FOTO VIDEO Povestea veteranului de-o seamă cu Marea Unire, botezat de I.G. Duca. „Cine să mai facă România Mare? Acum e mică, la coada Europei“

Emil Veţeleanu, veteranul de război ignorat de autorităţile judeţului Vâlcea la festivităţile de Ziua Naţională, împlineşte în acest weekend 101 ani. Este extrem de lucid şi are o viziune critică asupra clasei politice de azi.

GALERIE FOTO

Emil Veţeleanu este veteranul care, deşi a stat lângă oficialităţile judeţului Vâlcea pe 1 decembrie 2019, de Ziua Naţională a României,  a fost ignorat de politicieni şi alţi reprezentanţi ai instituţiilor locale. 

Gestul a revoltat o ţară întreagă, fiindcă el reprezintă o atitudine anormală cultivată în ultimii ani în rândul celor care ne reprezintă. A devenit peste noapte imaginea veteranilor de război din România, care reprezintă pentru autorităţile de astăzi un simplu obiect de decor, în timp ce în alte ţări sunt consideraţi adevărate monumente vii, fiind respectaţi şi cinstiţi cum se cuvine. 

Emil Veţeleanu s-a născut în Copăceni – Vâlcea, pe data de 25 ianuarie 1919, la nici două luni după Marea Unire. În 1941 a plecat pe pe front, de unde s-a întors abia după sfârşitul războiului. Este unul dintre ultimii supravieţuitori ai celebrei bătălii de la Cotul Donului, iar povestea sa de viaţă merită cunoscută, la fel ca şi învăţămintele sale pentru generaţiile de azi.

Veteranul de război col. (r.) Emil Veţeleanu, din Râmnicu Vâlcea - un secol de viaţă şi o mică parte din interviul acordat: 

Botezat de I.G. Duca

Emil Veţeleanu are două fete şi un băiat, cinci nepoţi şi patru strănepoţi. În luna octombrie, a rămas văduv de femeia alături de care a trăit peste şapte decenii. Locuieşte într-un apartament modest din Râmnicu Vâlcea, în îngrijirea fiicei sale mai mari – prof. ing. Doina Doandeş. A ieşit de pe front cu gradul de locotenent, iar astăzi este colonel în retragere. După război a lucrat în domeniul petrolier, apoi pe platforma chimică din Râmnicu Vâlcea şi în final în învăţământ. 

Se declară mulţumit de pensie şi de indemnizaţia de veteran pe care le consideră suficiente, deşi, aşa cum explica fiica lui, Doina Doandeş, nu mai realizează puterea de cumpărare din zilele noastre: „Şi totuşi pensia e frumuşică – 1.850  de lei, deşi când m-am angajat la Petrol aveam salariul de 1.000 de lei, dar repede am avansat şi salariul s-a modificat. Renta de veteran, până la Guvernul ăsta, era de 640 de lei şi acum am ajuns la 1.000 de lei. Banii sunt mulţumitori la vârsta asta“, susţine veteranul.

În ciuda vârstei, are o sănătate de fier, de când s-a întors de pe front, a fost o singură dată în spital, la 85 de ani, când s-a lovit puternic la cap şi a trebuit să i se facă o trepanaţie. Dar şi-a revenit spectaculos, şi deşi se deplasează foarte greu din cauza unor căzături, se ţine foarte bine pentru cei 100 de ani ai săi. Familia ne menţionează mândră că bătrânul colonel a fost botezat de I.G. Duca. 

În horă, de Ziua Micii Uniri: 

Şcoala Superioară, plătită în cartofi şi ceapă

Înainte să meargă pe front, Emil Veţeleanu a urmat cursurile aceleiaşi Şcoli Superioare de Arte şi Meserii de la Craiova pe care a absolvit-o şi marele sculptor Constantin Brâncuşi, de care-şi aminteşte cu plăcere. Spune că existau doar patru astfel de şcoli în întreaga ţară, iar instituţia avea între 8 şi 10 specialităţi fiind printre cele bune şcoli de la acea vreme. A absolvit cu titlul „profesor – maistru“ în specialitatea „Electricitate“.  

Din acea perioadă îşi aminteşte: „Ca să termin şcoala a trebuit să duc alimente de acasă, că aşa se plătea atunci, în cartofi, ceapă... Era foarte bun acest troc. Acelea erau şcoli adevărate, unde se făcea carte, nu ca astăzi. Era multă disciplină. După Al Doilea Război Mondial, învăţământul a intrat în regres“.

Războiul pe frontul de est, gerurile şi febra tifoidă                                                                                                                                                                                                                                                       

A plecat pe Frontul de Răsărit în jurul vârstei de 20 de ani. Nici până acum nu a putut uita gerurile pe care le-a îndurat în Rusia, timp de patru ani: „Când s-a terminat Primul Război Mondial, eram în burtă la mama, dar pe Al Doilea l-am prins, pe tot. Şi chiar dacă n-am fost în linia întâi, fiind la Transmisiuni, am văzut multe orori. Ca traseu, am mers pe la Tighina, la Nistru, la Tiraspol, spre Odessa şi apoi Stalingrad şi Cotul Donului. Iarna n-am s-o uit niciodată, cu gerul din Rusia. Am avut şi un început de febră tifoidă şi m-au trimis la spital, apoi mi-au dat drumul acasă, dar între timp s-a schimbat comandantul batalionului. Maiorul Lepădatu, de la Batalionul 54 Transmisiuni pe front, a fost înlocuit de colonelul Curelea pe care-l avusesem comandant şi la şcoala de ofiţeri. El m-a rechemat pe front. Retragerea tot cu el am făcut-o“, îşi aminteşte veteranul de război.

Partizanii – spaima celor din linia a doua

Uneori, pare că-şi pierde şirul gândurilor, dar de fapt încearcă să povestească cât mai multe lucruri şi se pierde în detalii. Cu excepţia auzului slăbit, nimic nu-i trădează vârsta. Povesteşte lucruri, inclusiv din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cu lux de amănute, precum spaima resimţită faţă de partizani: „Mi-era frică noaptea de partizanii ruşi, pe când eram la comandament. Dormeam câte 3-4 în cameră de teama lor. Între ruşi şi nemţi erau mari diferenţe, din toate punctele de vedere, în favoarea celor din urmă, mai disciplinaţi, mai organizaţi, mai altfel“. 

Veteranul are coşmaruri cu gări bombardate

Pe de altă parte, Emil Veţeleanu este conştient că a uitat multe, dar pe altele şi le aminteşte de parcă s-ar fi petrecut ieri: „Chiar şi acum, seara, înainte să mă culc, caut să-mi amintesc mai multe, şi din armată, din război, şi de după. Mai am coşmaruri cu gările bombardate pline de oameni. Am avut noroc, aşa am supravieţuit, noroc că eram la Transmisiuni. Retragerea a fost mai grea, pentru că Transmisiunile rămâneau la final. Eram comandant de companie în grad de locotonent, pe vremea aceea“, îşi mai aminteşte bătrânul colonel în retragere. 

Sacrificii pentru studiile copiilor

Când s-a întors din război a încercat să-şi reia viaţa. Dar lucrurile se schimbaseră şi a trebuit să lucreze în mai multe domenii ca să-şi întreţină familia. „Când am ieşit de pe front, cei de la Petrol au vrut să mă angajeze ca şef mecanic, aveam diplomă de profesor – maistru“. A stat la ei 15 ani. Venea rar acasă, iar copiii au crescut mai mult cu mama şi bunicii. A fost şef de schelă petrolieră la Sovrom. 

„Am trecut prin toate, la Petrol, apoi la Uzinele Sodice Govora unde am lucrat ca AMC-ist, adică la aparate de măsură şi control. Am fost şi în învăţământ. Era diferenţă destul de mare de salariu, în învăţământ era mult mai mic, timp de 6 ani, cât am ţinut copiii la facultate“. 

Altfel spus, a ţinut neapărat ca cei trei copii să aibă parte de burse la facultate şi de aceea a rămas în învăţământ, fiind astfel nevoit să renunţe la o slujbă bine plătită, lucru care, mai târziu, avea să-i afecteze pensia. 

În învăţământ, bătrânul colonel îşi aminteşte că a fost „un zbir“, dar era felicitat pentru acest lucru. „Au făcut cea mai mare prostie că au desfiinţat Liceul Chimic din Vâlcea. Ce şcoli pregătitoare cu profil mai sunt acum?“, întreabă acesta retoric, vorbind cu regret despre şcoala la care a predat şi care s-a desfiinţat acum un an.

A cochetat şi cu lumea sportivă, fiind vicepreşedinte la Clubul Sportiv de Fotbal Chimia Râmnicu Vâlcea, dar şi cu muzica, fiind tenor în „Corul Olteniei“.

Secretul longevităţii: o viaţă fără excese

Emil Veţeleanu este ferm convins că secretul longevităţii sale îl constituie o viaţă lipsită de excese: fără tutun, alcool, ori nopţi pierdute. „Ca să ajungeţi la vârsta mea, contează ce faceţi la tinereţe. Eu nu beam, nu fumam, nu pierdeam nopţile. Sunt duşmanul tutunului. Nu-i lăsam nici pe copii să fumeze, dacă nu aveau armata făcută, nu aveau nici un drept. Apoi, o viaţă fără alcool este o viaţă fără griji“.

Acum îşi doreşte doar să nu ajungă o povară pentru cei dragi, să nu cadă la pat. „Ce să mai zic la 100 de ani? A trecut un secol. Singurul meu regret este că sunt bătrân şi nu mai pot să fac nimic“, ne-a mărturisit veteranul.

PARTEA a II-a

„Cine să mai facă România Mare? Acum România e mică, a ajuns la coada Europei!“

Când vine vorba despre ce ar trebui să facă România ca să prospere, ne spune: „Ar trebui să se reclădească în primul rând tot ce s-a distrus: industria producătoare. Să nu uităm că am fost grânarul Europei. Nu mai avem forţă de muncă. Românii au emigrat în masă şi emigrează mereu. În învăţământ trebuie făcute schimbări urgente. Două lucruri educă tineretul: pedepsirea celor răi şi recompensarea celor buni. Se dă vina pe părinţi, pe copii, pe dascăli, pe oricine, mai puţin pe cine trebuie: pe clasa politică! Cum apare vreunul mai pregătit, imediat se strâng alţii în jurul lui şi-l doboară. La noi, analfabetismul predomină. Cine să mai facă ceva? Toţi cei care sunt la putere iau banii şi dispar. Nu mai avem bani să facem nici bugetul ţării. Fură chiar şi de la copii. Urmăresc tot ce întâmplă. Sunt la curent cu toate. Mă frământă tot ce se întâmplă. În România nu există politică, ci doar dezbinare“, este de părere veteranul de război. 

Cele mai multe dintre criticile sale sunt îndreaptate asupra clasei police: „Ce morală au avut Dragnea şi Tăriceanu ca să ne conducă? Adevărat, şi marii voievozi de pe vremuri aveau multe amante şi soţii, dar erau patrioţi şi buni războinici. Pentru mine, Tăriceanu este un trădător. S-a mutat de la partidul lui Brătianu la ALDE. Alianţa liberală este de dreapta? Nu este!“

„Brătianu se răsuceşte în mormânt! Dăncilă e de talia lui?”

Extrem de lucid, cu o gândire critică, analizează ce se întâmplă în ţară: „Dacă ar şti Brătianu cine i-a luat locul, s-ar răsuci în mormânt! Dăncilă era de talia lui, ori a lui Duca, a celor care aveau studii la Sorbona? Cei din Guvernul de dinainte au spus că totul e bine, dar au minţit. Înainte se făceau facultăţile mai mult în străinătate. Acum facem totul bine, dar doar pe hârtie. Ce a făcut Dăncilă? A fost pusă de Dragnea, ca să conducă el... Nu ştiu cât va fi Orban de prim-ministru... Titulescu, spre exemplu, a fost cel mai mare ministru de Externe al României, de două ori preşedinte al Naţiunilor Unite, oltean la origine. Cine să mai facă România Mare? Acum România e mică, a ajuns la coada Europei! Păcat de ţara asta!“.

„România a rămas fără demnitate“

Veteranul de război Emil Veţeleanu, omul care a prins un secol de regimuri, susţine că cel mai bine românii au dus-o pe timpul monarhiei, perioadă din care are numai amintiri frumoase: „România de după regalitate este în decădere mereu. Oamenii care au ajuns în fruntea acestei ţări nu au avut coloană vertebrală, au fost fără onoare, fără Dumnezeu, fără iubire de patrie. Industria, calea ferată, s-au început pe timpul Regalităţii. România a rămas fără demnitate. Acum avem parlamentari fără demnitate, astfel de oameni ne conduc. N-a dispărut sistemul care era în perioada comunistă în care unul vorbea şi restul ridicau mâna în semn de aprobare. Cei mai slabi şi fără pregătirea necesară sunt cei care ajung în funcţii, ne conduc“, mai spune Emil Veţeleanu. 

„Îmi doresc să mai prindem 10 ani ca în Regat“

Un alt motiv pentru ce se întâmplă astăzi în ţară îl constituie şi faptul că românii şi-au uitat originea, rădăcinile: „Astăzi, nu se mai învaţă în şcoli istoria de altădată. Intenţionat şi forţat. Am copiat numai ce a fost rău“.

La 100 de ani, veteranul de război din Vâlcea şi-ar mai dori ca România să trăiască măcar zece ani ca în perioada monarhiei „Ce-mi doresc eu la 100 de ani, ce-i doresc României? Să mai trăiască măcar zece ani ca în Regat. Este mare diferenţa. Din păcate, acum nu mai sunt oameni de stat ca pe vremea României Mari. Nu mai avem un Titulescu sau un Brătianu, cu studii în străinăte. Acum se fac studiile la facultăţi particulare, la fără frecvenţă, pe bani. Mă pot considera regalist, în cei aproximativ 20 de ani pe care i-am prins a fost cel mai bine pentru ţară şi pentru români. Atunci am dus-o cel mai bine, din toate punctele de vedere. Au fost cei mai frumoşi ani, era disciplină, respect şi muncă. Acum sunt numai lipsuri: elevi care-şi înjunghie profesorii, miniştri analfabeţi. Faptul că Armata nu mai este obligatorie, de aici şi indisciplina asta. Este mare distanţă între ce a fost şi ce este“.

De aceea, singurul îndemn pentru urmaşii săi este: „Români, iubiţi-vă ţara!“

→

Imaginea 1/13: Veteranul de război Emil Veţeleanu din Râmnicu Vâlcea - un secol de viaţă Foto captură video