Presupusele minuni ale Cuvioasei Parascheva, consemnate în „Patericul românesc“

Presupusele minuni ale Cuvioasei Parascheva, consemnate în „Patericul românesc“

Icoana Cuvioasei Parascheva, Foto: Arhiva Adevărul

Creştinii ortodocşi de pretutindeni au sărbătorit-o duminică, 14 octombrie, pe Cuvioasa Paraschiva (Parascheva), considerată ocrotitoarea Iaşiului şi a întregii Moldove. Despre minunile pe care aceasta le-a săvârşit în timpul vieţii, dar mai ales după trecerea ei în nefiinţă, s-au scris cărţi. Se spune că aduce belşug, vindecă bolile şi fereşte familiile de pagube. Ne vom opri atenţia asupra presupuselor minuni petrecute în România.

Ştiri pe aceeaşi temă

De 377 de ani de când moaştele Cuvioasei se află la Iaşi, sărbătoarea a căpătat o altă dimensiune pentru români. An de an, mii de credincioşi vin, în special, în data de 14 octombrie, să se închine la racla celei pe care o ştiu drept „făcătoare de minuni“.
 
Cei care ajung la Iaşi sau la Epivat, lângă Istanbul, unde casa părintească a fost transformată în biserică, ori se roagă în lăcaşurile de cult care-i poartă hramul, sunt ferm convinşi că minunile se întâmplă. Există poveşti despre oameni suferinzi de boli incurabile, despre surzi, ologi, muţi, nebuni, sinucigaşi, care şi-au găsit alinare şi s-au vindecat.
 
O parte din aceste întâmplări au fost consemnate în „Patericul românesc“ sau în cartea „Suferinţele mamei Blondina, o martiră a Siberiei“. 
 
Minunile povestite chiar de Patriarhul Teoctist, la un hram al Cuvioasei Paraschiva, în urmă cu mai mulţi ani, încep prin 1947, în timpul marii secete, când oamenii şi animalele mureau de foame prin satele din Moldova. Procesiunile cu icoana Sfintei Paraschiva au fost organizate în toată regiunea, de la Iaşi, la Roman, de la Adjud, la Neamţ sau Fălticeni. Întâmpinată cu făclii în mâini, procesiunea a adus peste tot nori de ploaie bogată. Este o perioadă în care s-au ridicat multe troiţe în cinstea Sfintei Parascheva.
 
Tot în urmă cu peste jumătate de secol, comuniştii au vrut să îngroape moaştele Sfintei Parascheva. Se spune că, în dimineaţa în care s-a dat ordinul de înhumare, o ploaie cu grindină, aşa cum nu se mai văzuse, s-a abătut asupra oraşului. S-au tras clopotele, s-au făcut slujbe, oamenii s-au rugat cu mic, cu mare, până seara târziu, când furtuna s-a potolit.
 
În aceeaşi perioadă, se povesteşte că s-ar fi petrecut o minune în casa unei familii din Iaşi, unde, din cauza neînţelegerilor, femeia a părăsit căminul conjugal cu intenţia de a se sinucide. Femeia a povestit ulterior că s-a aşezat pe calea ferată în apropierea unei gări şi în momentul în care venea spre ea un tren şi-a văzut fiica îmbrăcată în alb cum o trage de pe linie. Soţul i-a mărturisit că, după ce au căutat-o în zadar, şi el, şi copila, s-au rugat pentru ea Sfintei Parascheva, iar copila pe care a văzut-o era de fapt Cuvioasa. 
 
O altă întâmplare s-a petrecut undeva prin 1968, când o bulgăroaică din Sofia a venit la Mitropolia din Iaşi după ce a avut nişte vise. Copilul ei înnebunise după ce intrase la facultate şi pentru că nimeni nu putea să-l trateze era închis într-o cuşcă. A visat o femeie în negru care i-a spus să vină la ea, dacă vrea să-şi vindece fiul, femeie care i-a spus că este „Sfânta Paraschiva din Iaşi”. În România a vorbit cu preoţii în ruseşte şi le-a povestit necazul, iar aceştia au îndemnat-o să se roage în continuare şi să lase un pomelnic. Un an mai târziu, bulgăroaica s-a întors în România însoţită de mama ei în vârstă de 90 de ani, ca să mulţumească pentru vindecarea fiului, au povestit preoţii mai apoi.
 
Alte poveşti amintesc despre oameni suferinzi care s-ar fi vindecat în urma rugăciunilor către Cuvioasa Parascheva: un inginer bolnav de plămâni care n-a mai trebuit să facă o operaţie; o doamnă căreia i s-a umflat capul de la sinuzită şi căreia medicii nu-i mai dăduseră speranţă de viaţă s-ar fi făcut bine; un copil de trei ani care a rămas mut şi-a recăpătat graiul după ce mama s-a rugat la Sfinta Parascheva; un preot bolnav de plămâni, pe cale să orbească, s-a rugat ceasuri întregi lângă peretele unde era racla cu moaştele Sfintei Parascheva, catedrala fiind închisă când a ajuns el şi care s-a vindecat miraculos.
 
În cartea în care sunt consemnate o parte din minunile înfăptuite care îi sunt atribuite Sfintei Parascheva se mai vorbeşte despre un bărbat cuprins de bube pe tot corpul, care îi provocau durere, netratabile, dar care s-au vindecat la o săptămână după ce soţia a atins moaştele Sfintei cu o batistă curată.
 
Se mai povesteşte despre o farmacistă care nu reuşea să se căsătorească şi care alegea doar bărbaţi nepotriviţi până când s-a rugat Sfintei Parascheva şi s-a căsătorit apoi la scurt timp cu un medic văduv care iniţial păruse şi el tot neserios.
 
Iaşiul, fiind centru universitar, în perioada examenelor, an de an, studenţii obişnuiesc să-i ceară ajutorul Cuvioasei Paraschiva. Preoţii susţin că mulţi tineri şi-au găsit împlinirea după ce au trecut pe la racla cu moaşte şi s-au rugat.
 
O altă întâmplare aminteşte despre un sat din apropierea Iaşului unde culturile au fost atacate într-un an de omizi. Credincioşii însoţiţi de preotul satului au solicitat Mitropoliei să le permită să facă o procesiune cu Icoana Cuvioasei Paraschiva. Oamenii au povestiti că după începerea slujbei au văzut cum omiziile au părăsit toţi copacii.
 
Pe data de 14 octombrie, indiferent în ziua din săptămână când cade, nu este bine să coşi, să faci mâncare, să calci ori alte treburi prin casă sau gospodărie, dar nici să mănânci nuci ori castraveţi.
citeste totul despre: