FOTO VIDEO Capitală Culturală Europeană, oraşul Plovdiv îşi dispută renumele de cea mai veche aşezare din Europa
0Anul acesta, una dintre cele două Capitale Europene ale Culturii 2019 este un oraş antic din Bulgaria, Plovdiv, cu o istorie fascinantă, puţin cunoscută.
Plovdiv este al doilea oraş ca mărime al Bulgariei, după Sofia şi unul dintre cele mai bogate în istorie, graţie culturii sale milenare. Un oraş cu o poveste fantastică, despre care nu prea s-a vorbit până acum, deşi este extrem de ofertant.
Numele actual se presupune că derivă din numele tracic Pulpudeva: „Oraşul lui Philipp” - Philippopolis. Slavii îl pronunţau Plădin şi mai apoi Plăvdin.
Puţini cunosc faptul că Plovdiv este unul dintre cele mai vechi oraşe locuite din Europa, după unii chiar cel mai vechi, având 8.000 de ani de viaţă continuă.
Există dovezi că în zonă au existat locuitori încă din perioada neolitică – mileniul VI înaintea erei noastre, iar conform acestor dovezi oraşul ar fi chiar mai vechi decât Roma.
Se întinde pe şapte coline, la fel ca Roma, şi reprezintă un amestec de case din secolul al XIX-lea, ruine romane, străzi pietruite abrupte şi arcade medievale.
Istorie stratificată pe nici niveluri
Oraşul Vechi este încărcat cu istorie stratificată pe cinci niveluri. La baza aşezării este un sit megalitic, tracii au construit apoi un oraş deasupra megaliţilor, după care au venit romanii, medievalii, turcii şi tătarii.
Străzile bogate în vestigii din epoca romană sau otomană, amintesc rolul jucat de acest oraş, răscruce a comerţului de-a lungul secolelor. Plovdiv nu a negat niciodată nimic din trecutul său.
Oraşul ocupă partea de vest a câmpiei Tracice de Sus şi se răspândeşte pe dealurile numite „tepeta", care au dat Plovdivului numele popular de "Oraşul celor şapte coline" şi pe cele două maluri ale râului Maritsa (Mariţa).
Plovdiv se mândreşte cu peste 200 situri arheologice, dintre care 30 sunt de importanţă naţională.
„Oraşul celor şapte coline” deţine cel mai bine conservat amfiteatru din Balcani
De-a lungul timpului, oraşul a purtat mai multe denumiri, în funcţie de cei care l-au ocupat. Una dintre ele a fost Eumolpias. „Nebet Tepe” sau „Dealul Rugăciunii” este considerat leagănul aşezării tracice Eumolpias, după numele regelui trac Eumolpos, considerat descendent al lui Poseidon. Romanii au cucerit Eumolpias, care îşi schimbase numele în Philippolis, după ce fusese cucerit de Filip al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru Macedon. Romanii l-au rebotezat, de data acesta cu numele de Thrimontium - „Oraşul celor trei dealuri”: Nebet, Dzhalmaz şi Taksim, unde se află centrul istoric de astăzi.
A fost capitala provinciei Tracia, perioadă în care a cunoscut o dezvoltare fulminantă, având aducţiune de apă, sistem de canalizare a apei menajere, băi publice, teatre, fiind apărat de un zid dublat.
Amfiteatrul Roman, spre exemplu, datează din secolul al II-lea î. Hr., când oraşul era cunoscut sub numele de Philippopolis. Stadionul Roman din Plovdiv, una dintre cele mai mari structuri romane din Balcani, a fost construit pe timpul domniei lui Septimus Severus (193 – 211). Acesta include cel mai bine conservat amfiteatru din Balcani şi alte structuri, precum ruinele Agorei, un alt teatru, rămăşiţele unui apeduct, temple şi vile cu fresce impresionante. Mare parte din ruinele Stadionului Roman încă sunt îngropate sub clădirile din vecinătate. Există amenajată o cameră specială pentru proiecţii 3D despre stadion şi vechiul Philippopolis. Deasupra ruinelor a fost construită o cafenea.
Precum forumurile de la Roma şi Atena, forumul antic din Plovdiv a fost centrul vieţii comerciale şi publice din oraş.
Teatrul Antic a fost ridicat pe vremea împăratului Domiţian, când aşezarea a cunoscut o dezvoltare explozivă, devenind epicentrul comercial al Provinciei Tracia. Număra încă de atunci peste 100.000 de locuitori, care erau atât traci, cât şi venetici din Grecia, Roma, Asia Mică şi Orientul Apropiat.
Teatrul a fost descoperit secolul trecut, în urma unui cutremur, fiind excavat între anii 1968 - 1979. Este considerat unul dintre cele mai bine conservate teatre antice din lume. Având o formă semicirculară, a fost construit iniţial pe 28 de rânduri placate cu marmură, având o capacitate de 5.000 de spectatori. Scena a fost şi ea construită pe trei niveluri, decorată cu frize, cornişe, statui, coloane ionice şi corintice.
Teatrul a găzduit spectacole de vânătoare şi lupte cu gladiatori. Faima sa a pălit în secolul IV d. Hr.
Parţial reabilitat, adaptat cerinţelor culturale moderne, poate primi astăzi până la 3.000 de spectatori. Găzduieşte săptămânal tot felul de reprezentaţii, printre care şi importante festivaluri internaţionale de folclor, operă sau muzică rock. Este cel mai cunoscut reper cultural din Plovdiv, găzduind inclusiv spectacole ale Operei Plovdiv şi ale oaspeţilor internaţionali.
Moscheea cu un minaret şi nouă domuri
Dovada trecutului său milenar, bogat stratificat, este prezentă în tot oraşul, de la ruinele romane la influenţele otomane până la arhitectura de renaştere naţională bulgară.
Moscheea Dzhumaya este singura moschee rămasă în picioare în Plovdiv, fiind construită în 1363 - 1364 şi restaurată de Primăria Istanbulului, începând din 2009, este situată în centrul pietonal al Plovdiv - ului. Spre deosebire de moscheele otomane obişnuite, cu un singur dom, cea din Plovdiv este multidom, cu nouă domuri susţinute de patru coloane. Minaretul e situat în partea de nord-est a clădirii.
Moscheea are la bază forma unei basilici cu trei nave, destinate credincioşilor: demnitari, bărbaţi, femei. Minaretul, precum şi zidurile exterioare, sunt dublate cu rânduri de cărămidă roşie, dispuse după un model geometric.
Strada Knyaz Alexander I este cea mai mare artă pietonală din Plovdiv, echivalentul bulevardului Vitosha din Sofia. Este principala stradă comercială, pe care se află şi mare parte dintre monumentele istorice.
Construită iniţial în timpul domniei împăratului Hadrian pentru a-şi sărbători vizita în oraş, Poarta de Est a fost poarta care ducea la Bizanţ. Ceea ce vedem astăzi însă a fost construit în urma invaziilor goţilor. A fost redescoperită în anii '70.
Baia Antică a fost administrată de către o Asociaţie de artă independentă, timp de două decenii. Interiorul băii turceşti, din secolul al XVI-lea, este intact, astfel încât piesele de artă expuse aici se bucură de o atmosferă autentică, cu pereţi de piatră originali şi o cupolă centrală uimitoare. Astăzi, spaţiul gestionat de City Gallery, este locul principal pentru expoziţii de artă contemporană.
Mica Basilică a fost construită în memoria comandantului militar Basiliscus care a salvat oraşul, în 471, de o invazie a goţilor. Basiliscus însuşi a donat o parte din banii pentru construcţia clădirii şi a ţinut să imortalizeze momentul printr-o inscripţie. A fost ucis de guvernatorul Zeno, pe care-l detronase, care a cerut apoi distrugerea oricăror urme ce i-ar mai fi amintit de vechiul rival. De aceea numele lui Basiliscus nu mai există pe inscripţie. Ulterior, edificiul a fost incediat şi reconstruit, adăugându-i-se un baptisteriu în formă de cruce, decorat ca şi restul interiorului cu frumoase mozaicuri. A ars apoi din nou, fiind distrusă aproape complet. A fost descoperită înâmplător.
Biserica Constantin şi Elena este cea mai veche clădire funcţională fără întrerupere până astăzi, fiind fondată în anul 337 de împăratul roman Constantin. Picturile murale extravagante datează din anul 1830, când a fost ultima dată reabilitată.
Străduţe pietruite de traci şi romani, şi locuinţe din epoca otomană şi din renaşterea bulgară
Oraşul vechi este renumit atât pentru străduţele sale pietroase, cât şi pentru locuinţele din epoca otomană, bine conservate.
În timpul Renaşterii Naţionale Bulgare (sec. XIX), după ocupaţia otomană, Plovdiv a cunoscut o adevărată înflorire economică, politică şi culturală, datorită negustorilor şi meşteşugarilor. Atunci apar somptuoase reşedinţe precum Casa Hindliyan, un exemplu tipic de locuinţă cu arhitectură simetrică, plafoane bogat ornamentate, sculptate în lemn, covoarele de cea mai bună calitate, mobilier din lemn preţios, draperii de mătase grea, ferestre uriaşe şi specificele alafranga - nişe decorative care creau iluzia unei ferestre, cu diverse imagini din locurile vizitate: St. Petersburg, Stockholm, Lisabona, Atena, Veneţia, Alexandria şi Constantinopol.
Stepan Hindliyan. unul dintre cei mai bogaţi negustori armeni din oraş, făcea afaceri cu mătăsuri şi mirodenii aduse din India. Proprietarul a instalat în curtea acestei splendide case chiar şi o fântână cu apă de trandafiri. Restaurată recent, a fost adusă la gloria sa de odinioară.
O altă favorită este şi Casa Klianti, cu plafoane frumos pictate şi camere cu uşi minuscule, care au fost cândva folosite pentru depozitarea bunurilor proprietarului - comerciant.
Oraş în plină expansiune, cu un amestec de artă contemporană şi monumente milenare
Plovdiv - cu străduţele sale pitoreşti şi arhitectură atent păstrată, fermecătoare, nu este un oraş construit în jurul turismului, ci mai degrabă un oraş în plină expansiune, unde o nouă generaţie de artişti, antreprenori şi lideri locali par la fel de preocupaţi de viitorul oraşului ca şi de trecutul său. De aceea găsim aici un amestec interesant de artă contemporană şi monumente arhitecturale şi culturale vechi de secole.
Există şi o veche poveste legată de Plovdiv, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când se spune că localnicii din acest oraş au blocat proiectul nazist de „curăţare etnică” a Europei prin protejarea comunităţii evreieşti. După prăbuşirea blocului sovietic, locuitorii din Plovdiv au discutat dacă să înlăture statuia soldatului rus, plasată deasupra unuia dintre dealurile din jur - Bunardzhik Tepe, cunoscut şi sub denumirea de Alyosha Hill, în amintirea eliberării oraşului de către Armata Roşie. Până la urmă, s-a decis să nu se nege această pagină de istorie. Priveliştea din vârful acestei coline este superbă şi adesea o destinaţie favorită pentru petrecerile în aer liber.
Se încarcă comentariile...
