Cât costă sacrificiul deportaţilor în fosta Uniune Sovietică

Peste 80 de hunedoreni solicită în instanţă despăgubiri uriaşe, pentru lunile în care rudele lor au fost trimise în lagărul sovietic. Cea mai mare sumă solicitată de un hunedorean al cărui părinte a decedat în perioada în care s-a aflat în exil, trimis de comunişti, este de 700.000 de euro.

Pentru Edita Ivan, moartea tatălui ei Iacob Hauptman, decedat în anul 1946 în Ucraina, unde în urmă cu un an fusese trimis pentru a munci la reconstrucţia Uniunii Sovietice, ar putea însemna obţinerea unei averi impresionante.

Asta dacă magistraţii Tribunalului Hunedoara vor aproba acordarea de statul român a unor despăgubiri de 700.000 de euro hunedorencei din Petroşani, solicitate la legea 221/2009, pentru compensarea victimelor condamnărilor politice.

Dosarul în care Edita Ivan a cerut daune morale pentru deportarea părintelui său în fosta URSS a fost înregistrat alături de alte peste 80 de cauze de acelaşi fel, în care hunedoreni, cei mai mulţi de origine germană şi maghiară, solicită despăgubiri pentru măsurile luate de regimul comunist împotriva membrilor familiilor lor.

În război cu statul

„Tatăl meu a fost deportat în URSS în 1945, alături de alţi etnici maghiari şi germani. A fost pus la cele mai grele munci, hrănit numai cu castraveţi muraţi şi varză acră, silit să bea apă infiltrată cu resturi de cadavre. S-a îmbolnăvit şi, când încă nu şi-a dat sfârşitul, fusese dezbrăcat şi aruncat în groapa cu cadavre”, este povestea prezentantă de hunedoreancă, în dosarul aflat pe rolul tribunalului. „Greşeala pentru aceste deportări a fost a statului român, care nu a făcut nimic pentru a ne proteja”, au reclamat, conform documentelor judiciare, Maria Kast şi Martin Kast, care solicită daune de 200.000 de euro pentru cei aproape patru ani petrecuţi de mama lor în exilul sovietic. 

„Despre suferinţa mamei mele nu pot spune multe, pentru că vorbele sunt de nedescris. A fost deportată pentru că era germancă”, au completat reclamanţii, din Orăştie.

Poveşti de viaţă

Elisabeta Novac a povestit, la rândul ei, în sesizarea adresată tribunalului, despre condiţiile îndurate de tatăl său Iosif Novac, în lagărele URSS. Pentru chinurile îndurate de acesta în perioada ianuarie 1945 – aprilie 1946, când a fost adus în ţară cu un convoi de bolnavi din lagăr, hunedoreanca a solicitat 75.000 de euro, adică 5.000 de euro pentru fiecare lună petrecută de Iosif Novac la reconstrucţia URSS.

Procurorii au cerut pedepse maxime şi daune de 6,6 milioane de euro în dosarul "comorilor dacice"

Rusalina Lazlo, o altă reclamantă, a solicitat în instanţă, statului român, despăgubiri de 100.000 de euro la legea 221/2009, deoarece este urmaşa lui Zoltan Lazlo, prizonier de război în URSS, între anii 1945 şi 1951. „În această perioadă, el a fost bătut, înfometat, ţinut în barăci improvizate, în mizerie şi ger. Iar demnitatea i-a fost călcată în picioare. Aceste suferinţe nu au putut fi vindecate de nicio lege”, a precizat hunedoreanca din Orăştie, conform documentelor judiciare.

Maria Hedvig Magyarosy a solicitat despăgubiri morale de o valoare mai mică: 10.000 de euro de la statul român şi 10.000 de eură de la Ministerul Finanţelor. „Drama familiei mele, a tatălui meu, a început pentru faptul că era german şi a devenit indeyirabil pentru regim. În august 1952 el a fost ridicat de acasă de Miliţie şi obligat la muncă forţată. De atunci, nu l-am mai văzut. În 1953 am aflat că decedas”, este mărturia femeii, din Sarmisegetuza.

Cer despăgubiri statului, pe baza amintirilor

„Pe rolul instanţei au fost înregistrarete 81 de dosare având ca obiect despăgubiri la legea 221/2009”, a afirmat Ildiko Glăman, purtătorul de cuvânt al Tribunalului Hunedoara. Multe dintre aceste solicitări se bazează însă doar pe certificate de veterani de război ale înaintaşilor şi pe fragmente de poveşti din trecut, care oricît de înduioşător ar fi prezenate, la 65 de ani de la data deportărilor pot fi confirmate cu greu.

S-a îmbolnăvit şi, când încă nu şi-a dat sfârşitul, fusese dezbrăcat şi aruncat în groapa cu cadavre.
Edita Ivan, urmaş al deportaţilor