sau Bucureşti, de exemplu. De aceea am şi câştigat titlu, pentru că ne-am propus să dezvoltăm sectorul independent. Asta nu înseamnă că noi vom lucra la infinit doar cu sectorul independent. Deja pe parcursul acestui an, lucrăm cu toate instituţiile de cultură din oraş: Teatrul Maghiar, Teatrul German, Muzeul de Artă, Muzeul Banatului, Filarmonica, Biblioteca Judeţeană şi aşa mai departe. Sigur că, dacă doresc, se pot implica şi alte instituţii.

Apoi am colaborat şi vom continua cu universităţile, cu Politechnica şi mai ales cu Universitatea de Vest. Am dori să atragem şi Universitatea de Ştiinte Agricole, pentru că avem proiecte şi de artă culinară, de exemplu, unde putem colabora în mod natural.

Apoi mai avem festivalurile din Timişoara: Festivalul de Chitară, JazzTM, Festivalul de Film Central European, Timshort, Salvaţi Patrimoniul Timişoarei, CafeKultur, Eufonia, sunt doar câteva exemple. Vom colabora cu toţi cei care vor să colaboreze şi vor să se alăture.

Aţi menţionat apelul de proiecte. Este un apel pe care noi l-am planificat începând de anul acesta şi cu care să îmbunătăţim dosarul de candidatură dând posibilitatea şi altor organizaţii, artişti şi oameni de cultură care nu au colaborat până acum să o facă. Am avut 72 de proiecte depuse, din care au fost selectate 23. E loc de mai bine, însă depinde şi de cei care îşi depun aceste proiecte să respecte nişte cerinţe. Vrem să lăsăm o poartă deschisă pentru cei care vor să facă aceste lucruri, dar asta depinde şi de finanţarea pe care şi noi o primi la rândul nostru.

Adevărul: La un moment dat, aţi vorbit de problemele pe care le aveţi cu finanţarea programului Timişoara 2021. S-au rezolvat aceste lucruri?

Simona Neumann: Noi am avut probleme cu finanţarea în sensul că banii au întârziat foarte mult, de fiecare dată, şi nici nu s-a putut face o predicţie, din partea autorităţilor finanţatoare, când va fi această finanţare posibilă.

De aceea, noi am lucrat cu fiecare finanţator public în parte. Am avut foarte multe dialoguri şi pot să spun că toată lumea a fost deschisă la dialog: Primăria, Consiliul Judeţean, Ministerul Cuturii. Fiecare din aceste entităţi e un caz aparte şi abordează finanţarea proiectului în moduri diferite şi fiecare încearcă să rezolve această problemă.

Primăria ne finanţează sub forma de program cultural prioritar. Anul trecut a fost o situaţie de excepţie în cadrul Primăriei Timişoara, pentru că nu a avut bani. A fost o criză care s-a repercutat asupra tuturor instituţiilor şi entităţilor cu care are contracte. Asta a rezultat şi într-o datorie pe care Primăria o are către asociaţia noastră, 640 de mii de lei.  Noi avem datorii, la rândul nostru faţă de partenerii cu care am lucrat, şi această datorie trebuie să se rezolve foarte rapid pentru că noi nu mai putem face paşi mai departe.

Cu Consiliul Judeţean Timiş s-a rezolvat, într-un fel. Noi depunem un portofoliu de proiecte, pe care Consiliul l-a finanţat anul trecut.

La Ministerul Culturii încă se mai caută o modalitate prin care noi să fim finanţaţi şi există bunăvoinţă, mai ales din partea noului ministru şi din partea secretarului de stat, Ion Ardeal-Ieremia, cu care lucrăm la detaliile acestea, ca noi să putem să primim finanţare.

Vreau să vă spun că nu e vorba de întârzieri la finanţare doar pentru proiectele asumate şi unde banii au fost deja contractaţi şi în fiecare zi primim reclamaţii şi întrebări de la entităţiile contractante şi ne pun într-o mare dificultate, şi chiar imaginea Timişoarei are de suferit în ceea ce priveşte credibilitatea, dar e vorba şi de un set de proiecte care anul trecut au trebuit anulate, pentru că Ministerul Culturii nu a putut să le finanţaze, iar Primăria fiind în criză financiară, banii nu au venit, iar noi am fost nevoiţi să anulăm proiectele.

Asta face ca noi să nu ne îndeplinim programul stabilit. Nu doar programul cultural, dar nici nu am putut să angajăm oameni în echipă, profesionişti care să lucreze pentru proiect. Deci e un cerc vicios.

Adevarul: Valoarea totală a proiectului Timişoara Capitală Europeană la ce sumă se ridică?

Simona Neumann: La final, pe baza unor decizii ale autorităţilor, noi am estimat 48 de milioane de euro, pe şase ani, din care Primăria şi-a asumat 20 de milioane, Consiliul Judeţean 5 milioane, restul Ministerul Culturii, care nu şi-a asumat concret nicio sumă şi fonduri atrase de la Uniunea Europeană şi sponsorizări. Suma aceasta nu va mai fi una realistă, având în vedere întârzierilea despre care vorbeam, după cei doi ani de implementare.

Adevărul: Aţi menţionat câteva lipsuri în echipă. Cum staţi în momentul de faţă, aţi reuşit să acoperiţi posturile vacante?

Simona Neumann:  În echipa executivă avem nevoie de manageri de programe, care la noi se numesc territory manager, aşa cum au fost numiţi în dosarul de candidatură, de fapt manageri de programe. Vrem să recrutăm, anul acesta cel puţin doi, cât mai repede. Avem nevoie de coordonatori pentru unitatea de voluntariat, de director de comunicare, de specialiştii în diferite arii, de specialişti în monitorizare şi evaluare. Noi putem începe recrutările în orice moment, dar trebuie să avem o certitudine că avem bani să plătim aceşti oameni.

Adevărul: Care sunt reacţiile Comisiei Europene, faţă de modul în care se derulează proiectul? Sunteţi monitorizaţi, care au fost rezultatele rapoartelor?

Simona Neumann: Singura entitate legitimă care monitorizează capitalele culturale este cea stabilită de Comisia Europeană, unde sunt 12 specialişti din Europa, care ne monitorizează. Doi dintre ei sunt numiţi de Ministerul Culturii din România. Suntem monitorizaţi în mod regulat, anual.

Am avut în 2017 prima monitorizare, după care a existat un set de recomandări. Anul trecut a existat o monitorizare în Timişoara. De fapt a fost o vizită la faţa locului, în care juriul a dorit să stea de vorbă şi cu actorii din oraş: parteneri, instituţii finanţatoare. Au stat de vorbă cu reprezentanţii Primăriei Timişoara, ai Consiliului Judeţean Timiş şi ai Ministerului Culturii.

Marea îngrijorarea a comisiei de monitorizare este întârzierea finanţării şi reducerea ei faţă de dosarul de candidatură şi, în rapoartele pe care le-am primit, Comisia Europeană atrage atenţia că nu poate exista un program implementat sută la sută, dacă finanţarea este de 30 la sută, cum a fost anul trecut sau 24 la sută, cum a fost în 2017.

Adevărul: Aţi fost contestată ca director executiv al Asociaţiei Timişoara 2021. A fost chiar şi o scrisoare de protest semnată de mai mulţi oameni de cultură din Timişoara...

Simona Neumann: Ceea ce pot să vă spun este că a existat foarte, foarte mult dialog cu aceste persoane. Nu cred că sunt rău intenţionate, poate vor doar ca lucrurile să fie altfel decât au fost.

Această contestare a început din 2017, când noi am avut doar 24 la sută din finanţarea promisă. Sigur că, dacă cineva ia doar dosarul de candidatură poate să spună nu aţi făcut asta, asta şi asta, dar nu pune în balanţă resursele financaiare şi umane, şi atunci pot să spun că nu e o evaluare obiectivă.

Ar fi vrut să vadă baloane pe stradă şi focuri de artificii, dar pregătirea unei capitale europene a culturii nu înseamnă lucrul acesta. Cred că unii au vrut să devanseze unele lucruri, pe care noi le aveam programate după un anumit grafic. De exemplu, apelul la proiecte, unde trebuie să ai o certitudine a finanţării ca să poţi să mai deschizi poarta către alte proiecte.

Apoi cred că au confundat capitala culturală cu acţiuni şi activităţi care oricum se întâmplă în oraş. La un moment dat au contestat organizarea festivalului de circ, care a fost un spectacol, jucat de cinci ori, pe durata unei săptămâni, de artă performativă, dar care nu a implicat animale sau clovni, ci pur şi simplu dans şi poezie, care a implicat un mesaj foarte european, acela al migraţiei şi de care s-au bucurat peste 5.000 de oameni.

Pe lângă acest lucru, noi nu am cumpărat o producţie gata făcută doar ca să o prezentăm, ci artiştii care au venit au lucrat cu tineri din oraş în diferite scopuri şi ar fi dat viaţă altor proiecte, dar am stopat totul când a izbucnit circul în legătură cu circul. S-a bagatelizat din păcate, pentru că noi am vrut să introducem în oraş un gen care nu a fost foarte prezent şi care, în Europa, este foarte în vogă şi există în toate programele capitalelor culturale.

Apoi a mai existat subiectul că eu, nefiind om de cultură, nu aş putea să conduc programul. Aici e vorba iarăşi de o confuzie. Cei care au contestat lucrul acesta, au imaginea că Timişoara 2021 e un program eminamente cultural şi în al doilea rând că trebuie condus doar de o personalitate din cultură. Comisia Europeană a avut o altă abordare, pentru că în dosarul de candidatură un punct forte, care a contat pentru noi, pentru că niciunul din celelalte oraşe nu a avut lucrul acesta, a fost că noi am avut în dosar CV-ul meu ca potenţial lider al acestui proiect. Faptul că am experineţă în organizaţii internaţionale, europene, în proiecte de dimensiuni mari, cu multiple componente a avut o greutate mare.

Timişoara 2021 este un proiect foarte mare, în care cultura e motorul, dar eu sau directorul executiv nu trebuie să fie niciodată neapărat om de cultură, într-un anumit domeniu, ci un om care are experinţa cu proiecte în mai multe domenii: de cultură, de urbanism, de arhitectură, de lucrul cu politiceni şi partidele politice, să nu o ia într-o direcţie sau alta. Aici trebuie foarte multe abilităţi pentru coordonarea unui asemenea proiect. Partea culturală din programul Timişoara 2021 trebuie, conform regulamentului, acoperită de o echipă artistică, de curatori în diferite domenii culturale, de un coordonator artistic. Nu mai trăim în epoca în care liderul le ştie pe toate.

În ceea ce priveşte, contestarea directorului artistic. Noi am avut, în 2017, nevoie de un director artistic care să se focalizeze pe această pregătirea a resurselor culturale, în pregătirea unor evenimente în cartiere, a câtorva mari evenimente care să aducă şi elemete noi în peisajul timişorean. Având în vedere condiţiile în care noi operăm, nu putem să oferim decât contracte anuale şi nu putem da bani în primele luni ale anului, că nu sunt votate bugetele, în aceste condiţii am făcut ceea ce se numeşte head hunting. Adică, cine dintre potenţialii directori din Europa ar fi de acord să lucreze în aceste condiţii şi care să şi cunoască puţin dosarul nostru.

Am primit mai multe CV-uri, au fost discutate în board şi s-a ajuns la concluzia că Chris Torch a corespuns acestor cerinţe. Pentru că, el a lucrat cu noi şi în ultimele două luni de candidatură şi a cunoscut programul. Nu am făcut lucrul acesta pe ascuns ci la vedere, în deplin acord cu comisia care ne monitorizează.

De acum intrăm în perioada de producţie şi vrem să lansăm un apel deschis pentru un coordonator artistic. Până acest coordonator va fi selectat, dar şi când ni se aprobă bugetul, noi lucrăm cu Chris Torch pe o perioadă de interimat de 6 luni.  Vreau să vă spun că trebuie să încercăm să lucrăm, cu capul pe umeri şi cu calm, în acest context care există, în care bugetul nu este nici astăzi pe rol.

Adevărul: Cum credeţi că se va vorbi despre Timişoara, după 2021? Asta poate şi în comparaţie cu Sibiu, chiar dacă condiţiile sunt diferite.

Simona Neumann: În speranţa că aceste probleme cu finanţarea se vor rezolva, şi există premise să fiu optimistă, doar că nu ne putem întinde foarte mult cu acoperirea datoriilor şi cu începerea activităţilor pentru 2019, Timişoara are şanse foarte bune să dezvolte un program de capitală cultură unic. Mă refer la faptul că nu va fi o colecţie de festivaluri şi evenimente culturale, care oricum se întâmplă în Timişoara, ci va fi acel program unic, dezvoltat pentru anul 2021, cu elemente noi. Va fi un proiect cu foarte multe parteneriate europene, deci va reflecta şi diversitatea europeană în cadrul acestui mare program. Cred că se va vorbi la superlativ, cred că va fi diferit faţă de Sibiu, pentru că şi condiţiile au fost diferite. Nu neapărat cele mai fericite din punct de vedere al finanţării, pentru că dacă ne gândim la Sibiu, în 2007, nu începuse criza financiară globală. Dar cu toate acestea se va vorbi la superlativ despre Timişoara, pentru că noi de extindem şi raza de radiere a programului înspre regiunea mai largă, adică tot Banatul, dar mă refer şi la alte oraşe, cum ar fi Aradul, cu Cluj şi Oradea, pentru că au existat discuţii în cadrul Alianţei Vestului. Şi să nu uităm de proximitatea noastră cu Ungaria şi Serbia, unde dorim să dezvoltăm mai multe parteneriate cu Szeghed şi Novisad. Deja lucrăm la unirea în anumite puncte cu Novisad, care e la fel capitală culturală în 2021.