Obiective turistice unicat. Unde se află cea mai mare biserică subterană şi cea mai înaltă şosea din România
0
Judeţul Vâlcea este considerat un ţinut binecuvântat. Peisaje unice, biserici din patrimoniul Unesco, cea mai înaltă şosea din ţară, salina cu cea mai mare biserică subterană, al doilea Athos, toate aceastea sunt doar o mică parte din comorile ascunse ale Vâlcii.
Una din cele mai mari din ţară, fostă mină de sare, Salina Ocnele Mari este şi unul din cele mai deosebite obiective turistice din judeţul Vâlcea.
Sarea s-a extras aici de pe vremea dacilor. În apropiere se află unul din cele mai importante vestigii istorice – cetatea Buridava. Sălile înalte şi galeriile largi sunt într-o continuă transformare şi reamanajare. La intrare există o hartă a salinelor făcută din sare.
Cea mai mare biserică subterană se află în Salina Ocnele Mari, Foto: valceaturistica.ro
Nu lipsesc biserica, cel mai mare lăcaş subteran din România, în care se oficiază slujbe, un muzeu, o bibliotecă. Salina este dotată cu traseu de karting, aparate de fitness, terenuri de joacă, inclusiv o cramă, restaurant şi alte atracţii.
Valea Lotrului – Transalpina: Brezoi - Voineasa – Vidra - Obârşia Lotrului
Transalpina este considerată cea mai frumoasă şosea din România, fiind şi la cele mai înalte cote – 2145 m în Pasul Urdele.Traversează munţii Parâng legând Valea Oltului de Valea Jiului.
Numele semnifică „ţara de dincolo de munţi”, o porţiune fiind denumită şi Drumul Regelui de la cel care l-a construit în 1938 – regele Carol al II-lea. Până acum 10 de ani nici nu a fost asfaltat, deşi drumul este mult mai vechi decât Transfăgărăşanul.
De fapt a fost construit de armatele romane în marşul lor către Sarmisegetuza. Este una dintre puţinele artere rutiere unde se poate circula la propriu printre nori.
Pentru a ajunge pe Transalpina, de pe Valea Oltului, străbaţi Valea Lotrului, plină de baraje, cascade şi locuri de vis: lacul Brădişor, lacul Malaia, Ciunget etc.
În ultimii ani, oraşul Brezoi şi-a refăcut faţada, amintind de frumuseţea elveţiană de odinioară.
Una dintre cele mai frumoase comori ale judeţului şi ţării este lacul Vidra, situat la cea mai mare altitudine din România, fiind şi cea mai mare acumulare din bazinul hidroenergetic Lotru – Ciunget.
Pe un drum betonat se ajunge la fosta Carieră „Chioara”, de unde au fost extrase blocurile de piatră pentru baraj.
Prin zonă circulă o poveste potrivit căreia în această zonă se afla o mină de aur, secretă, exploatată de către nazişti în cel de-al Doilea Război Mondial. Lucrau cu prizonieri, iar când Germania a fost învinsă, documentaţia şi prizonierii au fost dinamite în mină; motiv pentru care nu se mai cunoaşte locul, din cauza pietrelor căzute de pe versanţi.
Foto: Corina Urcior
Transalpina Ski Resort s-a redeschis
De astăzi, 26 ianuarie, iubitorii muntelui şi ai sporturilor de iarnă se pot bucura in nou pe pârtia de la Transalpina Ski Resort, din judeţul Vâlcea.
Chiar dacă încă nu pot închiria echipamentul pentru schi, în scurt timp, după obţinerea tuturor avizelor necesare, complexul va funcţiona la capacitate maximă.
În această săptămână, pârtia va funcţiona după următorul program: de vineri până duminică, între orele 9:00 - 16:30. Următoarele două săptămâni, între aceleaşi ore, complexul va fi deschis în toate zilele. În schimb, de pe 12 februarie, marţea va fi închis pentru revizie.
Turismul monahal, de la monumente din Patrimoniul Unesco la „al doilea Athos”
Judeţul Vâlcea adăposteşte şi unele din cele mai frumoase şi mai reprezentative monumente istorice şi de artă religioasă din ţară şi din lume, o parte fiind incluse în Patrimoniul Unesco.
Turismul monahal este reprezentat de mănăstiri celebre precum: Ostrov, Cozia, Turnu, Stănişoara, Arnota, Bistriţa, Horezu, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Govora, Surpatele, Iezer – Pahomie – Pătrunsa, Frăsinei.
Mănăstirea Cozia, ctitoria domnitorului Mircea cel Bătrân, a fost sfiinţită la 1388. Iniţial s-a numit Mănăstirea Nucet, pentru ca mai târziu să preia numele muntelui la poalele căruia se află.
Situată pe malul drept al Oltului, la ieşire din staţiunea balneoclimaterică Călimăneşti – Căciulata, Mănăstirea Cozia, adăposteşte în pronaos rămăşiţele domnitorului Mircea şi ale mamei lui Mihai Viteazul, care s-a călugărit aici, după moartea fiului său, luând numele de Teofana.
Sarcofagul voievodului este cioplit asemenea celor din Occident. La moartea sa, Mănăstirea Cozia era a doua mănăstire ca bogăţii după Tismana. Este unicul loc în care putem admira chipul lui Mircea cel Bătrân.
Mănăstirea a adăpostit prima şcoală de caligrafi şi copişti din Ţara Românească.
Legenda spune că în războiul împotriva ungurilor, voievodul şi-ar fi campat armata în zonă şi a construit biserica după ce a avut o revelaţie. Adevărul este însă că s-a războit numai cu turcii.
De-a lungul timpului a suferit nenumărate schimbări, fiind pe rând şcoală mănăstirească, puşcărie, spital şi chiar grajd de cai, în Primul Război Mondial.
În Mănăstirea Cozia îşi doarme somnul de veci domnitorul Mircea cel Bătrân, Foto: valceaturistica.ro
Tot la poalele Muntelui Cozia, pe cealaltă parte a Oltului, la câţiva kilometri distanţă de ctitoria lui Mircea cel Bătrân, se află Mănăstirea de călugari Turnu, ctitoria mitropolitului Ţării Româneşti, episcopul de Râmnic - Varlaam.
În zonă, sunt multe chilii săpate în stâncă, vechi sihăstrii, unele chiar în curtea aşezământului monahal. Biserica veche a fost ridicată în anul 1676, pe locul alteia din lemn.
Mănăstirea Stănişoara se află tot în zonă, pe drumul care duce spre Vârful Cozia, departe de agitaţie şi de privirile curioşilor. Prima biserică a fost construită la 1747, de boieri din Piteşti, fiind incendiată de năvălitorii turci în 1788, care i-au omorât pe călugării de aici.
Ulterior, la începtul anilor 1800, doi monahi veniţi de la Athos au reconstruit schitul care avea să piară într-un alt incendiu în 1850.
Actualul lăcaş a fost înălţat între 1903 – 1908. Şase arhierei ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au participat la sfiinţire. Aşezământul avea la acea vreme şi o casă de odihnă cu 100 de paturi. Slujbele se ţin noaptea, iar hrana este fără carne.
Mănăstirea Stănişoara, din Masivul Cozia, a fost martora multor tragedii, Foto: valceaturistica.ro
Mănăstirea Arnota, ctitoria lui Matei Basarab, potrivit legendei, a fost zidită pe locul unde, cel care avea să fie domn peste câţiva ani, şi-a găsit ascunzătoare în încercarea de a scăpa de urmăritorii turci.
La temelia actualei biserici s-au găsit rămăşiţe alte altor lăcaşuri de cult, nedatate încă.
Şi-au adus contribuţii, de-a lungul vremii, şi Costantin Brâncoveanu şi Barbu Ştirbei.
În pronaosul bisericii se află două morminte, ale domnitorului Matei Basarab şi ale părintelui său, Danciu vel-vornic, fost oştean al lui Mihai Viteazul.
Mănăstirea Frăsinei este considerată „Al doilea Athos, viaţa de aici fiind asemănătoare celei de la Muntele Sfânt: nu au voie să intre femeile şi nici nu se găteşte cu carne.
În 1867, Sfântul Calinic a pus o piatră de legământ la 2 kilometri de mănăstire, pe drumul de acces, unde s-au gravat cu litere chirilice binecuvântari, dar şi blesteme.
Mănăstirea Bistriţa, ctitorie a boierilor Craioveşti, a fost ridicată la 1490.
La Bistriţa s-a instalat prima tiparniţă din Ţara Românească şi o legătorie de cărţi bisericeşti. Tot aici, după opinia unor specialişti, s-a tipărit prima carte din Ţara Românească, în 1508 - Liturghierul slavon al călugărului Macarie. De asemenea, s-a redactat, în limba română primul act bisericesc, Zapisul lui Eftimie, la 1573.
Constantin Brâncoveanu a dăruit bisericii un policandru cu ouă de struţ, fabricat la Viena şi un clopot de 800 de kilograme. De 15 an,i funcţionează în incinta ansamblului un muzeu al tiparului şi cărţii bisericeşti.
Foto: Historia.ro
Patrimoniul Unesco de la Horezu – ceramica şi Mănăstirea Hurezi
Ctitoria lui Constantin Brâncoveanu, considerată „cel mai frumos şi mai rafinat exemplar de arhitectura romanească”, Mănăstirea Hurezi, construită în 1693, este din 1995 în patrimoniul UNESCO.
Este cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală din Ţara Românescă. De peste două secole şi jumătate, mormântul din biserică aşteaptă rămăşitele ctitorului său, biserica fiind construită cu scopul de a fi necropola familiei domnitorului.
La Hurezi regăsim o galerie unică a unor renumiţi cărturari şi străluciţi oameni, de la Şerban Voievod şi Constantin Cantacuzino Stolnicul, până la Constantin Brâncoveanu şi fiii săi.
Aici a funcţionat şi un puternic centru de cultură, fiind produse de la manuscrise superbe şi iscusite traduceri, la o bibliotecă umanistă unică în Europa de sud-est, la vremea ei.
Ceramica de Horezu impresionează prin vastitatea de simboluri şi culori folosite: de la roşu închis la maro, de la verde la albastru până la ivoriu; de la cocoş - care a devenit un brand, la şarpe, brad, soare şi stea, spirala dublă, pomul vieţii, ghiocei, coada de păun, frunza, bobocii de trandafir, spicul de grâu etc.
Principala caracteristică a ceramicii de Hurez constă în complexitatea elementelor folosite. Cei de la Unesco, susţin despre că este un „meşteşug tradiţional unic”, şi că „este inclus în moştenirea culturală intangibilă a României”.
Se încarcă comentariile...
