Râmnicu Vâlcea: Viţa Lepădatu „Lemnului este ca o poveste”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Râmnicu Vâlcea: Viţa Lepădatu „Lemnului este ca o poveste”
Râmnicu Vâlcea: Viţa Lepădatu „Lemnului este ca o poveste”

A văzut SUA şi Israelul călătorind şi ducând în desagă lemnul prelucrat cu trudă şi pasiune în curtea casei din Băbenii Vâlcii.

Tuşa Viţa este la a şase generaţie de lemnari, o îndeletnirire pe care a învăţat-o din tată-n fiu. „Mi-l aduc aminte pe tata, cum avea o securea foarte mare şi făcea albii cum de altminteri făceam şi eu când aveam 18 ani. Acum, la 86 de ani, nu mai poate lucra” , spune femeia pe care am găsit-o în curtea casei meşterind alături de soţul ei, nenea Iordan. Pe scaune mici, cu trei picioare, oamenii cioplesc ridicând rar privirea de pe lemnul căruia îi dau formă. Femeia povesteşte că a colindat ţara în lung şi-n lat la toate expoziţiile organizate, dar a văzut şi America, unde a plecat în anul 1999 cu 40 de kilograme de de obiecte din lemn prelucrate, pe care le-a vândut în Washinton. „La Tel Aviv, în Israel, plângeau românii care ne-au văzut că le-am adus copăile în care mama le făcea pâine”, îşi aminteşte, „putătorul de cuvânt”, al familiei Lepădatu, aşa cum este considerata tuşa Viţa.

Modele brâncuşiene pe lingurile din lemn

Despre lemnul care se foloseşte în obţinerea obiectelor gospodăreşti, vorbeşte cu multă căldură. „Lemnul se alege ca pentru o vioară, un fluier. Salcia este cea mai bună pentru că are multe vitamine, aspirină, iar când creşte sub cireşul sălbatic preia din culoarea şi aroma cireşelor”. Pe obiectele familiei Lepădatu se regăsesc modele brâncuşiene, raza soarelui, crenguţe din pomul vieţii. Din prelucrarea lemnului, artiştii nu acumulează averi  imense. „Viaţa nostră se confruntă cu viaţa lemnului şi vom duce acest har atât cât ne ţin puterile. Dacă nepoţii noştri ar avea puterea şi resursele să ducă această tradiţie mai departe, noi le-am insuflat acest imbold, dar este treaba lor dacă îşi vor alege o altă meserie mai bănoasă. Muzeele sunt un fel de colţ de Rai în care Dumnezeu şi-a ales oamenii cu suflet bun”, spune tuşa Viţa, optimistă că va trece peste greutăţile vieţii cotidiene. Copiii femei, Gheorghe (36 ani) şi Constantin Lepădatu (30 ani) lucrează cot la cot cu părinţii şi soţiile lor. Tuşa Viţa crede că dacă lingurarii ar putea fi ambasadorii acestei ţări peste graniţe, imaginea României ar fii a unui popor foarte muncitor. Breasla meşteşugarilor speră că se va ivi un manager care ducă această imagine dincolo de graniţe, iar multe dintre problemele existenţiale ale artiştilor lemnului să se ducă pe apa Sâmbetei. „O singură dată s-a întâmplat să primim un ajutor de undeva. În anul 2007 s-a organizat la Muzeul ţăranului Român o licitaţie cu articolele meşterilor populari cu scopul de întrajutotarare a acestora. O lingură dacică, de 1,10 metri, la care fiul meu a lucrat mai bine de o lună, a fost licitată şi cumpărată cu 30 milioane de lei.”, îşi aminteşte tuşa Viţa.

Profil
Născută: 16 oct. 1954 în Vultureşti, Olt
Studii. 10 clase, Şcoala generală din Vultureşti
Familie. Căsătorită, doi copii
Experienţă. De mai bine de 36 de ani dă viaţă lemnului
Idealuri. Aş vrea ca produsele noastre din „vechiul timp”să umple inimile de bucurie ale oamenilor de pretutindeni.


Întrebări şi răspunsuri

De ce aţi ales să lucraţi lemnul?

Lemnul este ca o poveste! Dacă locuieşti într-o casă de lemn te simţi mult mai bine, dacă mănânci dintr-o strachină de lemn, mâncarea este mult mai bună, dacă stai pe un scaun din lemn eşti mai relaxant, iar în copaie din lemn, pâinea e mai gustoasă.

Cum vi s-a părut America?

Am văzut şi SUA dar şi Israelul. A fost un univers care s-a deschis în faţa mea, dar, sincer, nu mi-a plăcut. Oamenii acolo trăiesc prea agitaţi, ca teleghidaţii şi pentru că n-am văzut copaci, n-am văzut flori, simţeam nevoia să mă întorc repede acasă.

Ce-mi place

Îmi place să trăiesc frumos, din bucuriile simple ale vieţii, în armonie cu toată lumea. Dumnezeu ne-a dat parcă acest har şi mă bucur că toată familia mea, soţul, copiii, nurorile şi chiar nepoţii au deprins acestă artă.

Ce nu-mi place

Nu-mi plac oamenii care se urăsc între ei, nu-mi place hoţia, tinerii care nu respectă oamenii în vârstă. Nu poţi trăi frumos decât în adevăr şi bună înţelegere. Urăsc minciuna şi pe aceeia care o folosesc pentru a acumula câştiguri necuvenite.

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite