FOTO Istoria controversată a imnurilor ţării noastre: câte au fost, pe care l-am împărţit cu albanezii şi care e legătura cu un cântec de leagăn

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ziua Imnului Naţional sărbătorită la Vâlcea, Foto: Arhiva Adevărul
Ziua Imnului Naţional sărbătorită la Vâlcea, Foto: Arhiva Adevărul

Anul acesta, la finele lunii iulie se împlinesc 170 de ani de când actualul imnul al României s-a auzit pentru prima dată într-un cadru oficial. Se întâmpla la Râmnicu Vâlcea, într-un context istoric extraordinar şi cu nişte semnificaţii nebănuite peste ani. Alături de directorul Direcţiei de Cultură Vâlcea, dr. Florin Epure, am făcut o incursiune în timp.

Pe 29 iulie se sărbătoresc 170 de ani de când a fost intonat, într-un context oficial, pentru prima dată Imnul României. De două decenii există şi o Zi Naţională a Imnului. Sărbătoarea are o dublă semnificaţie pentru vâlceni, fiindcă la Râmnicu Vâlcea s-a auzit imnul în premieră. 

Dr. Florin Epure, şeful Direcţiei pentru Cultură Vâlcea, explică într-un interviu pentru „Adevărul” influenţa pe care a avut-o un cântec de leagăn în crearea Marseillezei românilor, cine sunt creatorii ei, cum am ajuns să avem o Zi a Imnului Naţional, care au fost imnurile naţionale ale românilor de-a lungul timpului, dar şi multe altele lucruri mai puţin ştiute despre acest simbol.

 - Adevărul: „Imnul naţional „Deşteaptă-te române!” s-a cântat pentru prima dată, într-un cadru oficial, la Râmnicu Vâlcea. Ce ne puteţi spune despre acel moment?

 - Dr. Florin Epure: În urmă cu 170 de ani, la 29 iulie 1848, pe o câmpie de la marginea oraşului Râmnicu Vâlcea, unde domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbey va amenaja, mai târziu, Parcul Zăvoi, s-a depus jurământul pe Constituţia revoluţionară, prilej cu care, un cor condus de profesorul de muzică psaltică, Anton Pann a intonat, împreună, „un prea frumos cântec”, care nu este altul decât imnul de stat "Deşteaptă-te Române!".

 - Care este legătura dintre cântecul patriotic şi un renumit cântec de leagăn de la acea vreme? Povestiţi-ne un pic despre contextul istoric al acelor vremuri, cine a numit acest imn Marseilleza românilor şi ce a reprezentat el la vremea respectivă?

 - Într-adevăr, Anton Pann a adaptat melodia „Din sânul Maicii mele”, un cântec de leagăn, pe versurile poemului “Un răsunet” scrise de poetul Andrei Mureşanu, la sfârşitul lunii mai, în urma unei întâlniri cu fruntaşii paşoptişti din Principate. Geneza cântecului „Deşteaptă-te, române!”, pe care marele istoric şi revoluţionar Nicolae Bălcescu îl numea Marseilleza românilor, o găsim în frământatul an revoluţionar 1848 care a cuprins toată Europa şi Ţările Române. Acest cântec a fost un îndemn la lupta de eliberare a românilor din Transilvania, de sub ocupaţia austro-ungară, pentru pentru independenţă şi câştigarea libertăţilor cetăţeneşti. 

 - Pe perioada comunistă, românii au avut mai multe imnuri, cel mai cunoscut fiind „Trei culori cunosc pe nume”. Ce anume credeţi că a determinat revenirea la cântecul lui Anton Pann şi de când i s-a dedicat o zi?

- În iarna anului 1989, „Deşteaptă-te române!” a răsunat din nou la Timişoara, ca un îndemn la trezirea conştiinţei naţionale şi eliberarea de sub un regim totalitar comunist. De atunci, acesta este imnul de stat al României, unul dintre cel mai importante simboluri naţionale, alături de stemă şi drapel. În anul 1998, ziua de 29 iulie a fost desemnată Ziua Imnului de Stat al României, ca simbol  al unităţii Revoluţiei Române de la 1848. Este imnul interzis de comunişti, în anul 1947, pentru care mulţi români au înfundat temniţele comuniste doar pentru că l-au fredonat.

 - Ca să nu mai existe confuzii, să amintim cititorilor noştri că există înscrisuri oficiale care atestă cine sunt creatorii Imnului Naţional şi locul în care s-a născut oficial. 

 - Autorul a publicat aceste versuri în gazeta săptămânală a ardelenilor "Foaie pentru minte, inimă şi literatură", redactată de George Bariţiu, la 21 iunie 1848. „Fără îndoială, Mureşanu, ca ardelean, ştia cel mai bine ce are şi ce trebuie spus ardelenilor; a priceput însă, să spună păsurile neamului întreg”, spunea George Coşbuc. 

Documentul de arhivă, cea mai importantă mărturie a acestui eveniment, este însă Raportul nr. 10 al lui Dimitrie Zăgănescu, comisar extraordinar al districtului Vâlcea, către Ministrul de Interne al Ţării Româneşti, din 30 iulie 1848, publicat în Monitorul Oficial nr. 14, 1848, din 26 august şi care spune următoarele: „În mijlocul acelui câmp s-a făcut de onorabilul Magistrat o tribună împletită cu ramuri verzi de arbori şi un arc de triumf împletit cu flori [...] unde [...] s-au citit cele 21 puncturi din Constituţie [...]. Într-acest pompos constituţiu, aflându-se şi d-l Anton Pann, profesor de musică, împreună cu câţiva cântăreţi de aceeaşi profesie, au alcătuit o musică vocală cu nisce versuri prea frumoase puse pe un ton naţional plin de armonie şi triumfal, cu care a ajuns entuziasmul de patrie în inimile tuturor cetăţenilor“. La ceremonie au fost prezente autorităţile locale revoluţionare în frunte cu prefectul judeţului şi Garda Naţională [condusă de căpitanul Grigore Davidescu]. După încheierea cuvântărilor mulţimea a strigat într-un glas: "Să trăiască Constituţia şi Guvernul provizoriu !“, iar Garda Naţională a tras "salve de arme detunătoare". “De aici ne-am întors în cetate cu muzica vocală, mai strigând încă de trei ori: să trăiască popolul român, Constituţia şi Guvernul, s-au împrăştiat prin cetate”. 

În raportul comisarului se face importanta menţiune că s-au adunat „toţi cetăţenii Râmnicului”, încă o dovadă a faptului că revoluţia, în toate momentele ei, a avut adeziunea largă şi sprijinul populaţiei. 

- Ce anume credeţi că a determinat reîntoarecerea şi realegerea lui ca Imn Naţional?

 - De la bun început acest cântec a aprins dorinţa deşteptării conştiinţei unităţii de neam şi limbă, a identităţii naţionale, idealuri realizate în cele din urmă, cu vărsare de sânge, pe câmpiile libertăţii. Notorietatea lui s-a menţinut şi chiar a crescut în perioada postbelică şi prin faptul că a fost interzis, astfel încât readucerea ei în actualitate în acele zile fierbinţi ale Revoluţiei din decembrie 1989 a fost legitimă şi firească. Mesajul transmis este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice.                               

 - România a avut de-a lungul timpului mai multe Imnuri Naţionale. Numai în ultimul secol au existat şase la număr. Despre două dintre ele, puţini ştiu, că au devenit imnurile naţionale ale altor ţări: „Deşteaptă-te române” s-a cântat şi în Republica Moldova pentru câţiva ani, până în 1994, iar „Pe al nostru steag e scris Unire” (1975 - 1977) a devenit Imnul Naţional al Albaniei, la propunerea poetului de origine albaneză Victor Eftimiu. Peste multe dintre aceste cântece s-a aşternut praful uitării. Când a apărut necesitatea existenţei unui imn naţional şi care au fost simbolurile naţionale ale României, de-a lungul anilor?

 - Ideea unui imn naţional a apărut în prima parte a veacului al XIX-lea cu ocazia festivităţilor oficiale la care participau domnitorii români. “Hora Unirii”, pe versurile scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri şi adaptate la muzică de către compozitorul Alexandru Flechtenmacher, a fost mai întâi cântată în timpul Unirii Principatelor (1859). Astăzi, se interpretează la diverse ocazii festive, mai cu seamă la sărbătorirea unirii celei mici. Melodia este cântată pe ritmul unui dans lent, dar energic, care reuneşte întreaga adunare. Dansul în cerc, (hora), este el însuşi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea.

În anul 1862 a fost organizat un concurs public pentru desemnarea imnului noului stat constituit prin Unirea Principatelor Române (24 Ianuarie 1859). Cel care a câştigat concursul a fost compozitorul Eduard Hülseh cu piesa "Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor".

Poetul Vasile Alecsandri a scris, aproape 20 de ani mai târziu, "Imnul Regal Român", care avea să devină imnul de stat al României. Acesta a fost intonat pentru prima dată în anul 1884, la încoronarea regelui Carol I de Hohenzollern. Acest imn s-a păstrat până în anul 1947.         

În anul 1948, odată cu instaurarea regimului comunist, imnul ţării a devenit „Zdrobite cătuşe în urmă rămân", pe versuri de Aurel Baranga, melodia aparţinându-i lui Matei Socor.

 - „Zdrobite cătuşe...” este unul din cele trei imnuri care au răsunat în perioada comunistă.            

 - Într-adevăr, în perioada comunistă au fost intonate mai multe imnuri de stat. Al doilea se datorează poeţilor Eugen Frunză şi Dan Deşliu, "Te slăvim, Românie" (1953 - 1977) şi varianta modificată a melodiei "Trei culori cunosc pe lume", cântecul patriotic al compozitorului Ciprian Porumbescu; acest imn a dăinuit până la Revoluţia din 16 - 22 decembrie 1989.          

 - Foarte mulţi români când sunt întrebaţi despre Imnul Naţional îl pomenesc doar pe Mureşanu, nu şi pe Anton Pann. Cât despre ultimul au existat şi voci care au încercat să susţină că nu el este autorul liniei melodice. Ce ne puteţi spune?

 - Versurile imnului naţional actual al României aparţin, într-adevăr lui Andrei Mureşanu (1816 - 1863), poet romantic, jurnalist, traducător, un adevărat tribun al al epocii Revoluţiei de la 1848. Dar muzica a fost compusă de Anton Pann (1796 - 1854), cunoscut poet şi culegător de folclor. Şi repet, poemul "Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, scris în vremea Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile de Anton Pann şi cântat pentru prima dată, într-un cadru oficial,  pe 29 iulie 1848, la Râmnicu Vâlcea, la 18 zile după izbucnirea revoluţiei. 

 - Revenim la motivul pentru care a fost reales ca Imn Naţional după 141 de ani, dar şi după o altă Revoluţie. Există câteva lucruri deosebite legate de acest cântec, dar puţin cunoscute...

 - Simbolistica lui naţională şi rolul jucat în momentele cheie ale istoriei româneşti: Războiul de Independenţă, Primul şi al Doilea Război Mondial ori mişcarea revoluţionară din decembrie 1989, au făcut ca opţiunea noului regim democratic de la Bucureşti să se îndrepte după 1989 către creaţia lui Andrei Mureşanu şi Anton Pann, ce va deveni imn naţional sub titlul "Deşteaptă-te, române!" .   

Cât despre lucrurile deosebite despre care dumneavoastră menţionaţi, puţini ştiu că potrivit Art.12, alineatul 3 din Constituţie, spre exemplu, Imnul Naţional al României "Deşteaptă-te, române!" este format din versurile strofelor 1, 2 ,4 si 11 ale poeziei "Un răsunet" de Andrei Mureşanu, pe muzica lui Anton Pann. Altfel spus, doar aceste strofe sunt intonate la ocazii festive.

Un alt fapt tot puţin ştiut este că în anul 1900 s-a făcut prima lui înregistrare pe disc, de către solistul Al. Pascu, în S.U.A. Apoi, în anul 1910, Fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti împreună cu Fanfara Regimentului Ştefan cel Mare din Iaşi, au făcut la Bucureşti, prima înregistrare instrumentală.  În acelaşi an, corul "Ion Vidu" din Lugoj, a înregistrat pe disc, în restaurantul Lugoj din localitate, pentru prima oară, varianta corală.          

 - Acest cântec a fost interzis în perioada comunistă. Cu toate acestea el a mai fost auzit. În 1987, spre exemplu, când a avut loc revolta de la Uzinele de Autocamioane din Braşov muncitorii au început să-l fredoneze chiar dacă nu-i mai ştiau versurile.

 - Aşa este. Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când Regele Mihai I a fost forţat să abdice, "Deşteaptă-te, române!", ca şi alte marşuri sau cântece patriotice, au fost interzise; intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu gulagul comunist. Din anii '70, melodia a putut fi din nou cântată, dar fără versurile originale. Apoi, în zilele din decembrie 1989 cântecul acesta s-a auzit din nou pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor, pentru că tot m-aţi întrebat la un moment dat de motivul care i-a determinat pe români să-şi reamintească acest cântec deosebit.

 - La finele acestei luni se vor împlini două decenii de când sărbătorim Ziua Imnului de Stat. Există câteva elemente specifice legate de acest simbol naţional, care sunt acestea?

 - Parlamentul României a adoptat prin  Legea  nr. 99 din 26 mai 1998  proclamarea Zilei Imnului Naţional al României. Textul actului a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 198/28 mai. 1998. Legea stipulează la Art. 1. - (1): „Se proclamă ziua de 29 iulie, Ziua imnului naţional al României - Deşteaptă-te, române, simbol al unităţii Revoluţiei Române din anul 1848.” Imnul Naţional al României se cântă şi se publică oficial numai în limba română. Imnul Naţional al altor state se intonează cu prilejul vizitelor, festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter internaţional împreună cu Imnul Naţional al României, înaintea acestuia. 

 - 29 iulie este Ziua Imnului Naţional, o zi cu semnificaţie dublă pentru vâlceni.

 - Într-adevăr, aceasta este Ziua Imnului Naţional, sărbătorită de toţi românii, dar şi ziua oraşului Râmnicu Vâlcea. Este un motiv în plus pentru care vă invit să nu-i uităm trecutul, nici noi, nici cei care ne urmează, căci istoria lui „Deşteaptă-te, române! e şi istoria urmaşilor noştri. Iar pe această cale permiteţi-mi să urez: „La mulţi ani, râmniceni!”, „La mulţi ani, România!”

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite